Feed on
Posts
Comments

10 iunie 1999

Dialogul cu Cristi Tabara, in timpul transmisiei mele pentru emisiunea de dimineata, a fost, poate pentru prima oara, unul destins. I-am povestit, pe scurt, euforia din noaptea care trecuse. Fata de cele relatate in transmisia de la miezul noptii, am adaugat ca, dupa anuntarea vestii ca razboiul s-a terminat, de bucurie, rafalele de arme automate au rasunat in Pristina vreme de 15 minute. Au sunat sirenele si s-a tras cu antiaeriana in toate orasele Iugoslaviei. Primaria Belgradului a aprins globurile ce iluminau centrul, care nu mai fusesera folosite de cand a fost avariat sistemul energetic national. Mai multi ziaristi straini (chiar si romani), dintre cei care au scos nasurile din camerele de hotel doar pentru a merge la conferintele de presa, s-au speriat vazand trasoarele antiaerienei si au transmis in relatarile lor din aceasta dimineata ca Belgradul a fost din nou bombardat. Inca nu aflasera ca e pace.

Cristi Tabara a ras si mi-a multumit pentru toate relatarile mele din timpul acestui razboi, adaugand: “Da-mi voie sa fiu primul care te invita in emisiunea lui, cand te vei intoarce acasa ! Te asteptam si iti promit ca vom realiza impreuna o emisiune intreaga, in care vom putea vorbi pe indelete si vei putea povesti si acele lucruri care, asa cum m-ai lasat sa inteleg, nu puteai sa le spui cat timp te aflai acolo.” Am acceptat, desigur.

Nu m-am mai culcat dupa transmisie, deoarece mai aveam inca una pentru Stirile de la pranz. Am coborat bine dispus in bar, i-am cerut lui Dule o cafea tare si, cand mi-a adus-o, l-am intrebat daca nu doarme niciodata. A zambit, usor flatat, si a mormait ca are sapte vieti si nu are nevoie de somn. Toate ziarele de astazi publicau fotografii de la bucuria de pe strazile capitalei iugoslave. Dar – ceea ce m-a cam surprins – si textele integrale ale documentelor semnate la Kumanovo, inclusiv cele doua anexe. La fel ca majoritatea sarbilor, am aflat din paginile sportive rezultatul meciului de aseara, cu Malta, in care Iugoslavia castigase cu 4-1.

Am observat, in cotidianul “Blic“, primele apeluri catre sarbii din Kosovo, in care erau rugati sa nu-si paraseasca gospodariile, pentru ca vor fi ocrotiti de fortele internationale de mentinere a pacii. Inca de ieri dupa-amiaza, doi din cei mai aprigi sarbi care locuiau in provincie, Momcilo Trajkovic si episcopul Artemije, au venit inaintea sutelor de oameni adunati in fata unei sali de sport din Pristina, rugandu-i sa ramana la casele lor. “Cerem protectia fortelor internationale, pentru a putea sa ramanem la casele noastre,” spunea Trajkovic. “Violenta si razbunarile nu sunt o rezolvare pentru criza din Kosovo.” La randul sau, episcopul Artemije le-a atras atentia oamenilor ca acesta este un moment istoric pentru existenta sarbilor in provincie. “Cei care raman aici isi vor dovedi adevaratul patriotism, in spiritul sfintilor si martirilor Serbiei,” spunea el. “Daca plecam acum, nu ne vom mai putea intoarce niciodata.”

Vazandu-si visul aproape realizat, reprezentantii UCK se grabeau si ei sa asigure pe toata lumea ca nu vor incepe vendetele. “Telul UCK este retragerea soldatilor si a fortelor paramilitare sarbe, iar dupa aprobarea rezolutiei Consiliului de Securitate, vom continua lupta noastra pentru independenta,” a declarat Jakup Krasniqi, purtatorul de cuvant al organizatiei separatiste. “Acordul de pace putea fi incheiat la Rambouillet, fara bombardamente sau masacre. Civilii sarbi din Kosovo au toate garantiile din partea noastra ca drepturile lor vor fi respectate. Credem ca cei care au masacrat locuitorii provinciei vor pleca singuri din Kosovo. Speram ca SUA si NATO vor reusi sa mentina ordinea si linistea, pentru ca Politia locala nu va reusi.”

