Feed on
Posts
Comments

9 iunie 1999

Intrevederea dintre emisarii iugoslavi si delegatia NATO, care a inceput aseara la Kumanovo, in nordul Macedoniei, continua inca in zori, putand aduce rezultate, relateaza AFP. Purtatorul de cuvant al Aliantei, comandantul american Tray Kate, a declarat la ora 7:00 ca NATO “este optimista cu prudenta” in privinta reusitei intrevederii. Potrivit unei surse occidentale, discutiile s-au referit in special la calendarul si etapizarea procesului de retragere sarba din Kosovo si al sosirii NATO in provincie.

Dupa ce ne-am trezit, ne-am luat ramas bun de la Eugen Mihaescu, George Roncea si Dobrivoi. Nelu urma sa-i duca cu masina lui pana la granita, unde domnul Mihaescu era asteptat de niste prieteni. Imi parea foarte rau ca pleaca, in special el, pentru ca ma obisnuisem atat de mult cu lungile plimbari pe strazile Belgradului, in care imi povestea fragmente din viata sa. Era atat de plastic si de savuros, incat nici acum nu-mi iese din minte ideea de a-l ruga sa ma lase sa-i redactez o carte autobiografica. Este pacat, la amintirile pe care le are, la oamenii pe care i-a cunoscut, ca toate acestea sa nu fie scrise undeva.

Inainte de a pleca, am umblat pe strazile Belgradului, sa ne fotografiem in diferite locuri, pentru a avea cate o amintire. Ne-am dus langa cladirea Statului Major General si ne-am fotografiat langa sediul Guvernului. Eugen Mihaescu l-a rugat pe Dobrivoi sa-i fotografieze una din cariatidele care sprijineau acoperisul distrus de bombe. Era o imagine superba, cu statuia unei femei care, in loc sa tina in brate marginea acoperisului, isi ridica mainile spre cer. Desigur ca, imediat ce ne-au vazut, militarii care supravegheau zona au sarit sa ne verifice acreditarile de razboi. Eu m-am tinut deoparte si, pentru a nu avea probleme, Dobrivoi obtinuse de la Centrul militar de presa o autorizatie care ii permitea sa fotografieze majoritatea cladirilor avariate de bombe din Belgrad. Asa ca eram in regula.

Dupa aceea, ne-am fotografiat pe acoperisul hotelului, unde am stat atatea nopti impreuna, privind cerul inrosit de tirurile antiaerienei si al rachetelor NATO. Cu simtul sau artistic deosebit, Eugen Mihaescu ne-a aranjat frumos, pentru ca fotografiile sa iasa cat mai bine. Ziua, privit de pe acoperis, Belgradul arata ciudat. Un oras linistit, aproape banal, inconjurat de Dunare si de Sava, inverzit de parcuri. Din locul unde ne aflam, nu puteam zari decat cu greutate cladirile innegrite de flacarile incendiilor si brazdate de schijele proiectilelor. Ne-am mai imbratisat o data si i-am lasat sa plece. Daca pe Eugen Mihaescu il intelegeam, pe George, nu… Am incercat sa-i scot din cap ideea ca finalul razboiului n-ar fi aproape, dar n-am reusit. In exaltarea lui, spera in continuare intr-o minune. Dar minunile nu se petrec decat in povesti.

NATO a dezmintit declaratiile sefului Statului Major al Armatei germane, generalul Hans-Peter von Kirchbach, privind suspendarea operatiunilor militare impotriva Iugoslaviei, relateaza AFP. “Operatiunile continua,” a afirmat Jamie Shea. “Ne aflam inca in lupta in momentul in care am parasit cartierul general al fortelor aliate din Europa,” a afirmat, la randul sau, purtatorul de cuvant militar al NATO, generalul german Walter Jertz. El a tradus in engleza declaratia facuta de generalul von Kirchbach, explicand ca acesta a dorit sa spuna ca bombardamentele erau “practic” pe punctul de a fi incheiate.

