acum doua saptamani, din motive profesionale, eram plecat la iasi si n-am putut vota. la sectiile speciale erau sute de oameni. azi, eram in bucuresti, asa ca am profitat de viteza cu care circula informatiile pe internet si m-am dus la sectia speciala de pe str. sf.dumitru din centrul vechi. locuiesc in capitala, dar infernul birocratic dambovitean si credinta in valoarea simbolica a buletinului de timisoara m-au impiedicat sa ma “miticizez” cu acte, cum se spune pe la noi.
asa cum ma avertizau prietenii, pe usa si peretii institutului national de recuperare, medicina fizica si balneoclimatologie erau lipite afise cu sinistrul cuvant “carantina“. oare in ce alta tara de pe planeta s-a mai amenajat vreodata o sectie de votare intr-o cladire declarata in carantina ? am tras aer in piept si am intrat sa infrunt virusii. mi-am pus sangele in miscare urcand cele 3 etaje pana la sectia de votare. pe hol, am avut confirmarea ca online-ul romanesc se dezvolta ametitor: coada de vreo 100 de persoane. 99 % tineri. glume. gagici misto. fete luminoase. doi politisti pusi pe sotii la intrare. dupa o asteptare de 40 de minute in aceasta atmosfera relaxanta am votat in doua minute.
acum, savurez o jamaica blue mountain la cafeneua lui garcea si stau cu toate simturile incordate. daca pana la ora 21:00 stranut, promit sa ajung la sediul unui mare partid si sa nu ma las pana nu-l imbratisez pe candidat. stiu eu pe care 😉
din cauza marii confruntari dintre basescu si geoana, am pierdut opening act-ul cu aria urbana, pe care mi-as fi dorit sa-i vad live din nou. concertul dub pistols a fost o tzapa din cauza sonorizarii. cand ceri 45 de lei la intrare, ar trebui sa merite banii. “noul” club jukebox este acelasi becker brau, cu alt nume. nimic schimbat. adica aceeasi discoteca cu etaj, anii ’90 gen.
dub pistols sunt ok: doi mc, doua chitari, bas, tobe si samplers, cu vibe bun, ritm, nimic foarte original, o trupa de dub de mana a doua. de la londra, totusi, adica am intuit ca sunau bine si transmiteau energie. din pacate, vocile si chitarile aveau nivelul prea jos si trupa suna ca din niste boxe de dacie. lume cam putina, deci, putine gagici misto. dupa bisurile englezilor ar fi trebuit sa puna muzica dj vasile si matze. tzapa ! desi cu matze m-am intalnit prin club. oricum, majoritatea juniorilor care au venit la concert se carasera.
recunosc. sufar de scenarita si imi plac rationamentele ciudate, care pleaca, totusi, de la elemente reale. asadar: am senzatia ca vantu a batut palma cu basescu si a intors armele. motivul este evident si tocmai a fost anuntat de presa: a fost arestat in indonezia nicolae popa, omul prin care vantu a devalizat gelsor si fni. base i-a aratat pisica.
mai departe, compromiterea lui geoana a fost usor de realizat, deoarece prostanacul e un naiv si a fost LASAT sa mearga-n miez de noapte la vantu, cand acesta l-a chemat. desigur, pozele au iesit pe piata fiind alese cu grija pana si cadrele in care geoana pare ca ar pasi spre usa usor aplecat. nu degeaba garda veche a psd-ului si-a luat mainile de pe geoana si n-a aparut in spatele lui, lasand novici ca ponta sa-si franga gatul. alaturi de “expertul din echipa lui obama” care le toaca psd-istilor 4 milioane de euro si nici macar nu pricepe ce se intampla in romania. chiar in timp ce scriu aceste randuri, tolontan si ctp-ul il fac ferfenita pe geoana, din prisma erorilor “inexplicabile” de strategie pe REALITATEA TV.
as mai pune cateva paie pe foc: oare chiar atat de prost este patriciu incat sa lanseze caseta cu “basescu lovind copilul” prea devreme, cand pana si un student la stiinte politice poate sa-ti spuna ca asa ceva se scoate in vinerea dinaintea zilei alegerilor, ca impactul emotional sa nu poata fi stins pana cand omul pune stampila ? oare de ce a disparut apoi din peisaj ? oare a fost doar idiot cel cu ideea pactului lu’ peste prajit semnat de ziua nationala la TIMISOARA ? (de 20 de ani, gasca astora care acum isi spun psd si-a luat huiduieli la timisoara. chiar si eu mi-am luat pumni in spate, la o comemorare a Revolutiei, incercand sa conving lumea sa nu-i ia la suturi pe ion iliescu si claudiu iordache . asta e ! nu le place de ei si gata ! toata lumea stie) ca toate aceste erori au fost speculate si inflamate de pd-l-isti… e normal. trebuia sa fie idioti sa nu profite. doar erau servite pe tava.
