9 mai 1999
In aceasta dimineata, n-am mai auzit sirenele ce anuntau incheierea alarmei aeriene. Eram prea obosit dupa evenimentele din ultima vreme si am dormit mai mult. Dupa ce m-am trezit, mi-a pregatit corespondenta pentru Stirile de la ora 13:00, cand am avut ocazia sa ascult interviul realizat telefonic de colegii mei cu Tudor Pendiuc, primarul orasului Pitesti, care facea parte din delegatia romana a carei masina a fost avariata ieri, in drum spre Kragujevac. Acesta nu s-a aventurat sa povesteasca exagerarile sarbilor, pentru ca automobilul in care se afla trecuse mai devreme peste pod si aflase, probabil, adevarul. Dupa el, am urmat eu si am relatat ce se intamplase.
La 14:55, o explozie puternica a zguduit centrul Belgradului. Nu a tresarit nimeni, pentru ca, deja, Comandamentul Apararii civile anuntase ca, la acea ora, urma sa fie detonata o racheta neexplodata ramasa in ruinele sediului General Stab. Explozia a subrezit si mai tare cladirea si bucati de beton s-au imprastiat pe tot bulevardul Knez Milosa, care fusese inchis pentru trecatori si automobile.
“Statele Unite au clarificat unde se afla sursa problemei,” a declarat Jamie Shea, referindu-se la bombardarea Ambasadei Chinei din Belgrad, informeaza AFP. “Nu este vorba nici de o eroare de pilotaj, nici de o eroare mecanica. Este clar ca o informatie gresita a cauzat o eroare in luarea ca tinta a cladirii. Procedurile de durata puse la punct pentru selectionarea si validarea obiectivelor nu au putut corecta eroarea initiala. Intrucat este de domeniul spionajului, nu vor exista, probabil, informatii suplimentare. Chestiunile legate de spionaj, in timp de razboi, trebuie sa ramana secrete.”
S-a anuntat ca, azi dimineata, 6 explozii puternice au fost auzite la Pristina, unde a fost bombardata zona muntelui Goles. Langa orasul Djakovica, avioanele NATO au lansat 20 de bombe cu fragmentatie asupra padurilor in care erau camuflate trupele Armatei iugoslave. In timpul bombardamentului, luptatorii UCK au atacat militarii sarbi, incercand sa intre in Kosovo, insa au fost respinsi. Posturile de televiziune sarbesti au aratat imaginile separatistilor albanezi ucisi in lupte, spunand ca printre ei se aflau mujahedini si mercenari straini. Cuprinsi de panica la auzul bombardamentelor, refugiatii albanezi din coloanele ce se indreptau spre granita au luat-o la fuga incotro au vazut cu ochii.
La Belgrad, a fost sarbatorita azi, cu mare pompa, Ziua Victoriei impotriva fascismului. Reprezentantii autoritatilor si mai multi generali au depus coroane de flori la monumentele eroilor cazuti impotriva armatelor germane in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. In toate discursurile tinute cu aceste ocazii, sarbii au subliniat ca astazi, Iugoslavia infrunta o noua agresiune de tip fascist, cea a NATO.
Dupa-amiaza, in timp ce stateam la o cafea, pe o terasa din Trg Republike, am auzit harmalaie. Un grup de 2-300 de persoane demonstrau impotriva atacurilor NATO. Erau cetatenii chinezi aflati la Belgrad. Am mers cu ei spre ambasada bombardata, unde sarbii adusesera flori si au aprins lumanari. Chinezii scandau lozinci pe limba lor si strigau “Serbia ! Serbia !“, starnind aplauzele trecatorilor. Politistii sarbi au reusit cu greu sa-i opreasca sa nu devasteze ambasadele parasite ale tarilor NATO.
Televiziunile sarbesti au prezentat pe larg demonstratiile de la Beijing. Aici, la indemnul liderilor, studentii au urcat in cateva autobuze si au fost dusi in fata Ambasadei SUA. Strigau “Clinton – noul Hitler !” si “Jos imperialismul american si lacheii lui !” si aveau fetele vopsite in rosu, in memoria celor ucisi in bombardarea Ambasadei Chinei la Belgrad. Aruncau cu tot ce le cadea in mana in cladire si cativa au reusit sa sara gardul, intrand in curtea misiunii diplomatice americane.