Parca peste tot mirosea a pace in Belgrad. Era o zi frumoasa de vara. Oamenii se plimbau linistiti si doar pe la cafenele comentau, usor blazati, ultimele stiri despre negocierile de la Kumanovo. Ziarele isi schimbasera aspectul mohorat. Incepand de astazi, cotidianul “Blic” isi modificase formatul si, in paginile din mijloc, in loc de fotoreportaje despre razboi, publica programul complet al televiziunilor, cu pozele color ale starurilor din filmele difuzate. Deja de cateva zile, televiziunile isi modificasera sigla pe care o mentineau pe ecran in timpul alarmelor aeriene. Din sigla imensa de la inceput, pe care scria “Vazdusni opasnost“, nu mai ramasese decat discreta silueta a unui avion, iar programul nu mai era intrerupt pentru comunicatele martiale ale Comandamentului Apararii civile. De altfel, formulele de inceput si de sfarsit ale acestor comunicate, de o gravitate aproape ridicola, devenisera acum subiect de poante, intrand in limbajul uzual al tinerilor si, mai ales, al animatorilor posturilor de radio. De cate ori auzeam expresiile “Paznja, paznja, beogradjani…” sau “Gotovo !“, care indicau inceputul, respectiv sfarsitul acestor comunicate, zambeam cu nostalgie si tristete. Nu erau amintirile pe care si le-ar fi dorit un om normal, dar erau amintirile noastre. Ale noastre si ale sarbilor.

Se facuse foarte cald la Belgrad si, in sfarsit, au montat o instalatie de aer conditionat la Media Center. Eram fericit ca totul functiona aici, pentru ca, la Internet-cafe-ul de la Dom Omladine, dupa ce s-au prins ca suntem straini, au marit tariful la 45 de dinari/ora, adica aproape 5 marci germane. Ne-am jurat sa nu mai calcam pe acolo, nici macar in zilele in care Media Center era inchis. Intre doua transmisii, am apucat sa dau o fuga pana in piata, unde doua sarboaice simpatice ma asteptau, sa-mi vanda o pereche de pantaloni scurti negri, cu buzunare laterale. Cu doua zile in urma, gasisem o pereche similara, insa erau prea mari si imi promisesera ca imi vor cauta si numarul meu. Cand m-am intors, m-am oprit la o frizerie, unde femeia care ma tundea pentru a treia oara de cand eram la Belgrad m-a recunoscut si m-a intrebat: “Tot asa de scurt ca data trecuta ?” Am zambit si, cat m-a tuns, am palavragit vrute si nevrute. Fara sa amintim o clipa de razboi.

Deja ma simteam ca acasa la Belgrad. Blocat aici, fara posibilitatea de a trimite cuiva cheile de la apartamentul in care locuiam la Timisoara, ca sa-mi trimita haine, am fost nevoit sa economisesc din putinii bani pe care ii primeam, pentru a-mi cumpara tot ce aveam nevoie. O pereche de blugi, cateva tricouri de vara, chiloti, sosete, pantaloni scurti. Si, desigur, n-am rezistat pana nu am adunat suficienti bani sa-mi cumpar o pereche de ghete si una de bocanci, care m-au fermecat de cand le-am vazut prima oara. Cand m-am intors acasa, am aflat cat de ingrijorate erau vecinele mele pentru soarta mea. Doua doamne in varsta, care ma considerau un fel de fiu adoptiv. Doamna Lucia Baliga, vecina mea de palier, urmarea tot ce transmiteam de la Belgrad si avea grija sa-mi plateasca curentul si intretinerea la timp. O alta doamna, care statea in casa de langa mine, s-a dus o data pana la sediul TVR Timisoara, sa intrebe de numarul meu de telefon, pentru ca voia sa ma anunte ca mi s-a desumflat una din rotile masinii, pe care o tineam parcata in fata casei. Cred ca, daca ar fi stiut ca masina nici macar nu era incuiata, nu ar mai fi avut somn noaptea. Noroc ca Timisoara este un oras linistit, iar masina mea – un vechi Mercedes Coupe – nu-i tenta prea mult pe hoti.