deci, asta-i parerea mea: vantu a intors armele, patriciu s-a dat la fund si nu m-ar mira sa devina evident in curand cum a fost strans de coaie. voiculescu are instincte mult mai bune si n-a bagat in mizeria campaniei mai mult decat imperiul media. iar greii din psd i-au inchis, elegant, dar ferm, usa in nas lui geoana, intelegand ca au pierdut batalia si pregatind o repliere care sa nu le lase rani prea grele. novicele antonescu n-a inteles nimic din aceasta partida, desfasurata la o viteza prea mare pentru el. iar geoana singur, in fata lui basescu, nu va avea niciodata, nici o sansa.
problema lui mircea geoana in batalia contra lui basescu se cheama chiar psd si aliatii sai. degeaba da o caruta de dolari unui american care-i traseaza o strategie de manual, pentru ca aceasta nu functioneaza neadaptata la realitatile tarii in care o aplici. poti sa scoti o caseta compromitatoare, daca n-o arunca pe piata dinu patriciu. si daca n-o folosesc pentru a-l demoniza pe basescu exact cei pe care el i-a declarat public ca adversari. nu poti sa inventezi un pact de salvare a romaniei si sa-l pozitionezi ca erou al concilierii pe mircea geoana intr-un banner imens pe cladirea operei din timisoara, simbol al Revolutiei din 1989. nu poti sa-l bagi la inaintare ca aliat pe gheorghe ciuhandu, decat daca nu stii ca a mai luat un mandat de primar al timisoarei doar pentru ca n-a avut la timp un adversar pe masura. nu poti sa-i ascunzi pe geoana, antonescu, johannis si ciuhandu in sala operei, dar sa scoti plasmele in piata si sa-ti imaginezi ca timisorenii vor ramane indiferenti. nu poti sa-l lasi pe nastase sa declare ca este gata sa preia fraiele psd-ului cu o saptamana inainte de turul doi, decat daca nu simti iritarea pe care o provoaca in societatea romaneasca perspectiva restauratiei rinocerilor comunisti.
basescu ar trebui sa fie fraier sa nu se cocoate in fruntea acestui val de antipatie fata de “fostii’. daca va gestiona inteligent miscarile provocate chiar de adversari, are mari sanse sa castige batalia. pentru ca nu ma indoiesc ca, daca va indrazni sa se prezinte la confruntarea de joi, geoana va fi exterminat de basescu. fara mila, in direct, in fata natiunii fericite.
marcel pavel si miki (k-pital) au filmat pentru “aruncati din tren” la craiova, unde au reusit sa stranga 400 de milioane de lei vechi intr-o sigura zi, pentru o familie cu probleme: o mama – proaspat operata pentru extirparea unei tumori canceroase, care are de crescut doua fete dintr-un salariu de 5 milioane (una dintre fiice este imobilizata intr-un scaun cu rotile). spre seara, cele doua vedete au fost invitate la postul de televiziune oltenia 3tv, in emisiunea pe teme sportive “2 cu voi”. in timp ce miki filma, marcel pavela fost moderator si a intrat in direct prin telefon cu fosta gheata de aur a europei, rodion camataru. impreuna acesta si cu jurnalistul mario morcov, el a dezbatut amenintarea patronului adrian mititelu ca va muta echipa de fotbal universitatea craiova la drobeta turnu severin.
si, la cererea telespectatorilor, le-a dedicat suporterilor olteni aria “nessun dorma” din opera “turandot” de puccini, pe care o considera un adevarat imn al invingatorilor.
foarte simpatic spectacolul din spatiul virtual (tweeter, facebook etc) din seara asta, cu ocazia aparitiei imaginilor in care basescu loveste un copil la un miting electoral la ploiesti, acum 5 ani ! inainte de vi-l infatisa, un scurt comentariu: asta-i tot ce puteti ?
