12 aprilie 1999
De aceasta data, alarma aeriana a fost ridicata abia la ora 8:15. Eu adormisem la loc, dupa ce ii povestisem lui Cristi Tabara, in direct, cum si-au petrecut sarbii Sfintele Pasti sub bombe. N-am mai avut stare si am mancat ceva la repezeala, dupa care m-am grabit catre Centrul militar de presa. Aici, era mare inghesuiala si toata lumea completa cereri de a vizita si filma combinatul si rafinaria de la Pancevo. Am completat si eu una si am plecat la Media Center, rugandu-l pe Daniel Uncu sa ma sune si pe mine, daca aude ca se organizeaza vreun convoi incolo.
Eu stateam cu ochii pe Parlamentul iugoslav unde, la 11:30, incepea o sedinta comuna a celor doua camere, in care se dezbatea propunerea ca Iugoslavia sa intre in Uniunea Rusia-Belarus. 110 deputati din Camera cetatenilor au votat “pentru” si 5 s-au obtinut, in timp ce 26 de membri ai Camerei Republicilor au votat “pentru” si doar unul s-a abtinut. Conform textului hotararii, Republica Federala Iugoslavia declara ca adera la Uniunea Rusia-Belarus, accepta obiectivele si principiile acestei uniuni si sustine obligatiile care decurg din tratatul si statutul uniunii. Am remarcat insa, ca desi din Federatia Iugoslava face parte si Muntenegrul, la sedinta de astazi sarbii nu s-au ostenit sa-i invite si pe muntenegreni.
La aceeasi ora, la Nis suna alarma aeriana. Ca si cand nu aveam destule evenimente pe cap, o stire venita pe agentiile de presa ne-a bulversat. Podul peste Morava din clisura Grdelica a fost lovit de o racheta, in timp ce pe el trecea un tren de calatori. Se pare ca exista mai multi morti si raniti.
Potrivit AFP, Consiliul Permanent al NATO a aprobat astazi planul operatiunii “Allied Harbour“, pregatind desfasurarea in Albania a circa 8.000 de militari ca sa asigure securitatea sosirii, transportului si distribuirii ajutoarelor umanitare pentru refugiatii albanezi. Organizatia “Medecins sans frontieres“ a intampinat cu rezerve planul, considerand ca NATO nu ar trebui sa amestece operatiunile de razboi cu misiunea umanitara, pentru a nu se interpreta ca, in realitate, mascheaza pregatirea unei invazii terestre in Kosovo.
Am inceput sa dau telefoane, sa aflu amanunte. Se pare ca era trenul international 393 Belgrad-Salonic, in care se aflau 50 de calatori. Podul se afla la 20 de kilometri de Leskovac. La 100 de metri dupa iesirea de pe pod, trenul urma sa treaca pe sub un viaduct. Circula pe traseul obisnuit, desi zona incepuse sa fie bombardata de avioanele NATO. Din cauza atacului, a fost intrerupt curentul din linia de inalta tensiune, asa ca trenul a ramas imobilizat pe sine. Locomotiva si primele doua vagoane iesisera de pe pod. Ultimele doua vagoane au ramas pe pod, in momentul in care un avion al NATO a venit in picaj si a lansat prima racheta. Aceasta a sters marginea viaductului si a lovit in plin vagonul aflat in dreptul piciorului podului. Ca si cand nu ar fi fost de ajuns, avionul a mai facut un arc de cerc si s-a intors, lansand inca o racheta, care a lovit ultimul vagon, prabusindu-l in apele Moravei. Celalalte trei vagoane au sarit de pe sine. Calatorii din aceste vagoane au fost, pur si simplu, aruncati prin geamuri pe terasament si mai multe cadavre pluteau in Morava. Casele din jur, pe o raza de 500 de metri, au ramas fara geamuri si acoperisuri de la suflul exploziei. Primul bilant al victimelor indica 10 morti si 16 raniti. Printre morti era o fetita de 10 ani si un baiat de 13 ani.