NATO cheltuieste in razboiul din Kosovo 42 de milioane de lire sterline zilnic, 12 % din aceasta suma fiind furnizata de Marea Britanie, potrivit opiniei unui expert britanic in probleme de aparare, Paul Beaver, intr-un articol publicat de revista “Jane’s Defence“. “Trebuie continuate cheltuielile la un nivel similar sau mai ridicat, chiar daca proiectele incluse in planul de pace prevad incetarea rapida a campaniei aeriene,” a adaugat expertul. “Din totalul cheltuielilor NATO, 5 milioane de lire pe zi revin Marii Britanii, in timp ce Ministerul Apararii a anuntat pana acum ca este vorba de costuri de numai 1,3 milioane de lire pe zi. Va fi o problema in momentul in care se va decide cine, de la Whitehall, va plati.”

Asa cum ma asteptam, astazi au aparut reactii la ultimele evenimente. Liderii tuturor partidelor politice din Iugoslavia saluta apropierea pacii, dar sunt tot mai ingrijorati de soarta sarbilor care traiesc in Kosovo. Majoritatea nu are incredere in capacitatea viitoarelor forte de mentinere a pacii de a dezarma formatiunile UCK si de a impiedica prigonirea sarbilor din provincie. Azi-dimineata, generalul Vladimir Lazarevic, comandantul Corpului Pristina al Armatei iugoslave, a declarat ca teroristii UCK au continuat sa atace, sprijiniti de fortele speciale NATO, militarii sarbi de la granita cu Albania, insa atacurile au fost respinse.

Partidul Radical din Serbia (SRS) a comunicat ca interesele vitale ale locuitorilor din Kosovo si Metohia pot fi aparate doar in interiorul Serbiei. Dragoljub Stankovic, membru in Colegiul director al partidului, a declarat ca Vuk Draskovic si partidul sau (Miscarea pentru Reinnoirea Serbiei, SPO) au inceput o campanie acerba pentru eliminarea SRS de pe scena politica. “SPO controleaza posturile de televiziune Studio B din Belgrad si NTV din Nis, care sunt defetiste si incearca sa-i convinga pe sarbi ca au castigat acest razboi,” spunea Stankovic.

Gorica Gajevic, secretarul general al Partidului Socialist din Serbia (SPS, condus de Slobodan Milosevic), a declarat azi, intr-un discurs tinut la Universitatea din Pristina, ca “Iugoslavia se afla in pragul pacii” si a laudat poporul sarb pentru bravura si curajul de care a dat dovada in acest razboi. Partidul Democrat (DS) afirma ca este nevoie ca intreaga comunitate internationala sa asigure securitatea oamenilor din Kosovo, dupa retragerea Armatei si Politiei iugoslave. “Trebuie prevenite, prin masuri ferme, o noua tragedie umanitara si exodul sarbilor din provincie, iar un rol important ii revine aici Bisericii Ortodoxe Sarbe,” se punea in comunicatul DS.

Goran Svilanovic, presedintele Aliantei Civice din Serbia (GSS) a afirmat, transant, ca Serbia si Kosovo au fost distruse, iar oamenii bombardati, numai pentru ca Slobodan Milosevic a dorit sa se mentina la putere cu orice pret si nu din dorinta de a apara provincia. “Pentru asta, Milosevic va trebui sa raspunda in fata Parlamentului federal,” cerea Svilanovic. In aceeasi nota, Centrul Democratic Iugoslav a comunicat ca poporul sarb trebuie sa afle intregul adevar despre acordul de pace si nu sa-i fie prezentata o varianta cosmetizata a acestuia, pentru a judeca tot ce contine documentul si a-l compara cu acordul de la Rambouillet.