Inaltul comisar al ONU pentru Refugiati Sadako Ogata a apreciat, intr-un interviu publicat in cotidianul francez “Le Figaro“, ca peste 400.000 de refugiati se vor intoarce in Kosovo pana in luna septembrie. “In primul rand, vom facilita intoarcerea celor din tabare si a celor care traiesc in vecinatatea frontierelor. Acest lucru poate fi realizat in cursul urmatoarelor 3 luni,” a afirmat Ogata, “dar o intoarcere masiva si dezorganizata nu va fi un lucru bun.” UNHCR se declara “ingrijorat” de soarta sarbilor care traiesc in Kosovo. “Multi dintre ei au fugit deja din provincie, iar altii ar putea, de asemenea, sa doreasca sa plece (…) Trebuie sa ne ingrijim de toti, de cei care doresc sa plece sau sa ramana. Trebuie sa le asiguram propria lor securitate. Acest lucru va fi – fara indoiala – foarte dificil la inceput.”

Pentru Stirile pranzului, n-am avut prea multe noutati. Atmosfera la Belgrad era calma si asteptam sa inceapa concertul maraton promis de autoritati, ca sa vad daca mi se implinesc previziunile. Deja aflasem ca unele formatii refuza sa participe. Mai erau putine minute pana la deschiderea concertului, insa in piata nu se adunase lume aproape deloc. Sarbi reveneau, incet-incet, cu picioarele pe pamant. Stiau ca razboiul a fost pretul ramanerii la putere a lui Milosevic si mai stiau ca acordul de pace va insemna sfarsitul domniei acestuia. Mai aveau, insa, de asteptat, cu acelasi stoicism cu care infruntasera bombardamentele, aparitia unui om politic, altul decat marionetele actualului presedinte, pentru a le canaliza imensul potential catre reconstructia tarii.

Ajungand la Media Center, am ciocnit un pahar cu Viktor si cu cele doua femei alaturi de care am fost tot razboiul. Eram bucurosi ca am scapat si, deja, ei isi faceau planuri de viitor. Dupa ce am stat putin de vorba, m-am asezat in fata computerului, pentru ca aveam mult de lucru. Declaratiile politice curgeau in valuri, intrerupte doar de stiri despre ce se intampla in capitalele occidentale. Se astepta ca, in curand, Javier Solana sa anunte incetarea oficiala a raidurilor aeriene si votul din reuniunea Consiliului de Securitate al ONU. Am pregatit inca o sinteza a evenimentelor din ultimele 24 de ore, pentru ProFM.

In jurul orei 14:00, la un restaurant situat in partea macedoneana a punctului de frontiera de la Blace, au inceput discutiile tehnice dintre ofiterii NATO si reprezentantii Politiei si Armatei iugoslave, in vederea pregatirii intrarii in Kosovo a fortei internationale de pace. Acestea se refereau la aspectele practice ale operatiunii: schimb de frecvente radio, coduri, harti, desemnarea ofiterilor de legatura, stabilirea itinerariilor si a procedurilor pentru intrarea in Kosovo a fortelor NATO.

Primii militari din cadrul KFOR vor intra, probabil, in provincia sarba in aceasta seara, dupa votarea unei rezolutii ONU, a declarat un oficial NATO, citat de AFP. “Trupele britanice vor fi primele care vor intra in provincie,” a declarat Tony Blair. “KFOR va avea de infruntat pericole reale. Nu pot garanta ca nu se vor inregistra si pierderi de vieti umane.” Se referea la pericolul pe care il reprezinta minele si elementele sarbe nemultumite din cauza infrangerii suferite.

Reactiile politice la semnarea pacii aveau toate accentele din manualele de retorica. Cel mai ridicol a fost, insa, Zivorad Smiljanic, presedintele Adunarii regionale a Vojvodinei, care i-a trimis lui Slobodan Milosevic o telegrama in care il felicita “pentru obtinerea inca unei victorii si pentru ca a deschis drumul pacii in Iugoslavia”. Penibilul situatiei a fost oarecum salvat de Dragan Veselinov, presedintele Coalitiei Vojvodina, care, dupa ce a spus ca saluta incetarea razboiului si incheierea acordului de pace, a declarat: “Ne-am luptat 77 de zile, iar acum am semnat un acord mai prost decat cel de la Rambouillet si suntem nevoiti sa primim in Kosovo de doua ori mai multe trupe straine decat prevedea acel acord. Este timpul ca Slobodan Milosevic sa plece, pentru ca, atat timp cat va fi el la putere, nimeni nu ne va ajuta sa ne refacem tara.”