ce nu stiu expertii in anti-campanii americani este ca nu poti sa-l pui pe dinu patriciu sa-ti lanseze povestea asta, pentru ca nu-l crede nimeni. in plus, romanul nu a atins inca acel grad de civilizatie care sa-l indigneze prea tare ca basescu a plesnit un copil care-l enerva.
acum, iata ce am selectat eu din comentariile din aceasta seara:
@piticu21: imaginile cu basescu care-i da un pumn lu’ ala http://bit.ly/8eemjf ii dau dreptate si eu as fi facut la fel
@S0B0: ce gretoasa va fi campania electorala pentru turul doi la aceste alegeri ! caseta cu basescu lovind un copil este doar inceputul
@S0B0: ieri, patriciua povestit cum basescu a lovit un copil. astazi, a aparut caseta. maaaaama, ce coincidenta !
@S0B0: patriciu tocmai l-a dat in gat pe ala care a vandut imaginile: un cameraman de la o televiziune din campina
@S0B0: patriciusustine, pentru a da greutate incidentului, ca baiatul lovit de basescu nu era boschetar. adica, daca era boschetar, nu era grav
@exarhu: de ce nu se schimba culoarea lui basescu dupa ce loveste copilul ?
@S0B0: baieti, iesiti cu ceva serios ! romanii nu-s atat de civilizati ca sa se indigneze suficient ca presedintele lor a lovit un copil !
@emigheorghe: cand ma fac mare vreau sa fiu patriciu. sa mi se intample si mie A DOUA ZI toate lucrurile bune pe care le sper…
roxana toma: maine jur ca apare copilul lovit de basescu, evident, mai mare cu 5 ani
george colgiu: pai, tu ce crezi ? 🙂 copilul ala din imagini este securizat. cred ca este pitit intr-o casa conspirativa a lui patriciu 🙂 o sa apara imediat dupa ce base o sa incropeasca o scuza, sa-i faca praf 🙂
@S0B0: mi-e groaza sa schimb pe masacrul de la antena 3!
roxana toma: nu… deocamdata stai pe realitatea. imaginile sunt mai clare 🙂
@S0B0: tocmai a cumparat si realitatea caseta ! pana acum, erau imagini de pe net. ce de bani a facut baiatul ala de la o televiziune din campina !
@S0B0: io, in locul copilului, as cere 10.000 pe declaratie. euro, evident !
@S0B0: astept cu nerabdare caseta cu geoana ! pariu ca imaginile sunt mai tari decat cele cu basescu !
alessandra stoicescu: mai, S0B0, tu ai vazut caseta cu geoana !
@S0B0: astia de la realitatea au ceva cu aia de la curentul. au pomenit de niste dezvaluiri postate pe site-ul curentul si, ia ghiciti ! s-a blocat
@Petreanu: sunt halucinante scuzele invocate de sustinatorii dlui basescu
@SorinaMatei: iese Base cu o declaratie la sediul de campanie
@S0B0: oameni normali la cap ! RT @Anca Lupes: foarte multa lume la lansarea jukebox. Clubul e full. Baietii fac succes !
@S0B0: felix tataru sustine ca ca imaginile cu basescu sunt trucate
@Petreanu: pariem ca basescu merge pe varianta cu trucajul ?
@S0B0: martorul e dus cu capul ! sa iasa basescu ! sa apara caseta cu geoana ! m-am plictisit
@S0B0: sper ca nu e aia cu ana birchall. as fi dezamagit RT @Petreanu: deci, caseta cu basescu e cu box. caseta cu geoana cica e cu hîţa-hîţa
@voxpublica: Costin Ilie: a dat, n-a dat, chiar nu conteaza. lui basescu i se pare normal http://bit.ly/4UVKnu
@S0B0: badea tocmai l-a facut tocana pe ioan t. morar ! pe buna dreptate. mai interesant decat aia de la realitatea cu basescu
@S0B0: si pe mine, legata cu zvacnirea de profesionist 🙂 a mainii RT @Petreanu: @zoso si pe mine m-a intrigat schimbarea de lumina. n-o inteleg
@S0B0: lucratura cu basescu a fost, intr-adevar, profesionist realizata http://ow.ly/FYfk
@S0B0: basescu: niciodata in viata mea nu am lovit un copil
@S0B0: se simte ca basescu a bagat niste “4 cuburi cu gheata si whisky pana pluteste” 😉
@Petreanu: Observatorul de PH zice ca a vorbit pe YM cu copilul lovit de basescu si ca va publica dialogul http://bit.ly/5BQIIF
@S0B0: iata o posibila explicatie a facaturii din filmul cu basescu lovind copilul http://bit.ly/4Gbtky
@S0B0: misto plasat scandalul cu basescu lovind copilul pe realitatea ! daca aparea pe antena 3, nu-i credea nimeni 🙂
@Petreanu: interviul de pe YM sucks big time.