Dupa ce a venit pana la Media Center, ca sa vada ce mai stiu si eu, Daniel Uncu s-a intors la Centrul militar de presa exact in momentul in care se punea in miscare un convoi, organizat pentru ziaristi de Armata iugoslava. M-a sunat dar, desi m-am rostogolit pe scari, n-am reusit decat sa vad cum ultima masina dadea coltul. Au fost dusi la Grdelica, sa vada cu ochii lor dezastrul. Au venit ingroziti.
Mi-a povestit ca vagoanele erau un morman de fiare si lemne arse. De jur imprejur se vedeau cadavre carbonizate sau resturi de corpuri umane. Mirosea ingrozitor a ars si a moarte. Jurnalistii au putut filma in voie si au luat declaratii martorilor oculari, care povesteau cum avionul s-a intors sa mai traga o racheta, sa fie sigur ca nu si-a ratat tinta.
Cat au stat acolo, s-a petrecut un incident ciudat, pe care nimeni n-a avut, insa, chef sa-l clarifice. Atmosfera era deosebit de tensionata. In timp ce o echipa a unei televiziuni italiene il intervieva pe un taran sarb, iritat de cuvintele acestuia, un ofiter s-a repezit si l-a doborat dintr-un pumn. Apoi l-a calcat in picioare, urland. Descarcarea de violenta i-a impietrit, efectiv, pe italieni. Reporterul a ramas cu microfonul in mana, iar cameramanul filma orizontul din care disparuse taranul sarb. Toata lumea a ramas stana de piatra. Dupa cateva clipe, conducatorul delegatiei a spus: “Ne cerem scuze. L-au lasat nervii…” Toti au rasuflat usurati si si-au vazut de treaba. Fara macar a indrazni sa se uite spre cel batut, italienii au plecat sa filmeze altceva.
Rectia oficialilor NATO la difuzarea stirii ca unul din avioanele lor ar fi lovit un tren de calatori a fost cea pe care o asteptam: “Nu este adevarat !” Dupa cum au negat si ca, la ora 14:25, pe soseaua Pristina – Kosovopolje, a mai fost distrus un “obiectiv militar”. Un avion s-a napustit in picaj asupra unui Ford Escort, pulverizandu-l dintr-o lovitura bine ochita. Din cei trei pasageri ai automobilului n-a mai ramas decat o gramada de oase calcinate.
Comandamentul Armatei Iugoslave a dat publicitatii un comunicat in care dezminte acuzatiile ca ar fi expulzat fara motiv jurnalistii straini care ii deranjeaza. Explicand ca, intotdeauna, in timpul razboaielor, presa este supusa cenzurii militare, sarbii au reamintit ca, in prezent, la Centrul militar de presa sunt acreditati 470 de jurnalisti straini, iar o parte din cei 615 ziaristi sarbi lucreaza pentru agentii sau televiziuni occidentale. Militarii au recunoscut ca, dupa primele doua zile de razboi, 37 de jurnalisti din SUA, Marea Britanie, Germania si Franta au fost expulzati, insa o parte dintre ei s-a intors. Sarbii au atentionat ca restul jurnalistilor expulzati pana in prezent au incalcat regulile impuse de Centrul militar de presa de la Belgrad, pe care toti ceilalti le respecta.
Astazi, dintr-un avion care survola Iugoslavia la mare inaltime s-au aruncat 2,5 milioane de manifeste, pe care scria “Milosevic este vinovat pentru tot ce vi se intampla” si erau descrise conditiile cerute de NATO pentru a inceta bombardamentele. Nu stiu ce efect mai puteau sa aiba, dupa ce toata lumea a vazut imaginile de la Grdelica la televizor.
“Exista un consens intre membrii Aliantei, care considera ca Milosevic merita sa fie tratat ca un criminal de razboi,” a declarat ministrul spaniol al Apararii Eduardo Serra, intr-un interviu acordat postului de televiziune Antena 3. “Tribunalul International de la Haga cauta probe pentru a-l putea inculpa, iar NATO ar putea dispune sa il captureze.” Serra era de parere ca “o interventie mai ferma in 1992, impotriva lui Milosevic, ar fi evitat, probabil, moartea a 200.000 de persoane in Bosnia si uciderea altora in Kosovo“.