Laureatul Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel l-a avertizat pe Bill Clinton in privinta riscurilor “unei bai de sange” ale carei victime ar fi sarbii, dupa ce refugiatii albanofoni din Kosovo se vor intoarce acasa, relateaza AFP. Presedintele american i-a cerut scriitorului sa mearga in taberele de refugiati din Albania si Macedonia pentru a examina situatia umanitara. “Am constatat o teribila tristete, durere si ura,” a povestit Elie Wiesel. “Ma tem de consecintele urii care exista acum in randul victimelor. Iar NATO si trupele americane vor trebui sa serveasca drept paravan viu, pentru a impiedica o baie de sange. Ceea ce am vazut nu este foarte incurajator. Victimele au suferit prea multe cruzimi si calaii au comis prea multe brutalitati. Va trebui mult timp pentru ca ei sa reinvete sa traiasca impreuna, ca inainte de 1989.” Wiesel crede ca va exista cu siguranta un exod al sarbilor din Kosovo. “Sarbii deja nu se mai simt in securitate si se tem,” a explicat el.

Poate ca declaratiile partidelor politice par destul de dure, insa problema lor principala este audienta scazuta pe care o au in randul populatiei si – mai ales – slaba lor mediatizare la nivel national. Despre catastrofa adusa de acest razboi, vorbeau, insa, mult mai elocvent datele despre victimele si pagubele provocate de bombe. Conform unor bilanturi provizorii, bombardamentele de pana acum ar fi facut peste 2.000 de morti si 5.000 de raniti printre civili. Numai in Belgrad, pagubele provocate de bombe variaza intre 3 si 5 miliarde de dolari, dupa aprecierile primarului Milan Bozic. “Sistemele vitale ale Belgradului sunt – cat de cat – functionale, insa avem mari probleme la transportul in comun si rezervele de carburanti sunt pe sfarsite,” explica Bozic. In capitala iugoslava, din cauza avariilor la sistemul energetic, inca mai existau cartiere cu dificultati in alimentarea cu curent electric. A fost intocmit un program de intrerupere a distribuirii energiei, care prevede pauze de cate 3 ore, la fiecare 7-8 ore.

Incepand de astazi, la Kragujevac sunt programate pauze de 6 ore in distribuirea curentului, la fel ca in Novi Sad. Caslav Popovic, presedintele Consiliului local din Novi Sad, a afirmat ca orasul a suferit pagube de peste 600 de milioane de dolari, fara a le socoti pe cele datorate distrugerii rafinariei, care nu au fost calculate deocamdata. Numai pentru reconstructia celor 3 poduri peste Dunare ar fi nevoie de 300 de milioane de dolari, iar ridicarea altui sediu pentru televiziune este estimata la 38 de milioane de dolari. Casele si blocurile de locuinte au suferit pagube de 7,5 milioane de dolari, iar sistemul comunal – de alte 3 milioane. Astazi, partea dinspre Sremska a orasului continua sa fie alimentata cu apa din 9 cisterne, iar – din lipsa de carburanti – dupa mai multe zile de pauza, doar 11 masini ale Salubritatii au iesit pe strazi.

In intreaga Iugoslavie, din cauza bombardarii capacitatilor economice, au ramas fara locuri de munca peste 500.000 de oameni, situatia afectand alte 1,6 milioane de persoane, membre ale familiilor acestora. Interesant este ca, desi, initial, tarile occidentale anuntasera ca reconstructia Iugoslaviei va costa cel putin 35 de miliarde de marci germane si ca se pregateste un fel de “plan Marshall“, in ultimele zile, nimeni nu a mai amintit decat de costurile misiunii de mentinere a pacii in Kosovo. Misiune pusa tot mai mult sub semnul intrebarii de catre sarbi, mai ales dupa ultimele reactii ale Moscovei. “Marele frate” a uitat de promisiunile facute pana acum sarbilor, astazi Boris Eltin rugandu-se la telefon de presedintele chinez Jiang Zemin sa nu uzeze de dreptul sau de veto in sedinta Consiliului de Securitate al ONU. Si, colac peste pupaza, dupa ce s-au laudat ca vor trimite 10.000 de militari pentru forta de mentinere a pacii in Kosovo, rusii au inceput deja sa se vaite ca nu au de unde sa faca rost de cele 150 de milioane de dolari, cat ar costa, anual, intretinerea lor.