Vuk Draskovic isi facea binecunoscutul slalom intre pozitiile pro si contra presedintelui iugoslav. Aseara, intr-un interviu transmis in direct de BBC, intrebat de viitoarea soarta a lui Milosevic, liderul SPO a raspuns: “Din pacate, presedintele a fost ales de popor. Vointa poporului este vointa lui Dumnezeu. El poate fi schimbat doar prin votul alegatorilor.” Ei bine, astazi, in cotidianul “Jutarnji list” din Zagreb, i-a aparut un alt tip de declaratie, conform careia regimul de la Belgrad trebuie schimbat, iar noul premier federal ar trebui sa fie actualul presedinte al Muntenegrului, Milo Djukanovic. “Daca nu vor avea loc schimbari democratice in Serbia si Muntenegru, SPO nu va intra in nici un guvern,” afirma Draskovic. Referindu-se la situatia din Kosovo, el a adaugat ca “ambele parti, si fortele sarbe si UCK, au facut mult rau, insa fiecare crima trebuie tratata individual. Sunt impotriva ideilor promovate de unii idioti, ca liderii Partidului Radical din Serbia, care erau de parere ca sarbii trebuie sa plece din Kosovo, odata cu Armata iugoslava.” Si, pentru a completa circul, tot astazi, Draskovic si-a infirmat declaratiile din ziar, spunand ca sunt inventate.

Inventate sau nu, vorbele sale n-au ramas fara ecou. Vojislav Seselj, liderul radicalilor, a repetat astazi ca partidul sau va parasi guvernul, in momentul in care primul soldat din NATO va pasi pe teritoriul provinciei Kosovo, o hotarare definitiva urmand sa fie luata in 14 iunie. “Dupa iesirea noastra din executiv, exista doua variante,” a explicat Seselj. “Prima este ca SPO sa intre o coalitie cu Partidul Socialist din Serbia (SPS, al lui Milosevic) si cu Stanga Iugoslava (JUL, al sotiei lui Milosevic). Cea de-a doua este organizarea de noi alegeri. Atunci, poporul va putea analiza ce a facut fiecare politician in ultimele 77 de zile.”

Si Partidul Democrat cerea noi alegeri. Intr-un comunicat trimis la Belgrad prin fax de Zoran Djindjic, se vorbea de coalizarea partidelor de opozitie din Serbia, care sa solicite alegeri anticipate si inlocuirea lui Slobodan Milosevic. Schimbarile democratice din Serbia erau vazute si de Adem Demaci, fostul lider politic al UCK, ca o conditie pentru ca sarbii si albanezii din Kosovo sa poata trai mai departe impreuna.

Am fost atent, amintindu-mi de sfatul lui Nelu, la Vojislav Kostunica, presedintele micutului Partid Democrat din Serbia. Acesta a facut o declaratie fara echivoc. “Acordul tehnico-militar semnat la Kumanovo este un pas important pentru oprirea bombardamentelor, dar si unul, la fel de mare, catre pierderea suveranitatii Iugoslaviei asupra provinciei Kosovo,” aprecia Kostunica. “Conform textului viitoarei rezolutii a Consiliului de Securitate, in Kosovo se va instaura regimul dictaturii militare a NATO. Asa numitul KFOR nu raspunde in fata nimanui, insa ii trage pe toti la raspundere. Prin aceasta rezolutie, organizatia terorista auto-intitulata UCK este legalizata si, despre ea, se spune ca va fi demilitarizata, insa nu dezarmata. De astazi, Kosovo ramane in interiorul Serbiei doar pe harta.”

Demilitarizarea UCK nu va fi o sarcina usoara. Ea se afla inscrisa in rezolutia ONU. Intelegem acum de ce liderii americani incearca sa obtina de la liderii UCK garantii pentru respectarea rezolutiei,” a declarat Jacques Huntzinger, ambasadorul Frantei in Macedonia, facand aluzie la discutiile lui Madeleine Albright cu reprezentantii gherilei. “Pozitia Statelor Unite fata de toti participantii la conflictul din Balcani, inclusiv fata de UCK, este identica,” a precizat Strobe Talbott, care a discutat la Moscova despre participarea Rusiei la forta de mentinere a pacii in Iugoslavia. “UCK trebuie sa respecte conditiile pacii care au fost definite.”