Astazi, Nelu (directorul hotelului nostru) l-a dus pe Mile Carpenisan pana in vama romaneasca. Ii aducea tatal lui o geanta cu haine curate, de primavara, si ceva de-ale gurii. Pe tot drumul pana la Virset, au fost opriti de mai multe baraje ale Politiei, insa nu au avut probleme. Mile avea acreditarea de la armata, iar Nelu avea carnet de partid. Era membru JUL. Si – ca peste tot – desi era un partid fantoma, toata lumea se temea sa se lege de membrii acestuia, ca sa nu se supere presedintele partidului, nimeni alta decat decat Mira Markovic, sotia lui Milosevic.
La intoarcere, Nelu s-a dus sa-si vada nevasta si copiii, la Bela Crkva. In drumul spre Belgrad, au nimerit intr-o unitate de antiaeriana, care crescuse, peste noapte, in mijlocul campului. Abia au scapat. Peste tot pe camp, au vazut baterii de tunuri cu tevile indreptate spre cer. Mai vazusem si eu si cred ca era unul din modurile in care sarbii ii pacaleau pe inamici. Sapau, tacticosi, cu excavatoarele, ziua in amiaza mare, lacasul pentru bateriile antiaeriene. Desigur ca erau observati prin satelitii care roiau deasupra Iugoslaviei. Satisfacuti, generalii NATO insemnau locatia si o transmiteau bombardierelor. Fara sa verifice inca o data, inainte de lansarea atacului. Pentru ca, din momentul in care primul avion se ridica la atac, sarbii aveau la dispozitie cel putin o ora, in care isi mutau tehnica militara in alta parte. Iar NATO lansa bombe degeaba. Asa se explica gropile de obuze pe care le-am vazut, cu ochii nostri sau la televizor, pe camp sau prin paduri, unde nici o logica nu te-ar fi indemnat sa arunci vreo bomba.
In seara aceasta, secretarul de stat american Madeleine Albright s-a intalnit la Bruxelles cu purtatorul de cuvant al guvernului provizoriu format de UCK Jakup Krasniqi, anunta AFP. Albright a respins cererea lui Krasniqi, ca SUA sa inarmeze UCK sau sa trimita trupe la sol, insa i-a promis ca va continua sa mentina refugiatii albanezi din provincie cat mai aproape de Kosovo si sa le trimita ajutoare umanitare.
La 20:37, sirenele indicau inca o alarma aeriana in Belgrad. Deja, de o jumatate de ora, cateva avioane survolasera Virsetul. Ne-am urcat pe acoperis, de unde spectacolul era tot mai fascinant. Sarbii au intarit artileria anti-aeriana de pe centura capitalei. Chiar Mile a vazut la intoarcere, sub podul dinspre Pancevo, doua tunuri mascate cu o plasa in culori de camuflaj. Avioanele NATO au fost intampinate cu o ploaie ucigatoare de proiectile, care a facut cerul sa para un imens foc de artificii argintii. Inceputul noptii parea sa le fie favorabil sarbilor, care au lovit inca un avion inamic, in jurul orei 21:30. Acesta a reusit sa aterizeze de urgenta pe aeroportul Osmaci, de langa Tuzla (in Bosnia-Hertegovina), aeroport controlat de trupele SFOR. Mai tarziu insa, atacurile s-au intetit, asternand un covor de bombe peste orasele iugoslave.
“Ne aflam in plin razboi si acest razboi este neconstitutional, in absenta unei declaratii a Congresului, singurul abilitat sa o faca,” a declarat astazi, congress-man-ul republican Tom Campbell, citat de cotidianul New York Times. El a prezentat Congresului american doua rezolutii: una prin care se face apel la retragerea militarilor americani din conflict, iar alta prin care se cere o declaratie de razboi impotriva Iugoslaviei, solicitand colegilor sa aleaga una din ele.