Ambasadorul american James Sasser a intrat in panica, declarand prin telefon ziaristilor ca ambasada este asediata, iar el, personalul diplomatic si familiile lor sunt ostatici. Sasser era foarte speriat si sustinea ca autoritatile chineze incurajeaza manifestatiile. Isi pierduse cumpatul de tot, vazand miile de chinezi furiosi care strigau “Sange pentru sange !“. Spre seara, demonstratiile s-au potolit, insa cei 50 de chinezi ce continuau sa urle in fata intrarii l-au impiedicat pe ambasador sa iasa din cladire.
“China sustine ferm si protejeaza, conform legii, toate actiunile legale de protest fata de atacul NATO, desfasurat sub conducerea Statelor Unite, asupra Ambasadei Chinei in Iugoslavia,” a afirmat vicepresedintele Hu Jintao, intr-o declaratie solemna transmisa de televiziunea de stat chineza. “Speram ca masele, luand in considerare interesele fundamentale ale natiunii si situatia in ansamblu, vor desfasura aceste actiuni in ordine si respectand legea, pentru a mentine stabilitatea sociala“. Hu a adaugat ca autoritatile chineze ii vor proteja pe cetatenii straini aflati pe teritoriul tarii.
Seara, dupa corespondenta din Stirile de la 19:30, am coborat sa mananc. In barul hotelului, toti romanii erau stransi in jurul unui necunoscut, pe care il ascultau cu sufletul la gura. Mi-am tras si eu un scaun la masa lor si, dupa cateva cuvinte, mi-am dat seama ca era unul din ziaristii care se aflau in masina ce a insotit convoiul din Pitesti si a fost accidentata pe pod. L-am ascultat povestind, sub privirile pline de admiratie ale celorlalti, cum suflul exploziei a catapultat prin aer masina, care a cazut pe sosea, de la 30 de metri. Nu m-am putut abtine si am inceput sa rad. L-am intrerupt, intrebandu-l daca a vazut vreodata ce a mai ramas intreg dintr-un automobil care a cazut de la 30 de metri. S-a balbait si a incercat sa-si continue povestea. Iritati, ceilalti m-au contrat, crezand ca sunt invidios pe spectaculoasa aventura traita de pitestean. Razand in hohote, i-am spus ziaristului ca primarul Tudor Pendiuc a explicat, in interviul telefonic dat la ProTV, ce s-a intamplat de fapt. A incercat sa mai spuna ceva dar, cand am adaugat ca am vazut la televizor imaginile automobilului ce nu avea mare lucru si am dat detalii exacte despre ce s-a intamplat, a tacut malc. M-am dus sa mananc si, cand m-am intors, George Roncea mi-a spus ca pitesteanul a disparut in camera lui. Nu l-am mai vazut de atunci. Avusese noroc ca Mile era plecat in Romania, altfel bascalia ar fi fost si mai mare.
Mai tarziu, la hotel a venit si Dragan, “scriitorul” care avea grija de noi. Am stat cu el, cu Nelu si cu George la povesti, comentand explicatiile NATO potrivit carora au bombardat Ambasada Chinei din cauza unei informatii gresite transmisa de un agent al CIA. Nelu ne-a spus ultimul banc scos “pe piata” de sarbi, la auzul stirii. Cica CIA si-a antrenat cel mai bun agent al sau, care a invatat perfect sarbeste si si-a insusit biografia unui sarb emigrat in SUA, incercand sa se infiltreze in familia acestuia din Belgrad, pentru a putea transmite informatii americanilor. Ajuns la Belgrad, spionul a batut la usa casei unde locuia batrana mama a lui Zoran, sarbul emigrat in SUA. Femeia i-a deschis si spionul a dat s-o imbratiseze spunandu-i “Saru’ mana, mama ! Sunt eu, Zoran si m-am intors acasa !” Desi, la cei 80 de ani ai sai, nu mai vedea bine, batrana i-a raspuns: “Tu nu esti Zoran al meu.” “Cum nu, mama ? Nu mai tii minte cand aveam 2 ani si m-am imbolnavit de pojar si m-ai ingrijit si mi-ai spus povesti ?” “Tin minte,” i-a raspuns batrana, “dar tu nu esti Zoran al meu !” “Cum nu, mama ? Nu mai tii minte cand aveam 5 ani si am cazut de pe bicicleta si mi-am rupt mana si n-am avut curajul sa-ti spun ?” “Asta tin minte, baiatule, dar tu nu esti Zoran al meu.” Exasperat, spionul a mai incercat o data: “Mama, nu mai tii minte, cand am venit prima oara cu o fata acasa, cand erai la piata, si te-ai intors si ne-ai prins in pielea goala ?” “Tin minte si asta, dar tu nu esti Zoran al meu.” “Ba da, eu sunt Zoran !” a strigat, disperat, spionul. “Nu esti Zoran,” a raspuns, linistita, batrana, “Zoran al meu nu era negru !”