In timp ce imi selectam toate aceste declaratii, Viktor a venit si m-a intrerupt, tragandu-ma in fata unui televizor. La RTS, aparuse Slobodan Milosevic, pentru o declaratie oficiala. Avea o fata imobila si o pozitie rigida si se adresa poporului in cel mai autentic limbaj de lemn. In jurul nostru se stransesera toti sarbii din Media Center si, efectiv, n-am putut fi atent la vorbele lui Milosevic, pentru ca acestia ii parafrazau, plini de ironie, fiecare cuvant. Imi aminteam de comentariile pe care le faceam noi, cand mai vedeam cate un discurs al lui Nicolae Ceausescu. Insa cinismul lui Milosevic depasea orice inchipuire. “Am dovedit ca avem o armata de neinvins,” a spus el, “cea mai puternica armata din lume.”

Dupa cateva secunde, sarbii au slobozit un potop de injuraturi la adresa sefului statului. Acesta avea tupeul sa spuna ca pierderile totale ale sarbilor in acest razboi se ridica la 462 de militari si 114 politisti. Si aceasta in contextul in care toata lumea vorbea de 8-10.000 de soldati morti in timpul bombardamentelor si toti stiam iadul de foc pe care au fost nevoiti sa-l infrunte militarii din sudul provinciei Kosovo, mai ales in ultima perioada. Cu lacrimi in ochi, un sarb inalt, cu o stufoasa mustata carunta, mi-a spus ca nu-l vor uita niciodata pe Slobodan Milosevic, cel care, dupa moartea lui Tito, a preluat o Iugoslavie prospera, cea mai mare tara din estul Europei, si a reusit sa o aduca in situatia de astazi, dupa ce a pierdut, pe rand, Slovenia, Croatia, Bosnia, Macedonia si, acum, Kosovo. Discursul lui Milosevic s-a incheiat cu urarea “Srecan vam mir !“, adica “Pace fericita !”. Imediat, formula a fost preluata, in bascalie, de toti tinerii, care, in loc de “Buna ziua !”, au inceput sa se salute cu “Srecan vam mir !”.

Pentru a sterge repede deplorabila impresie produsa de presedintele iugoslav, RTS a difuzat, imediat, un reportaj despre intoarcerea primilor militari din Kosovo. Era impresionant. Niste imagini de-a dreptul cutremuratoare cu soldati obositi, care nu apucau sa-si dea rucsacii jos din spate, pentru ca nu-si mai desclestau bratele din jurul iubitelor sau al parintilor, care ii imbratisau plangand in hohote, de bucurie ca baietii lor au scapat cu viata. Nimic nu mai conta. Imi amintesc si acum chipul unei tinere, care spunea cat de mult sa bucura ca, de acum inainte, poate culege linistita o floare de pe camp si poate privi seara stelele pe cer, impreuna cu prietenul ei care s-a intors de la razboi.

NATO a anuntat, azi dupa-amiaza, ca asista la o “miscare de retragere” din provincia Kosovo a fortelor iugoslave, dupa ce mai multe informatii referitoare la aceasta retragere au fost date publicitatii la pranz, informeaza AFP. “Asteptam din partea comandamentului militar sa ne spuna ca aceasta miscare este in conformitate cu acordul militar semnat ieri si ca ea va continua,” a declarat purtatorul de cuvant al Aliantei. “NATO a decis, astazi, sa suspende bombardamentele asupra Iugoslaviei, dupa ce a constatat inceperea retragerii trupelor iugoslave din Kosovo, in conformitate cu acordul militar incheiat miercuri,” a anuntat secretarul general al NATO Javier Solana.

Risipind orice speculatie, Armata iugoslava a inceput retragerea din Kosovo. Sarbii aveau 11 zile pentru retragere, iar, in prima faza, trebuiau sa plece acasa 6.000 de militari si 50 de tancuri. Asa cum anuntase generalul Nebojsa Pavkovic, comandantul Corpului III al Armatei iugoslave, primele unitati militare au inceput sa se retraga din provincie la 12:15, urmand ca primele unitati de Politie sa plece de la Kosovska Mitrovica in jurul orei 15:00. Deja de ieri, un prim grup de politisti sarbi s-au retras din regiunea Pomoravlje, unde actionasera impotriva gherilelor UCK, si au sosit la Jagodina.

