5 mai 1999
De dimineata, m-am dus din nou la Centrul militar de presa, sa intreb daca mi-e gata acreditarea. Usor contrariat, militarul de la biroul de acreditari mi-a spus ca nu o gaseste printre cererile aprobate, dar se va interesa ce se intampla. Mi-a spus sa stau linistit, pentru ca totul se va rezolva pana maine.
M-am dus cu Mile in piata din Novi Beograd, sa verificam daca Dragan nu ne-a pacalit. In piata, printre vanzatorii de la tarabele unde gaseai tot ce-ti trece prin minte, de la legume si fructe la baterii sau casetofoane, era mare veselie. In mijlocul lor, calare pe un butoi cu bere, statea Cika Zika, un sarb intre doua varste care dadea de baut tuturor si povestea cum a doborat el avionul inamic, isprava pentru care a primit permisia. Ne-am asezat langa el si am primit si noi cate un pahar cu bere. Cika Zika explica, cu lux de amanunte, cum a vazut avionul, a ochit si a tras. O explozie imensa a luminat cerul si seful unitatii sale, un colonel, a venit sa-i stranga mana, in timp ce camarazii il imbratisau. Fara prea mare experienta de lupta, Cika Zika nimerise avionul ! Am ramas aproape o ora sa-l ascultam, pentru ca, odata cu paharele ciocnite cu prietenii, povestea devenea tot mai frumoasa, la sfarsit semanand cu o scena din “Razboiul stelelor“. Ne-am amuzat copios si am plecat, pentru ca aveam treaba.
Un elicopter american de atac de tipul AH-64 Apache s-a prabusit dimineata devreme, intr-un zbor de antrenament in Albania, la 75 de kilometri de aeroportul militar Rinas, cei doi membri ai echipajului pierzandu-si viata, a anuntat un purtator de cuvant american, citat de AFP. “Aparatul nu a fost confruntat cu tiruri ale armatei dusmane,” a afirmat acesta. Este pentru prima data cand militari ai fortelor aliate isi pierd viata, in 7 saptamani de la declansarea interventiei NATO in Iugoslavia si al doilea aparat de acest tip care, in ultimele 9 zile, are un accident in Albania.
Accidentul a fost anuntat imediat de mass-media iugoslave, iar sarbii au facut mare bascalie de elicopterele Apache. “Cad singure,” imi spunea un amic la Media Center, “iti imaginezi ce se va intampla cand ne vor ataca.” Adevarul este ca, tragand cu urechea la ce vorbeau doi ofiteri de la Centrul militar de presa, am inteles ca nu a fost vorba chiar de un accident, elicopterul fiind doborat de o racheta bine tintita de sarbi.
Prabusirea elicopterului de atac american Apache in nordul Albaniei a fost provocata, fara indoiala, de un tir al artileriei antiaeriene iugoslave si nu unei deficiente tehnice, afirma publicatia germana “Welt am Sonntag“. Revista citeaza un raport confidential intocmit de un grup de experti ai NATO, care a analizat circumstantele incidentului, ajungand la concluzia ca elicopterul s-a prabusit dupa ce fusese lovit. Concluzia se bazeaza pe faptul ca explozia elicopterului s-a produs in aer si nu la impactul cu solul.
La ora 13:00, a revenit curentul la Belgrad. Insa doar in centrul orasului si la obiectivele prioritare (spitale, Armata, Politie, brutarii etc). Din cauza penei de curent, nici apa nu curgea la robinete, iar transportul in comun se facea doar cu autobuzele, care circulau in regim de week-end. Posturile de radio si de televiziune continuau sa faca apel la oameni, cand aprovizionarea cu energie se va restabili, sa nu foloseasca aparate electrice de mare putere si sa-si faca rezerve de apa potabila.