Bancul, a carui versiune o mai auzisem, suna atat de amuzant in contextul de la Belgrad, incat nu m-am putut abtine sa nu-l povestesc in direct, in urmatoarea transmisie pentru ProTV. Vazand cum ne distram, Tavi Penda a venit la masa noastra. Provocator, Dragan l-a rugat sa stea nemiscat un sfert de ora, sa-i faca portretul. Si, sub privirile uimite ale tuturor, a schitat in creion, pe o bucata de hartie, un portret extraordinar de reusit. Incantat ca ne-a mai lasat o data cu gurile cascate, Dragan s-a ridicat si s-a dus in camera lui. “Maine mi-l faci si tu pe al meu,” i-a raspuns lui Tavi, care ceruse sa-si ia revansa.
O explozie cauzata, probabil, de un tir cu racheta, s-a produs in aceasta seara in apropierea aerodromului de la Kumanovo (regiune cu majoritate sarba din nord-estul Macedoniei), unde este stationata o parte a contingentului francez. Potrivit militarilor care au asistat la aceasta scena, proiectilul a fost tras la ora 20:15, de la circa 300 de metri, in directia aerodromului si a explodat inainte de a atinge incinta, fara a face victime, a precizat pentru AFP locotenent-colonelul Charles de Kersabiec, purtatorul de cuvant al contingentului francez. Aceasta explozie survine dupa un sfarsit de saptamana tensionat, de multe ori fiind aruncate pietre impotriva vehiculelor franceze din cadrul NATO.
Noaptea ce a urmat a fost plina de ciudatenii. In primul rand, pentru prima data de la inceputul razboiului, dupa 47 de zile de bombardamente, la Belgrad nici macar nu a fost data alarma aeriana. In al doilea rand, posturile de radio si televiziune au transmis un comunicat al Comandamentului Suprem al Armatei iugoslave, care anunta retragerea unor unitati din provincia Kosovo. “Dat fiind ca operatiunile impotriva asa-zisei UCK sunt incheiate, Comandamentul Suprem a ordonat retragerea din Kosovo a unei parti a unitatilor militare si de Politie,” se spunea in comunicat. “Aceasta decizie a intrat in vigoare incepand cu 9 mai, ora 22:00.” Comunicatul confirma informatiile neoficiale pe care le aveam deja, potrivit carora sarbii au curatat Kosovo de luptatorii separatisti, trimitand alaturi de militari si o parte a trupelor speciale, care au cercetat tufis cu tufis intreaga provincie. Oricum, stirea nu i-a impresionat prea tare pe oficialii NATO, care au declarat ca doresc dovezi concrete ale retragerii si, pentru a scapa de bombardamente, sarbii mai au de indeplinit o serie de conditii.