La 12:15, o prima coloana de 10 vehicule militare a plecat de la Merdare, pe soseaua spre Podujevo. Din coloana faceau parte 3 camioane, un autobuz cu militari, unul cu civili si mai multe autoturisme. In apropiere, mai asteptau inca 50 de vehicule militare. O ora mai tarziu, pe soseaua Merdare-Podujevo, putea fi vazuta o coloana de circa 100 de vehicule militare, printre care o baterie antiaeriana si cateva lansatoare de rachete sol-aer, iar la Podujevo erau deja adunate 30 de camioane si un grup de 50 de militari. La ora 16:00, de la Kosovska Mitrovica a plecat o coloana de 30 de camioane, jeep-uri si autobuze ale Politiei.

Generalul Pavkovic a declarat ca marea problema sunt cele 800.000 de mine plantate de sarbi in zona granitei cu Albania, care vor trebui dezamorsate impreuna cu genistii NATO. “Aceste campuri de mine erau ultimele garantii ca teroristii UCK nu vor incerca sa intre in Kosovo,” a spus el. “In provincie nu trebuie lasat nici un moment de vid de autoritate, intre retragerea Armatei iugoslave si intrarea fortelor de mentinere a pacii.”

Consiliul de Securitate al ONU a adoptat planul de pace pentru Kosovo, care autorizeaza desfasurarea imediata a fortelor NATO in provincie, relateaza AFP. Rezolutia confera Natiunilor Unite administrarea civila a provinciei Kosovo. China a fost singurul membru al Consiliului de Securitate care s-a abtinut de la vot, ceilalti 14 votand in favoarea rezolutiei. Adjunctul secretarului de stat american Strobe Talbott este asteptat maine la Bruxelles, pentru a prezenta un raport referitor la intrevederile sale la Moscova privind viitoarea participare a Rusiei la KFOR, a anuntat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea. “Avem speranta ca vom ajunge la un rezultat care va satisface ambele parti, asa cum s-a intamplat in Bosnia,” a declarat Shea. “Este clar ca rusii vor sa faca parte din aceasta forta si NATO va da dovada de flexibilitate in acest sens.”

Pentru Stirile de la 19:30, am avut destul de povestit. A trebuit sa vorbesc foarte repede, pentru a apuca sa spun tot ce aveam de gand. In final, nu m-am putut abtine sa adaug ca am avut dreptate: nici una din marile formatii de rock din Iugoslavia nu a venit sa cante in Trg Republike, la concertul maraton planuit de autoritati in cinstea “victoriei“. Si bine au facut, pentru ca oamenii au profitat de lipsa de inspiratie a organizatorilor, ignorand – ostentativ – scena pe care evoluau anemic niste formatii de mana a treia. Sarbii dovedeau ca sunt realisti si nu braveaza inutil, la comanda presedintelui lor. Chiar daca, aseara, s-au bucurat ca totul s-a terminat, ca niste oameni normali, care nu au nici un motiv sa iubeasca razboiul. Spre uimirea si bucuria mea, raspunsul Andreei Esca a venit spontan: “Intr-adevar, au dovedit ca nu iubesc razboiul, dar si ca sunt niste oameni care isi iubesc patria !” Am fost impresionat de aceasta reactie. Simteam ca nu am stat 3 luni degeaba la Belgrad.

Cat mi-am asteptat randul pentru a-mi transmite corespondenta, am ascultat si celalalte stiri, toate legate – desigur – de incheierea razboiului din Iugoslavia. Semnarea acordului de la Kumanovo i-a bucurat pe refugiatii albanezi cazati in statiunea buzoiana Sarata Monteoru. “Noi, refugiatii din Romania, asteptam de mult vestea pacii. Nu avem, insa incredere in regimul Milosevic si cred ca in aceste 11 zile, cat este termenul de retragere a trupelor sarbe din Kosovo, militarii sarbi se vor deda la masacre. Asteptam ca Armata sarba sa se retraga cu adevarat si atunci bucuria noastra va fi mai mare,” a declarat unul dintre ei. “Nu am unde sa ma intorc, pentru ca de 30 de ani locuiesc si muncesc in Iugoslavia. Imi este frica sa ma intorc, pentru ca nimeni nu imi garanteaza siguranta. Cred ca voi pleca in Canada sau Danemarca,” spunea altul. La sosirea in statiunea buzoiana, Bairam Hasani, refugiatul albanez cel mai indragit de localnici, spunea ca ii place mult in Romania si chiar si-ar dori sa ramana aici, insa la aflarea vestii ca in Kosovo este acum pace, l-a cuprins dorul de casa si era nerabdator sa se intoarca.