“Suntem pe punctul de a castiga, iar conducerea iugoslava si fortele ei militare si de securitate sunt aproape de prabusire,” a afirmat generalul Wesley Clark, cu ocazia vizitei lui Bill Clinton la sediul NATO de la Bruxelles. “Campania aeriana da rezultate,” i-a spus, la randul sau, generalul german Klaus Naumann, presedintele Comitetului Militar.
Un convoi umanitar al filialei din Grecia a organizatiei “Medecins du Monde” a fost bombardat de avioanele NATO in apropiere de orasul Urosevac. Convoiul transporta 10 tone de alimente si medicamente pentru populatia din Kosovo. Conducerea NATO fusese informata despre ziua, ora si traseul pe care se va face deplasarea convoiului, iar cele 3 camioane aveau panze imense, albe, pe care era pictata o cruce rosie, si drapelele Greciei. Unul din proiectilele lansate din avioane a explodat in urma ultimului camion, insa, din fericire, nimeni nu a fost ranit. Cele 3 vehicule au fost imobilizate mai multe ore, timp in care dr.Lakis Nikolaou, care conducea delegatia, a luat legatura printr-un telefon cu emisie prin satelit cu presedintele “Medecins du Monde-Grecia” si i-a spus, speriat: “Cereti ajutor ! Alertati pe toata lumea ! Suntem bombardati !”
Convoiul cu ajutoare a ajuns la Pristina tarziu, sarbii acuzand NATO ca, dupa ce a bombardat trenuri, autobuze si convoaie cu refugiati, acum ataca si convoaiele umanitare. De altfel, Slobodan Milosevic il prevenise pe presedintele Crucii Rosii Internationale ca, desi membrii acestei organizatii sunt liberi sa vina oricand in ajutorul populatiei din Kosovo, nu le poate garanta securitatea, deoarece NATO bombardeaza zi si noapte provincia. Dupa cum ne-au povestit niste jurnalisti rusi care s-au intors din Kosovo, antiaeriana sarba este perfect camuflata si nu riposteaza impotriva atacurilor aeriene decat foarte rar, cand militarii sunt siguri ca isi ating tintele. De aceea, zi si noapte, avioanele Aliantei se plimba nestingherite in toate directiile, lansand proiectile in tot ce misca.
Alianta Nord-Atlantica a afirmat ca nu a atacat convoiul umanitar al organizatiei Medecins du Monde, relateaza AFP. “Nu am atacat nici un convoi. Nu am atacat niciodata civili si nu am indicatii referitoare la bombardarea de catre NATO a convoiului respectiv,” a declarat, in cursul unei conferinte de presa, generalul Walter Jertz, purtator de cuvant militar al Aliantei.
Astazi, a ajuns la Belgrad Aidan White, secretarul general al Federatiei Internationale a Jurnalistilor. Am vizitat impreuna ruinele cladirii RTS, care l-au impresionat in mod deosebit: “In acest conflict, nimeni nu are mainile curate,” a spus Aidan White. “Fac apel la ambele parti, sa-i ocroteasca pe jurnalisti, pentru ca bombardandu-i, nimeni nu va castiga razboiul.” Milorad Komrakov, presedintele Uniunii Jurnalistilor din Serbia a declarat ca nici o bomba nu va putea ascunde adevarul despre ce se intampla acum in Iugoslavia.
Eram tot mai stresati de posibilitatea intreruperii curentului electric si – ca o consecinta directa – a alimentarii cu apa. Mai ales dupa ce Croatia a respins cererea Iugoslaviei de a-i furniza energie, pentru a face fata situatiei. Am cumparat un bax cu apa plata la 1 litru si jumatate, aveam deja baia plina cu sticle din plastic umplute cu apa, sa ne putem spala, iar pe holul hotelului, Nelu pusese galeti pline cu apa. Menajerele hotelului ne spalau hainele pe apucate. Imi cumparasem 3 lanterne: una o purtam in geanta, aveam una in buzunar, iar pe a treia o tineam pe noptiera. Ne-am cumparat lumanari groase si ne bateam capul ce altceva am mai fi avut nevoie. Cel mai tare ma deranja greutatea cu care puteam sa scriu pe computer sau sa-mi transmit materialele la Bucuresti. Deja gasisem doua Internet-cafe-uri, in zona diferite ale orasului.