@S0B0: suparata ca a trimis-o candva pe centura, lavinia sandru sare si ea la gatul lui basescu. si ea a fost ACOLO
@S0B0: tocmai si-au dat seama ca televiziunile NU AR FI AVUT VOIE sa difuzeze fata copilului, ci trebuiau blurate
@S0B0: dac-as fi in locul lui geoana, maine mi-as face videoclip inconjurat de multi copii, pe care ii mangai parinteste, cu zambetul ala al meu…
lucian blaga: pe muzica lui michael jackson 😉
@S0B0: stiti ce va zice romanul de rand ? ASTIA s-au gasit sa-l acuze pe basescu ca a plesnit un copil ? ma lasi…
@SorinaMatei: eu l-as vedea pe stolojan intrand pe telefon acum: da, da… si eu acum ceva timp mi-am luat in cap o scrumiera !!!
@S0B0: ce de specialisti ! RT @voxpublica: ioan t. morar: inca o analiza a facaturii cu copilasul lovit de basescu http://bit.ly/8GfdVq
@S0B0: genial titlul de la otv ! “ne intalnim in sfarsit cu oana zavoranu, care a suferit o complicata operatie de CLONARE” 🙂
sanda nicola: e OTV telenovela ia proportii nebanuite… o presupusa matusa spune ca baiatul e din flori, mama acestuia avand o aventura cu un cunoscut om de afaceri, in certificatul de nastere e o linie in dreptul tatalui, copilul voia un autograf de la Baselu, ar fi povestit acasa, dar nimeni nu l-a crezut ca l-a pocnit tocma` Basescu…aoleooooooooo!
@S0B0: daaa ! pe otv e genial ! matusa copilului lovit de basescu povesteste ca intamplarea e adevarata si cunoscuta in familie, dar nebunii din studio n-o lasa…
@S0B0: o femeie cu bun simt din ploiesti ii face de cacat la otv pe nebunii care sutin ca imaginile cu basescu lovind un copil sunt trucate
@S0B0: ce tare ! matusa copilului lovit de basescu a votat cu el ! desi confirma ca povestea este adevarata
@S0B0: dan diaconescu vrea sa-l aduca maine pe copilul lovit de basescu din italia cu avionul otv 🙂
@S0B0: baiatul batut de basescu e in direct la otv !
@S0B0: copilul lovit de basescu are fantasme cu oana zavoranu. daca nu apare si ea in studioul otv, nu vrea sa povesteasca intamplarea
@S0B0: la otv, dan diaconescu face reconstituirea scenei in care basescu l-a pocnit pe copil ! IN DIRECT ! 🙂
ce de lume la sala palatului, la concertul jan garbarek group ! mai multa ca acum o luna, la festivalul master of jazz, al carui epilog a fost. desi, ca sa anticipez o concluzie, cel mai tare moment ramane recitalul lui branford marsalis quartet.
concertul de aseara a fost asa cum ma asteptam: impecabil. acelasi jan garbarek elegant, cu temele lui simple si repetitive, ca o joaca de copii, cu melancolia fiordurilor norvegiene care a umplut sala de gagici. ba chiar mult mai coios si mai ritmat decat pe multe din discurile sale. cu pianistul german rainer bruninghaus, canta de vreo de vreo 20 de ani, asa ca se inteleg perfect. cand la clape, cand la pian, cand la amandoua, bruninghaus a fost completarea precisa a saxofonului. garbarek a avut intotdeauna basisti melodici. brazilianul yuri daniel nu face exceptie: cu un ton cu personalitate si improvizatii pline de melodie, totdeauna atent si cu ritm. la momentul sau solo pe scena, mi-a amintit de felul in care se juca decebal badila pe vremuri cu basul electric si pedalele.