Colonelul Maximilian Turza, de la Oficiul pentru Refugiati din cadrul Ministerului de Interne, a declarat ca si refugiatii sarbi din Romania vor sa se intoarca acasa. Deja a primit 20 de cereri de repatriere de la acestia, in timp ce albanezii din Kosovo aflati in Romania nu vor sa se intoarca, in ciuda faptului ca ONU a incheiat acordul de pace cu Iugoslavia.

Ambasadorul Sergiu Celac a anuntat ca un buget anual de 5 miliarde de euro a fost deja aprobat sa fie alocat statelor din Balcani afectate in urma razboiului – Albania, Macedonia, Bosnia-Hertegovina si Croatia – din partea Comisiei Europene. Pentru refacerea infrastructurii rutiere din regiune vor fi alocate 12 miliarde de dolari, iar pentru cea feroviara – 7 miliarde. Alte 25 de miliarde de dolari sunt prevazute de Banca Europeana pentru Investitii pentru finalizarea proiectelor de refacere a infrastructurilor de transport si a celor energetice din zona de sud-est a Europei. Conform Bancii Mondiale, insa, pagubele suferite in urma razboiului de Serbia, Muntenegru si provincia Kosovo sunt estimate la circa 100 miliarde de dolari, in timp ce pentru Romania, Bulgaria, Slovacia si Ungaria, nivelul estimat al pierderilor este de 2,5 – 2,7 miliarde de dolari.

Un numar de peste 100 de asociatii si organizatii guvernamentale din Romania s-au grabit sa fie primele la impartirea tortului si au infiintat Grupul de Actiune pentru Reconstructia Balcanica. Acesta isi propune sa sprijine participarea firmelor private romanesti la procesul de reconstructie a Iugoslaviei si a intregii zone a Europei de Sud-Est. Grupul va colecta toate ofertele de participare la reconstructie, va acorda consultanta firmelor care doresc sa se implice in acest proces si va organiza contacte in spatiul iugoslav pentru evaluarea primelor urgente si oportunitati. Un alt obiectiv al initiativei este contactarea organismelor financiare internationale care si-au anuntat intentia de a aloca fonduri pentru reconstructia Iugoslaviei, in vederea promovarii ofertei romanesti. Antreprenorii romani cred ca au toate sansele sa castige licitatiile sau sa participe la proiecte in calitate de subcontractori.

Iugoslavia a fost invitata, astazi, sa participe la Pactul pentru stabilitate in Balcani, adoptat de 40 de tari si organizatii, cu conditia ca aceasta tara sa adere la principiile democratiei, relateaza AFP. Participantii au declarat ca “Republica Federala Iugoslavia va fi binevenita in cadrul Pactului pentru stabilitate, ca membru cu drepturi depline, dupa reglementarea politica a crizei din Kosovo, tinand cont de necesitatea ca toti participantii sa respecte principiile si obiectivele acestui pact”. Semnatarii au anuntat ca “vor examina modalitatile prin care Republica Muntenegru sa poata deveni una dintre primele beneficiare al pactului”.

In aceasta seara, Consiliul Permanent al NATO a dat ordinul de intrare in Kosovo a fortei internationale de pace. Primii militari care vor patrunde in provincie sunt membrii comando-urilor britanice si franceze, pentru a pregati venirea celorlalte unitati, care vor sosi incepand de maine. Desfasurarea intregii forte internationale este prevazuta sa dureze mai multe saptamani.

Debarcarea a 2.200 de puscasi marini americani care vor participa la KFOR a inceput in portul Litohoro, la sud de Salonic. Ei se vor deplasa direct la Skopje, in vederea desfasurarii in Kosovo. Politia greaca a dispersat un grup de 500 de comunisti care si-au petrecut noaptea in port, manifestand impotriva fortelor americane si a implicarii lor in criza din Iugoslavia.