In seara asta, la stirile RTS, am vazut un taran din Kraljevo, care gasise pe camp doua rezervoare ale unui avion NATO, pline cu 100-150 de litri de carburant. Semn ca avionul a fost atins de apararea antiaeriana si a scapat de ele, lansandu-le pe camp, pentru a putea sa se retraga spre cel mai apropiat aeroport. Gospodar, taranul le legase de tractorul sau si le tara spre casa, bucuros ca are cu ce sa-si alimenteze masinile. A urmat un scrurt reportaj despre o operatiune a Armatei iugoslave, in padurile de langa punctul de frontiera cu Albania de la Kosare, langa Djakovica. Aici, soldatii sarbi au lichidat un grup de luptatori UCK, in timp ce incercau sa intre in Kosovo, pentru a pregati – spunea reporterul – infiltrarea unui grup important de teroristi albanezi. In zona de frontiera, atacurile NATO fac prapad zi si noapte. Astazi, intre 8:00 si 14:45, in regiunea Merdare, unde sunt camuflate trupele Armatei iugoslave care pazesc granita, au cazut peste 70 de proiectile si bombe cu fragmentatie.
NATO a respins ideea de a trimite in Kosovo o forta internationala “echipata cu armament usor” a castilor albastre ale ONU, refuzandu-i presedintelui Slobodan Milosevic dreptul de a alege tarile care sa participe la o forta militara de pace in provincia Kosovo, informeaza AFP. Jamie Shea a declarat ca “aceasta forta trebuie sa fie puternica si conceputa de NATO. Ea trebuie sa actioneze eficient, trebuie sa aiba un mandat, un echipament si reguli de lupta solide, pentru a fi recunoscuta de toata lumea si ea trebuie sa creeze un climat de incredere propice intoarcerii refugiatilor“.
Continuand sa se joace cu sperantele oamenilor, RTS a prezentat pe larg decizia Camerei Reprezentantilor a Adunarii Nationale din Belarus, care a votat in unanimitate in favoarea aderarii Iugoslaviei la Uniunea Rusia-Belarus. Ceva mai rezervat, Andrei Kozir, presedintele Comisiei pentru relatii externe a afirmat; “Aprobarea aderarii nu inseamna ca, imediat, Iugoslavia adera la Uniune. Nici o aderare nu va fi posibila decat dupa oprirea tuturor actiunilor militare in Iugoslavia.” Adica frectie la un picior de lemn.
Se da o adevarata batalie in jurul liderului moderat al albanezilor din Kosovo, Ibrahim Rugova, care a fost lasat sa plece in Italia. A fost o miscare iscusita a lui Milosevic, care si-a demonstrat afirmatiile ca Rugova este liber sa faca tot ce doreste. Ceea ce dovedea ca si acordurile pe care le-a semnat cand a fost la Belgrad le-a facut fara sa-i fie fortata mana, cum pretindeau liderii occidentali. Nebojsa Vujovic, purtatorul de cuvant al Ministerului iugoslav de Externe a anuntat astazi ca reprezentantii regimului de la Belgrad se intalnesc zilnic cu Rugova, cu care continua sa discute rezolvarea politica a situatiei din Kosovo. Pe de alta parte, Baton Haxhiu, redactorul-sef al cotidianului de limba albaneza din Kosovo “Koha Ditore” s-a indoit ca Rugova s-a dus de buna voie la Roma, unde incearca sa obtina, cu ajutorul italienilor, un acord de pace cu Belgradul. Vizibil iritat de reaparitia liderului albanez in prim planul vietii politice internationale, Sabri Godo, presedintele Comisiei de politica externa a Parlamentului de la Tirana a declarat: “Sunt in permanenta legatura cu toate fortele politice din Kosovo, de la UCK si pana la Hashim Thaqi, dar pana astazi, nu s-a vorbit niciodata de vreo misiune a lui Rugova, nici despre intentia de a i se incredinta vreun mandat. Nu inteleg ce se intampla.”