Fortele iugoslave au suferit pierderi grele, atat umane, cat si materiale, de la acceptarea de catre autoritatile de la Belgrad a planului de pace pentru Kosovo, a afirmat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea, citat de AFP. El l-a acuzat pe Slobodan Milosevic ca se joaca cu vietile soldatilor. “De joia trecuta, Armata iugoslava a pierdut 29 de tancuri, 93 de transportoare de trupe, 209 piese de artilerie, 11 pozitii de aparare antiaeriana, 86 de mortiere, precum si nenumarate alte pozitii si vehicule,” a precizat Jamie Shea. “Acestea sunt niste pierderi pe care nici o armata nu le poate suporta pe termen lung, ramanand in acelasi timp operationala. Dar chiar mai importanta este pierderea vietilor mai multor soldati. Daca Milosevic ar fi acceptat imediat planul international de pace pentru Kosovo, acesti soldati ar fi fost acum acasa, in Serbia.”

Intr-o zi atat de agitata, sarbii aproape ca au uitat de preliminariile Campionatului European de fotbal Euro 2000. Dupa ce ieri, reprezentativa de tineret a batut Malta cu 7-0, in aceasta seara, la Salonic, in Grecia, urma meciul nationalei de seniori. Toata lumea era, insa, cu ochii spre Kumanovo. Aici, se desfasura un adevarat “meci al greilor”. Delegatia iugoslava era compusa din gen.col. Svetozar Marjanovic, adjunct al sefului Statului Major General, Nebojsa Vujovic, adjunct al ministrului federal de Externe, gen. Blagoje Kovacevic, adjunct al Statului Major General, gen. Mladen Karanovic, seful Apararii Antiaeriene, gen. Ljubomir Draganjac, sef al Departamentului Logistic, generalii Obrad Stevanovic si Slobodan Miletic, din Ministerul de Interne, si ofiterii Branko Krga si Milan Djakovic. Nici de partea cealalta, delegatia NATO nu era mai prejos: generalul Michael Jackson, generalul francez Bruno Cuche, generalul german Fritz von Korff (comandant al Brigazii 12 Tancuri), generalul Mauro del Vecchio (adjunct al sefului contingentului italian), generalii britanici Bill Rollo (comandant al Brigazii 4) si Adrian Freer (comandant al Brigazii 5 aeropurtate) si generalul american John Craddock (comandantul contigentului american din Macedonia).

Intrerupte la ora 10:00, discutiile au fost reluate la 13:45, cand generalul Svetozar Marjanovic si Nebojsa Vujovic s-au intors la Kumanovo, dupa ce s-au consultat cu Belgradul. Sarbii au reusit sa obtina un ragaz suplimentar pentru retragerea din Kosovo, in afara de cele 7 zile oferite de NATO. Pana si ministrul francez al Apararii, Alain Richard, s-a vazut nevoit sa recunoasca dificultatile retragerii sarbilor din Kosovo, mai ales ca Armata iugoslava isi ingropase o buna parte din dispozitiv, pentru a face fata unei eventuale interventii terestre. La ora 17:00, negocierile s-au intrerupt inca o data, Marjanovic si Vujovic plecand din nou in Iugoslavia.

De-a lungul intregii zile, in aproape toata tara fusese liniste. Doar cateva explozii izolate in Kosovo, in regiunea localitatilor Dragas, Orahovac si Gora. Dupa plecarea celor doi, se parea ca negocierile au intrat intr-un nou impas. Mi-am transmis corespondenta pentru Stirile de la 19:30, lasand ambiguitatea sa pluteasca si deasupra relatarii mele. M-am inteles cu colegii de la Bucuresti sa ramanem pe faza si – daca se intampla ceva – sa luam legatura urgent. Stiam doar ca, dupa o scurta consultare cu Milosevic, reprezentantii iugoslavi l-au sunat pe generalul Michael Jackson si au cerut reluarea urgenta a negocierilor de la Kumanovo.

Martti Ahtisaari a declarat la Helsinki ca acordul asupra modalitatilor de retragere a fortelor iugoslave din Kosovo este iminent. “Suntem foarte aproape de un acord si nu as fi surprins sa se ajunga la el chiar astazi,” a afirmat presedintele finlandez la postul “Radio Nova“.