Si in restul tarii a fost liniste. Alarma aeriana a sunat doar la Nis, Cacak si Kraljevo si numai primul oras a fost bombardat. In jurul orei 1:35, in zona de nord-vest a Nis-ului, unde se afla aeroportul, a fost auzita o explozie, urmata, 15 minute mai tarziu, de alte doua. Inainte de a merge la culcare, Boban, tanarul care avea grija de buticul din hotel, m-a chemat la masa lui, unde statea impreuna cu inca cineva. Era un prieten de-al lui, care locuia chiar la Nis si venise cateva zile la Belgrad. “Voi, belgradenii, sunteti niste oameni fericiti ! Va bombardeaza americanii,” ne-a spus acesta. Stupefiati, l-am rugat sa ne explice de ce. “Pai, la Nis, e vai si amar de noi, ca ne bombardeaza pilotii turci din NATO. De o saptamana se chinuie sa distruga podul din centrul orasului si nu-l nimeresc. Au prapadit toate casele din jur, inclusiv Consulatul Greciei, dar podul tot nu l-au distrus. Cateodata, ne vine sa-l aruncam noi in aer, numai sa ne lase, dracului, in pace !” Era plin de naduf.
Generalul Klaus Naumann, fostul presedinte al Comitetului Militar al NATO, a prezentat un bilant critic al atacurilor aliate impotriva Iugoslaviei, intr-un “raport confidential” citat de editia de astazi a cotidianului grecesc “To Vima“, publicatie apropiata guvernului de la Atena. Generalul a subliniat ca NATO “nu si-a atins obiectivul initial de a-l obliga pe Slobodan Milosevic sa accepte exigentele internationale si de a impiedica Iugoslavia sa duca o politica de epurare etnica“. Naumann a precizat, totusi, ca NATO “s-a impus clar si continua sa detina avantajul militar, reusind sa slabeasca posibilitatile lui Milosevic de a efectua operatiuni militare”. Comentand detaliat rezultatele militare, Naumann declara ca “sistemul de aparare antiaeriana al Iugoslaviei a suferit avarii mari“, in timp ce distrugerea cailor de comunicatie si a industriei petroliere a “redus intr-o masura importanta mobilitatea fortelor iugoslave in Kosovo si a afectat serios supletea strategica a Iugoslaviei”. In Kosovo, “unitatile armatei si ale fortelor speciale de Politie au suferit pierderi usoare si medii, dar NATO a reusit – in mare – sa impiedice Iugoslavia sa distruga UCK si sa isi finalizeze operatiunile de purificare etnica”.
Inainte de a merge la culcare, am ascultat la radio un comentariu al agentiei France Presse, care anunta ca activitatile UNHCR in Kosovo sunt amenintate de o criza financiara majora, deoarece guvernele occidentale nu au oferit banii promisi. “Guvernele care nu ne-au furnizat fonduri sunt primele care ne critica,” explica Dennis McNamara, reprezentantul in regiune al UNHCR. “Exista aici o ambiguitate care nu este acceptabila si care ne face viata extrem de dificila. Suntem extrem de deceptionati de raspunsul guvernelor donatoare, dintre care cele mai importante nu au contribuit la bugetul operatiunii de salvare a refugiatilor, estimat la 143 de milioane de dolari pentru 3 luni.” Intr-adevar, in timp ce numai donatorii particulari italieni au adunat 8,5 milioane de dolari, Marea Britanie nu a oferit decat 809.000, Franta 818.000, iar Italia – 816.000. Si aceasta, in conditiile in care o zi de bombardamente costa peste 1 miliard de dolari.
M-am dus la culcare, insa am avut un somn agitat. Dupa atatea zile si nopti de bombardamente, linistea mi se parea suspecta, neprevestind nimic bun. Am visat ca eram in plin bombardament si, impreuna cu Mile, fugeam pe strazile unui Belgrad in ruine, urmariti de tirurile furibunde ale unui elicopter Apache.
Slobodan Milosevic nu va fi impiedicat sa vina sa se stabileasca in Africa de Sud, daca va decide sa-si paraseasca tara, a afirmat Nelson Mandela, citat de AFP. “Ceea ce condamnam noi sunt actele sale,” a amintit Mandela, referindu-se la acuzatiile aduse fortelor de securitate iugoslave si militiilor paramilitare sarbe care actioneaza in Kosovo. Ziarul “The Times” a publicat, in numarul de duminica, informatii potrivit carora Milosevic ar fi transferat in secret cea mai mare parte a averilor familiei sale in Africa de Sud, prin intermediari din Cipru, Israel si Grecia, iar el ar intentiona sa ceara azil in aceasta tara.