Tinerele refugiate de origine albaneza din Kosovo sunt obligate sa se prostitueze de gruparile mafiote in Albania, a afirmat Sadako Ogata, reprezentantul UNHCR, citat de AFP. “Fetele frumoase sunt luate si date pe mana traficantilor. Multe sunt trimise in Italia si sunt constranse sa se prostitueze.” Ea a avertizat ca acest fenomen va lua amploare, daca nu se vor lua masuri energice urgente. Sadako Ogata a afirmat ca acest trafic exista si inainte de tulburarile produse de razboi si ca el este opera diferitelor grupari mafiote. Inaltul comisar si-a mai exprimat ingrijorarea cu privire la pericolul in care se afla unii refugiati de a fi recrutati cu forta in UCK, pentru a fi trimisi sa lupte impotriva fortelor sarbe.
Vuk Obradovic, presedintele Partidului Social-Democrat din Serbia, un fost general care a detinut postul de purtator de cuvant al Statului Major General, a dat un interviu incendiar (sau cel putin asa credeau unii) cotidianului “Vecernji list” din Croatia. Uitand ca partidul sau este unul “de buzunar”, Obradovic sustinea ca Slobodan Milosevic nu reprezinta nici Serbia, nici poporul sarb. “Tinand cont de functia pe care o exercita, Milosevic este, cu siguranta, persoana cea mai vinovata ca tara este in conflict cu cea mai puternica masinarie de razboi din lume. Cer cu insistenta demisia presedintelui Milosevic. El nu poate scapa de raspundere.” Reactia lui Vuk Obradovic, care a candidat fara succes la alegerile prezidentiale din 1996, iar acum sustinea ca moralul poporului sarb e la pamant, se datora mai curand disperarii ca, odata cu fiecare bomba care cadea asupra Iugoslaviei, situatia Opozitiei sarbe devenea tot mai ingrata, iar Milosevic tot mai puternic.
In seara asta, cand ne-am intalnit cu el in barul hotelului, “scriitorul” Dragan ne-a umilit din nou. Postul de radio Vocea Americii solicitase aprobarea CNA pentru a difuza programe in limba sarba de pe teritoriul Romaniei. Agentia Nationala pentru Telecomunicatii, subordonata Guvernului roman, a informat ca exista posibilitatea ca Vocea Americii sa emita pe frecventa de 105,6 MHz, cu ajutorul releului de pe muntele Semenic. In zadar am incercat noi sa-i explicam ca, in realitate, 80 % dintre romani continuau sa fie alaturi de sarbi in aceasta drama pe care o traiau. In fiecare zi, Dragan ne aducea cate-o dovada ca lucrurile nu stateau chiar asa. “E o decizie a Guvernului, care inca nici nu a fost luata,” ii spunea Mile. “Da. A unui guvern pe care voi, romanii, l-ati ales,” ne replica el.
“Guvernul ungar a primit o solicitare a NATO pentru a pozitiona 24 de avioane americane F-18 la baza aeriana de la Taszar,” a anuntat ministrul Apararii Janos Szabo. “In acord cu rezolutiile Parlamentului, Guvernul a aprobat aceasta cerere.” Oficialul ungar a adaugat ca aparatele urmeaza sa soseasca inainte de data de 10 mai. Baza de la Taszar serveste, de la razboiul din Bosnia, drept baza logistica pentru forta de stabilizare a NATO (SFOR). Ministrul ungar nu a exclus posibilitatea ca aceste avioane sa fie folosite la raidurile aeriene impotriva Iugoslaviei.