La 22:40, patru proiectile au lovit, din nou, rezervoarele rafinariei de la Pancevo. Cerul era rosu in directia aceea si in aer a revenit mirosul de benzina arsa. Avioanele venisera dinspre nord-vest, au survolat Novi Sad-ul (lansand cateva proiectile asupra rafinariei) si Belgradul, reusind sa strapunga antiaeriana si continuandu-si zborul catre est. Eram ingrijorat pentru Daniel Uncu, deoarece convoiul plecat la Grdelica nu se intorsese. Cand, in sfarsit, a venit, ne-a povestit ingrozit cum trecusera cu autocarul printre bateriile antiaerienei care, chiar in acel moment, trageau asupra avioanelor inamice.
Pentagonul a anuntat astazi ca raidurile NATO au distrus, in proportie de 100 % capacitatile de rafinare a petrolului din Iugoslavia, chiar daca in tara sunt inca rezerve considerabile de petrol. Desi avioanele aliate au efectuat deja peste 6.000 de iesiri aeriene, apararea anti-aeriana sarba reprezinta inca “un factor de amenintare majora“. Un oficial NATO a dezvaluit agentiei AFP, pentru prima data de la inceputul conflictului, ca Alianta dispune de 560 de avioane de toate tipurile si ca liniile de comunicatie dintre Belgrad si Kosovo au fost distruse, in proportie de 70 %, in timp ce Armata Iugoslava a pierdut intre 50 si 70 % din stocurile de carburant.
La 23:05, pentru a cincea oara, au fost bombardate instalatiile petroliere de langa Sombor. La miezul noptii, am auzit din nou antiaeriana Belgradului. Avioanele au trecut din nou si au lovit orasele Uzice, Cacak (iar fabrica “Sloboda”), Kraljevo (aerodromul si podul cel nou), Kragujevac (din halele fabricii “Zastava nu au mai ramas decat scheletele metalice), Smederevo si Kopaonik (unde a fost distrus hotelul “Baciste” si avariata statia meteo).
Pana la ora 2:00, Pristina a fost lovita de 12 ori, fiind atinse depozitele “Jugopetrol”, fabrica de mase plastice si soseaua spre Kosovopolje. La 3:00, a fost bombardat podul peste raul Rasina din Krusevac. La 3:20, am vazut pe cer, cu ochiul liber, o formatie de 4 avioane care survola Belgradul. Un sfert de ora mai tarziu, am auzit bubuituri dinspre sudul orasului, unde a fost lovita cazarma “Vasa Carapic” din cartierul Banjica. Suflul exploziilor a spart mai multe geamuri ale spitalului Academiei Militare de Medicina, unde 20 de pacienti au fost raniti de cioburi sau au suferit socuri cardiace de spaima. Tot atunci a fost atinsa de bombe si Academia de Politie din cartierul Dedinje.
AFP a dezvaluit ca americanii apreciaza ca distribuirea de ajutoare umanitare celor 260.000 de persoane deplasate in centrul provinciei Kosovo este foarte greu de realizat, datorita ripostei fortelor sarbe. “Avioanele de transport necesare pentru aceasta operatiune sunt lente si de joasa altitudine si ar fi vulnerabile in fata artileriei anti-aeriene sarbe,” a declarat generalul Wesley Clark. Mai multi diplomati NATO evocasera posibilitatea parasutarii de alimente, medicamente si paturi pentru etnicii albanezi refugiati in centrul provinciei Kosovo.
La 5:30, avioanele au mai lansat doua bombe in depozitele rafinariei din Pancevo, inca doua rachete in instalatiile “Jugopetrol” de la Smederevo si, la intoarcere, au tras o racheta in cartierul Novi Beograd. Aceasta a cazut langa sala polivalenta “Arena” si nu a explodat, fiind dezamorsata de genisti.