farmecul concertului a fost, insa, indianul trilok gurtu, unul din marii percutionisti ai lumii. finetea cu care tesea ritmul, felul in care se juca cu intensitatea acompaniamentului m-au fermecat. le-a aratat spectatorilor cat de mult ii place sa se joace si sa inventeze ritmuri din orice, cand a fost lasat singur pe scena. acompaniamentul lui dadea impresia ca a plecat de la o tabla indiana, dupa care s-a inconjurat de instrumente de percutie, pe care a transpus ritmul acesteia. uneori, acompania atat de discret ca nu-l auzeai, doar il simteai. dupa care aparea cu accentele exact cand trebuia si schimba atomosfera perfect sincronizat cu basul. a fost “eroul meciului” in seara asta.
muzica lui garbarek s-a mai schimbat un pic, insa n-a evoluat prea mult in ultimii douazeci si ceva de ani de cand il ascult. nu mai canta balade lungi in concert. foloseste des ritmuri complicate de samba sau polka. toate astea, trilok gurtu si restul salveaza temele care uneori suna a muzica usoara cantata la saxofon. un succes de casa.
foarte putina lume acorda importanta rezultatului de la referendum. m-am bucurat foarte tare cand am aflat a fost validat, pentru ca de cifrele lui nu ma indoiam. e (inca) un semnal pe care romanii il dau clasei politice, de care s-au cam saturat. asta nu inseamna ca, la viitoarele alegeri, cand se vor mai imputina din parlamentari, castigatorii vor fi neaparat din pd-l. oamenii au invatat mai repede ca politicienii cum e cu jocul asta de-a democratia.
in timp ce basescu si-a lipit imediat pe blazon titlul de “campion al luptei pentru innoirea clasei politice”, din spatele lui geoana au aparut deja ranjetele lui ion iliescu, nastase, hrebenciuc, vanghelie & co. n-au mai avut rabdare inca doua saptamani !
gheorghe dinica a dat putine interviuri. prietenul meu, remus andrei ion, a stat de vorba cu el in octombrie 2002 si mi-a permis sa-l postez aici:
rep: cat de mult va place sa improvizati ?
nu stiu cat de mult imi place mie, dar improvizatia face parte din arsenalul mijloacelor pe care le foloseste un actor. adica, improvizatia vine dupa o pregatire, totusi. cand stapanesti foarte bine un rol, descoperi in el nuante care nu apareau in repetitii si atunci iti vine sa le spui si – de multe ori – daca sunt legate de personaj, e foarte bine.
am lucrat mult cu david esrig, din ’61 pana in ’78, si am facut niste spectacole extraordinare, dupa parerea mea. eram un trio: el gandea ceea ce o sa monteze in functie de noi. a fost cea mai interesanta perioada din cariera mea.
cand am terminat institutul si m-am dus la teatrul de comedie, care se infiintase atunci, unde am facut al doilea institut. mult mai valoros, dupa parerea mea. cu miscare, cu impostatie vocala, cu esrig care era un pedagog si un regizor deosebit de sclipitor si de modern. pentru mine, scoala cea mai importanta a fost la teatrul de comedie. pe urma, am plecat la bulandra toti trei, unde am lucrat “nepotul lui rameau“, care este mai mult un spectacol de limbaj.
filmul a fost aproape in paralel cu teatrul, dar in “perioada esrig”, lucrul era asa de intens incat parca eram intr-un fel de cantonament. el impunea un astfel de stil de lucru si atunci ce rost avea sa te duci la o colaborare, ca nu se lega cu shakespeare si alte texte clasice pe care le jucam. eram intr-un fel de cantonament pana se termina spectacolul, iar apoi tot antrenamentul continua, cu multe ore de exercitii, pentru ca era multa miscare, corpul trebuia intretinut, trebuia sa ai valoare maxima. era o perioada extraordinara.
nu vreau sa para ca fac pe profesorul de actorie sau teatru. noi am avut si sansa unei mari profesoare de miscare scenica, paula sedil, care a lucrat cu noi la toate spectacolele astea. in plus, am avut diversi specialisti care ne-au ajutat si la impostatie, pentru ca un spectacol cerea multa dezinvoltura si efort. era alt stil de a juca teatru, cu miscare, in tensiune, era altceva…
pe urma, esrig a plecat si am ramas noi sa continuam ceea ce mai prinsesem din stilul lui de lucru, dar nu se compara. el lucra foarte diferit de ceilalti ca si conceptie, ca modalitate, ca intensitate. imi aduc aminte cu mare placere de perioada aceea.