Alarma aeriana a sunat abia la ora 23:00. De putina vreme, se anuntase ca alimentarea cu energie electrica a fost restabilita in Belgrad. Am urcat de cateva ori pe acoperis, insa avea sa fie o noapte linistita, fara atacuri aeriene. La noi, pentru ca in restul tarii, bombardamentele au continuat. Au cazut bombe la Kraljevo, Uzice si Pristina, iar la Podgorica, avioanele NATO au incercat – fara succes – sa distruga podul autostrazii spre Niksic. In schimb, un alt pod, langa Novi Pazar, a fost distrus. Era al 52-lea pod din Iugoslavia prabusit sub bombele Aliatilor, de la inceputul razboiului. In majoritatea locurilor, traversarea raurilor se face acum cu bacul, contra unei taxe simbolice.
La Lipljan, in centrul provinciei Kosovo, doua bombe au cazut peste casa lui Stojan Antic, ranind-o grav pe una din fiicele acestuia, in varsta de 8 ani, in timp ce sotia, tatal sau si cealalta fiica au fost ranite usor. Casa a fost distrusa complet, iar imobilele vecinilor – partial avariate.
Mai grava a fost situatia in estul Iugoslaviei. Imediat ce Bulgaria a permis utilizarea spatiului sau aerian de catre NATO, avioanele au inceput sa atace si dinspre aceasta tara, situatie subliniata accentuat de mass-media iugoslave. La 22:05, cel putin 7 rachete au lovit instalatiile si rezervoarele companiilor Jugopetrol si Tehnogaz din nord-vestul orasului Nis. Flacara unei explozii imense s-a ridicat spre cer, luminand intregul oras. Caldura degajata de explozie a topit, efectiv, tabla automobilelor parcate la zeci de metri distanta, iar suflul a avariat zeci de case. Din fericire, rezervoarele de gaz si carburanti fusesera partial golite. Totusi, incendiile au putut fi localizate abia in zori, iar fumul negru si gros a format un nor imens deasupra orasului.
La 22:10, a fost atacat portul dunarean Prahovo. Si aici au fost bombardate doua rezervoare de carburanti ale Jugopetrol si un transformator electric, iar un barbat a fost ranit. Nici aceste rezervoare nu erau pline, dar incendiul se observa de pe malul romanesc al Dunarii. Bombardamentul a produs panica in judetul Mehedinti. Oameni s-au temut ca ar putea deveni “pagube colaterale” ale unui razboi cu care nu aveau nimic in comun. Hidrocentrala Portile de Fier II se afla la numai 4 kilometri de terminalul petrolier de la Prahovo. Suflul exploziilor a spart geamurile mai multor case, insa dezastrul pe care l-ar putea provoca un proiectil ratacit care ar lovi barajul i-a umplut pe toti de groaza. Distrugerea barajului ar fi urmata de o viitura care ar pustii totul in cale. La Belgrad, alarma aeriana s-a ridicat la 6:32 si, cu toate ca nu am auzit bubuituri, pe la 1:20, plafonul jos de nori era luminat in portocaliu si se putea zari o flacara de dupa dealurile dinspre estul orasului.
Nemultumita de rezultatele conferintei donatorilor care s-a desfasurat astazi la Paris si aflata in imposibilitate de a mai primi noi refugiati din Kosovo, Macedonia si-a inchis toate posturile de frontiera cu provincia sarba, relateaza AFP. UNHCR anuntase dupa-amiaza ca postul de granita de la Blace, principalul punct de trecere dintre Kosovo si Macedonia, aflat la 30 de kilometri nord de Skopje, a fost inchis si ca 1.000 de refugiati au fost trimisi cu forta inapoi. Potrivit unei surse guvernamentale de la Skopje, toate punctele de trecere – cel de la Blace, precum si cele de la Jazince si Lojane – au fost inchise incepand cu ora 17:00.