Jucandu-ma cu telecomanda, m-am oprit putin sa vad jurnalul de la Sky News, unde se spunea ca sarbii ar fi ras cu buldozerul un cimitir din Izbica, incercand sa ascunda dovezile atrocitatilor comise in regiune. Kenneth Bacon, purtatorul de cuvant al Pentagonului, declara ca detin imagini care confirma marturiile unor refugiati albanezi, potrivit carora fortele sarbe au intrat in 3 iunie in Izbica, dotate cu buldozere si au inceput sa dezgroape cadavrele celor ucisi de fortele de securitate incepand cu jumatatea lunii martie. “Nu avem imagini ale buldozerelor la fata locului,” spunea Bacon. “Ceea ce avem noi este un cimitir care a fost fie acoperit, fie excavat, intr-un fel sau altul.” Cuvintele lui erau ilustrate cu o fotografie facuta prin satelit si datata 15 mai, care arata un camp pe care pareau a fi aliniate ceea ce analistii au considerat a fi 143 de morminte. Intr-o a doua fotografie, datata 3 iunie, in zona “mormintelor” se vedea o vasta suprafata intunecata. Ar fi fost, intr-adevar, impresionant, daca nu ar fi fost vorba de un fals grosolan, pentru care toate televiziunile care au preluat stirea si-au cerut scuze. Insa au facut-o mult mai tarziu, dupa ce stirea se intiparise in constiinta opiniei publice, consolidand imaginea de criminali a sarbilor. Imagine de care NATO avea atat de multa nevoie, cel putin in aceste zile.

Presedintele Bill Clinton a proclamat in aceasta seara, intr-un discurs televizat adresat natiunii, victoria NATO in conflictul din Kosovo. “Pot sa anunt poporul american ca am obtinut o victorie pentru o lume mai sigura, pentru valorile noastre democratice si pentru o America mai puternica,” a declarat Clinton. “Statele Unite si-au asumat in mod clar costul celei mai mari parti a campaniei militare. Noi am avut tehnologia care trebuia sa domine si a dominat. Cred ca acum este cel mai corect ca europenii sa plateasca cea mai mare parte a reconstructiei,” a spus secretarul de stat Madeleine Albright, la incheierea unei serii de reuniuni la Koln ale ministrilor Afacerilor Externe din cadrul G-8. Bill Clinton declarase, la randul sau, ca europenii trebuie sa asigure cea mai mare parte a finantarii reconstructiei.

I-am invitat pe Nelu si pe Mile la o bere in Trg Republike. Voiam neaparat sa-mi transmit de acolo corespondenta pentru Stirile de la miezul noptii, ca sa se auda in fundal muzica de la asa-zisul concert maraton. Am gasit cu greu o masa pe terasa restaurantului “Ruski car“, de unde puteam urmari ce se intampla in intreaga piata. Era ciudat. Toate mesele erau pline, insa, in afara unui grup de pustani, nimeni nu statea in fata scenei, in ciuda eforturilor unui animator de a atrage lumea mai aproape.

Cu putin inainte de a intra in direct cu Lucian Mindruta, cu telefonul la ureche, m-am indepartat de difuzoare, pana cand Beavis (inginerul de sunet de la ProTV) mi-a spus ca fundalul sonor din piata nu mai imi acopera vocea. Cu ajutorul lui, am reusit sa echilibrez nivel de sunet, de parca am fi lucrat cu un mixer invizibil. Dupa ce am rezumat ultimele informatii despre retragerea din Kosovo si reactiile politice de astazi, Lucian m-a intrebat ce-i cu galagia care se auzea in jurul meu. Am povestit in jurnal metoda inedita a sarbilor de a protesta impotriva regimului de la Belgrad, boicotand concertul maraton din Trg Republike. Cand imi incheiam relatarea, prezentatorul de pe scena tocmai spunea ca “maratonul” se va termina la miezul noptii. Situatia devenise mult prea ridicola si ar fi fost culmea sa-i lase pe bietii muzicanti sa cante pana dimineata, in fata unei piete goale. Oamenii si-au terminat berea si au plecat, incet, acasa. Ne-am intors si noi la hotel, sa ne culcam. Eram rupti de oboseala.

Slobodan Milosevic trebuie sa se duca la Haga si sa se prezinte in fata TPI pentru crime de razboi. Iata ce ar trebui sa faca,” a considerat Madeleine Albright, intr-un interviu acordat CNN. “Sarbii stiu acum ca au fost condusi de cineva care a contribuit la distrugerea lor. Acum, trebuie ca o Serbie democratica, in care sunt aplicate principiile democratiei, sa fie acceptata in sanul comunitatii euro-atlantice. Dar Milosevic nu a manifestat niciodata semne de respect fata de principiile democratice.”