e adevarat: tot ceea ce am castigat din lucrul cu esrig la teatru s-a vazut apoi in film. era ceva mai special ce faceam in rolul diplomatului (din “prin cenusa imperiului“), mai neobisnuit pentru actorul roman de film. si asta, in primul rand, pentru ca aveam pregatire scenica buna, cum se spune.
da, noi am facut putina performanta acolo… dar in film e altceva. nu mai exista claritatea spectacolului de teatru, intervin montaje, lumini, operatorul etc… nu mai depinde de tine, actorul, in totalitate.
nu am avut numai roluri principale, dar in total sunt peste 70 de spectacole in care am jucat, cred. din acestea, sunt vreo 20 in care am avut eu roluri principale. dupa ’90 am mai facut vreo 12. personajele mele au placut. poate si eu am contribuit cu felul meu de a fi, cu natura mea, dar si personajele erau speciale, nu erau letargice. am jucat roluri negative, cum se spune. dar erau mai bine scrise decat cele pozitive, la care bietii colegi trebuiau sa stea “luminis” acolo, in cadru, si sa spuna lozinci. eu am scapat de asta. pentru un actor e obositor, e chinuitor sa fie prea bun tot timpul.
se schimba multe la repetitii. la film, e o problema complicata cu textul, pentru ca este crud si nu este scris de scenaristi. noi nu avem dialoghisti, cum intalnesti in marea industrie de film, unde sunt niste mesteri care scriu replicile, iar altii scriu gag-urile. textul, cand vine la actor, este deja trecut prin niste creiere destepte. la noi, intalnesti replici pe care nu-ti vine sa le spui, nu poti. si atunci, cu acordul regizorului – sigur ! – schimbi o replica asa cum ti-ar suna tie bine. problema e sa creada lumea ca o spui tu, nu ca… citesti ziarul altuia.
rep: cand ati jucat in co-productii, nu v-ati gandit sa faceti pasul “dincolo” ?
nu. de ce ? eu, cu limbile straine, nu prea m-am descurcat. sigur ca, daca ai talent la vorbaria in romana, ai si la cealalta. dar mi-a fost lene. ce sa ma apuc eu sa invat inca o limba ? daca as fi intrat, sa zicem, pe o filiera de impresariat strain, as fi fost obligat sa invat. dar asa, sa invat o limba pe care sa nu o vorbesc cu nimeni…
rep: sunteti teribil de sincer !
foarte sincer. de ce sa fiu altfel ? dar acestea sunt convingerile mele. nu spun vorbe goale, vin din framantarile mele si acestea conving sau nu.
dupa parerea mea, la teatru este mult mai greu, pentru ca responsabilitatea e mult mai mare. la film, este chinuitor pana ajungi la vreo concluzie cu scena respectiva, dupa care tragi o data, de doua ori, de trei ori uneori si ai terminat cu ea: s-a pus la cutie. la teatru, trebuie seara de seara sa imbogatesti rolul, nu sa joci mereu la fel ca la premiera. mai e si publicul care este cel pretentios seara de seara. nu joci undeva, inchis intro camera si, daca nu iese bine o scena, o refaci. n-ai ce sa mai refaci. s-a ridicat cortina si esti aruncat in groapa cu lei. rezista cine poate.
rep: cum s-a format duetul gigi – manus ?
ne-am intalnit in institut, in aceeasi grupa, la doamna dina cocea si, din vorba-n-vorba, am aflat ca se nascuse in acelasi cartier cu mine: in giulesti. si a fost destul.
rep: rapidisti de mici, deci ?
eu cel putin, asa am fost. saream gardul la stadion, sa vad toate meciurile. se vorbeste acum de galeria rapidului… spanac ! astia fac mai mult galagie, aia erau suporteri.
rep: era platita galeria, ca acum ?
nu. si nici organizata. se forma dintr-o pornire. acum, galeria a devenit un personaj foarte ciudat. o zazanie sau un pericol. vad prin ziare lucruri care ma crucesc. sportul trebuie sa fie o bucurie. mai ales acum, ca se spune ca fotbalul e sportul-rege. trebuie sa fie o bucurie ca te duci pe stadion, nu sa vii umflat sau sa te bati pe acolo…
rep: cum ati ajuns cu acordeonul de gat in turnul din pisa ?
eu cantam din voce, asa.. ocazional. voce am avut, dar nu m-am preocupat sa o pun in valoare, sa o inregistrez. cantam pentru placerea mea, la o bucurie, la o masa. s-a intamplat sa fiu la ziua mihaelei radulescu, impreuna cu horia moculescu si cu titi rucareanu. am cantat si eu doua melodii. atunci, la film, serban marinescu a zis sa fructificam acest lucru.
pe ploiesteanu il cunosteam bine de la “sarpele rosu“, unde am stat nopti intregi cu prietenii. el a fost bucuros, m-a invatat cateva lautarii. s-a nimerit ca serban sa poata sa adapteze niste scene din scenariu si… la premiera, am ramas si eu uluit de reactia publicului fata de noua mea postura. eu am cantat din placere, m-am jucat, adica. am auzit chiar ca au scris ziarele ca scot si un cd si a inceput lumea sa ma intrebe: unde ? cand ? e un proiect, n-am scos nimic. insa reactia publicului m-a bucurat, recunosc.
da, sigur. e o bucurie care tine tot de meserie, desigur.
rep: v-ar placea sa jucati propriul personaj ?
pai, e greu sa-l joc, pentru ca si aici trebuie un scenariu. si cine il scrie ? pentru ca eu nu ma bag. probabil ca sunt si actori-scenaristi. sunt sigur, dar pe mine nu m-a pasionat sa scriu. sau mi-a fost putina lene… ca asa… am eu material ! as face filme bune. dar mi-am canalizat toate eforturile spre actorie si am ramas acolo. nici regia nu-mi place.
rep: de ce nu incercati sa scrieti o autobiografie ?
mie nu-mi plac autobiografiile. nici nu poti sa fii sincer pana la capat, e un reflex in fiecare om. sa ma scot pe mine afara din interiorul meu nu-mi place. si nici sa o faca altcineva nu-mi place.
rep: dar in fiecare rol oferiti ceva din dumneavoastra…
asta e altceva. este vorba de fictiune. dar ca sa povestesc eu ceea ce mi s-a intamplat si ceea ce am facut nu-mi place.
rep: ati cunoscut atatia oameni, aveti asa de multi prieteni…
da. foarte multi. si oameni nemaipomeniti. a fost perioada anilor ’60 – ’70, cand s-a intamplat sa ploua cu mari valori culturale in romania: poeti, scriitori, pictori, muzicieni. generatia de dupa razboi a fost cea mai grozava. a fost o rabufnire de talent.
rep: nu v-a tentat niciodata viata publica, puterea, politica ?
nu, nu ! am o parere si o spun fara nici o retinere: actorul nu are ce cauta in politica. actorul trebuie sa fie un material pe care sa-l modelezi, un material din care sa poti sa faci, in diferite situatii si ocazii, personaje.
ce fel de celebritate mai mare sa vrei decat pe scena ? trebuie sa ma duc la parlament ? unde sa ma duc ? nu cred in actorul politic. actorul apare pe scena. daca e bun, e placut de public. politica ne incurca in meseria asta.
rep: cum vedeti acum, peste ani, socul care a fost in 1989 ?
a fost un soc imens, s-a schimbat tara. s-au schimbat rosturile noastre. mai dureaza, dar se schimba si modul de a gandi al oamenilor.
rep: si faptul ca n-ati mai jucat o perioada ?
n-am mai jucat, da. era o perioada mai intortochiata, nimeni nu stia nimic.
rep: aveti resentimente pentru acele luni ?
nu am resentimente, dar e asa un gust amar. dupa o perioada destul de urata si de intortochiata… lumea doreste multa lumina si asta vine mai greu si perioada se cam lungeste si lumea, saraca, nu are nici o vina…
dar momentul 1989 a fost radical pentru existenta noastra. trebuia schimbarea asta, nu se mai putea.
rep: cum va place sa vi se spuna: maestre, mestere ?
nu
rep: gigi ?
ha, ha, ha ! gheorghe ! nu. sincer, asta cu maestre e o prostie. a devenit o gluma. chiar asa: domnule cutare ? nu, dragutule, spune-mi mai simplu, maestre. acum circula formula monstru-sacru. ce monstru sacru, ba ? in primul rand, ca asta e o tampenie. monstru, mai inteleg, dar sacru ? vine din franceza formula si au preluat-o mai multe fetite care scriu cronici de teatru si film. e mai simplu: sunt actorul cutare, am jucat cutare.
rep: cum de sunteti un om atat de vesel ?
nu sunt vesel, sunt nedoborat. sunt colegi de-ai mei cu talent mare de tot, pe care viata i-a tinut jos. n-au avut forta, probabil, sa se rupa de niste stari. pe mine, natura m-a ajutat. sau cineva de sus. nuuu, sus de tot, in ceruri, si mi-a spus: baga-ti mintile-n cap, viata nu-i usoara si asa mai departe… dar cred ca am avut si multa sansa, asta e concluzia mea. un actor fara sansa nu are nici un rost pe pamant. un actor fara sanatate nu poate sa-si faca meseria. eu ma simt bine, am chef de lucru.
da. dovada ca joc si teatru si film. e adevarat ca am sansa sa fiu si solicitat. la noi, insa, o spun fara nici un fel de rusine, nivelul de trai este scazut, dar actorii merita mai mult. lumea care se uita la scalambaieli sau la tot felul de maruntisuri care apar mai des pe sticla are impresia ca artistii se distreaza. dar actoria este o meserie infioratoare. fiinta ta trebuie sa fie in forma si nu trebuie sa aiba probleme de alt tip, cotidiene. trebuie intretinut organismul proaspat si mintea limpede, sa nu te preocupe niste nenorociri ale vietii si noi – cred – actorii, meritam mai mult decat ne da societatea. exista insa, pasiunea asta oarba pentru meserie, de care unii profita si zic: “lasa-i pe astia, oricum o sa joace !” si asta e de cand ma stiu eu. cand vad ce salariu are un tanar actor, ma sperii. si au aveam salariu mic la inceput, dar in conditiile de viata de astazi, tinerii nu pot trai, supravietui din salariu. si atunci se duc la televiziuni, fac glume proaste, lucruri care nu sunt de mare actorie si se obisnuiesc asa. scade stacheta, dar nu poti sa-i condamni, pentru ca nimeni nu s-a nascut ca sa se sacrifice pentru un ideal.
rep: o intrebare obisnuita: care va fi urmatorul rol al lui gheorghe dinica ?
inca imi bantuie ideea cu iago: se pare ca se vor relua repetitiile la un proiect mai vechi, intrerupt din tot felul de motive. vor incepe foarte curand repetitiile la “o scrisoare pierduta”, unde joc pristanda. data trecuta am jucat catavencu, dar merita sa joci cam toate personajele lui caragiale: e o nebunie ! urmeaza adaptarea aici, la noi, dupa un roman al lui alex mihai stoenescu. se discuta si despre o piesa englezeasca unde o sa am treaba, ma rog. asa, am de lucru, dar trebuie organizat bine timpul, ca sa-mi mai ramana si o seara – doua libere.
rep: e nevoie.
e nevoie, desigur. imi place viata. de cand ma stiu, eu n-am facut rabat la treaba asta. am o echipa de prieteni cu care ma inteleg, comunicam bine in anumite momente si… in viata, trebuie sa te bucuri de fiecare moment.
demonizata confruntare dintre candidatii la alegerile prezidentiale din 22 noiembrie 2009 a fost o mare plictiseala, asa cum ma asteptam. aparent, nu a adus nimic nou: acelasi basescu pe care-l stiam, jucand rolul aprigului matelot in lupta cu tenebrosii moguli. acelasi geoana, prostanacul cu limba de lemn a unui ion iliescu mai tanar, insa fara coaiele si abilitatea acestuia. acelasi flamboaiant crin antonescu, un fante de dambovita caruia boierul al batran i-a dat voie sa-i care suturi papagalului de geoana. asa cum spunea si ion cristoiu, chiar cand scriam aceste randuri, eram convins ca votul de duminica nu poate fi influentat de aceasta dezbatere. la alegeri, forta partidelor care sustin candidatii este hotaratoare. handicap major pentru presedintele pnl.
deodata, mi-am amintit un detaliu estompat de miza duelului dintre candidati: din spatele lui mircea geoana lipsea ion iliescu. lipsea adrian nastase, lipsea vanghelie. lipseau toti greii partidului.
intrebare: au lipsit pentru ca nu dadeau bine in cadru in ochii poporului sau pentru ca, la fel ca in 2004, cand au simtit ca pierde candidatul psd, greii partidului s-au retras, punand la cale sacrificarea nefericitului ?