Am coborat sa mancam ceva in restaurantul hotelului. Nu ne puteam permite sa plecam in alta parte, pana nu aflam ce se intampla la Kumanovo. In restaurant, telefonul mobil functiona foarte prost si trebuia sa mi-l tin pe pervazul unui geam. Eram la masa cu Mile, “scriitorul” Dragan si cu “secretara” sa, superba Maya. La un moment dat, cu putin inainte de ora 21:00, telefonul a inceput sa zbarnaie. Era Peter Barabas, producatorul executiv al Stirilor ProTV. “S-a semnat acordul de pace !” mi-a strigat el. “Intri in direct in 2 minute!”

N-am apucat sa-i raspund, pentru ca m-a lasat pe linie cu Beavis. “Hai, ma, ca s-a terminat,” i-a auzit vocea taraganata. “Vii si tu acasa. Ti-am pregatit un CD cu jocuri pe computer… o minunatie. Ai si un joc in care actiunea se petrece in Iugoslavia.” I-am strigat lui Mile ca razboiul s-a terminat si am iesit in fuga in strada, unde era destul de liniste si aveam receptie maxima la telefon. Am auzit genericul Stirilor ProTV si vocea lui Lucian Mindruta, care spunea ca intrerupem programul obisnuit pentru o editie speciala dedicata razboiului din Iugoslavia. I-am urlat lui Beavis sa-mi spuna ce se intampla. “Habar n-am'” mi-a raspuns el. “Vad niste imagini preluate de la CNN… Cred ca e un sarb de-al tau, dar nu inteleg ce spune. Vezi ca intri in direct !”

Mi-am dat seama doar ca se semnase acordul de pace si am auzit vocea lui Lucian: “Suntem in legatura directa cu Sorin Bogdan, corespondentul nostru la Belgrad. Ce se intampla la voi ?” Am explicat ca aici, in Iugoslavia, nimeni nu aflase, deocamdata, ca razboiul s-a terminat. Privind in jur, am improvizat o relatare de culoare, descriind atmosfera aparent calma de aici. Nimeni nu stia nimic, insa asteptam cu sufletul la gura reactia sarbilor la auzul vestii. Din fericire, editia speciala a Stirilor nu a durat prea mult, pentru ca nici la Bucuresti nu se stiau prea multe detalii. Dupa transmisie, ne-am inteles sa ne tinem la curent cu situatia si sa ma pregatesc pentru inca o transmisie in direct la miezul noptii. Adica la ora 23:00, ora Iugoslaviei. Mai aveam doua ore. Am alergat in camera si am inceput sa mut de pe un canal pe altul al posturilor iugoslave de televiziune.

AFP prezinta principalele puncte al “Acordului militar tehnic” incheiat la Kumanovo, intre reprezentantii NATO si cei ai Belgradului:

retragerea fortelor terestre iugoslave si intrarea sincronizata a KFOR in provincie: Belgradul se angajeaza sa procedeze la o retragere pe etape a “tuturor fortelor sale terestre din Kosovo catre localitatile din Serbia”. In retragere, fortele iugoslave “vor degaja toate caile de comunicatie, ridicand toate minele si alte obstacole”. Intrarea si desfasurarea fortelor internationale de securitate in Kosovo (KFOR) vor fi sincronizate cu retragerea fortelor iugoslave.

suspendarea atacurilor NATO: “loviturile aeriene ale NATO vor fi suspendate”, daca se verifica faptul ca fortele iugoslave situate in zona “a treia” (in nordul provinciei) au evacuat zona, pe rute precise, in 24 de ore de la semnarea acordului. “Va urma suspendarea atacurilor, cu conditia ca clauzele acestui acord sa fie aplicate in totalitate si cu conditia ca in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite sa fie adoptata foarte rapid rezolutia” referitoare la o desfasurare a KFOR, pentru a se evita “un vid in materie de securitate”.

evacuarea totala a fortelor terestre iugoslave din Kosovo in decurs de 11 zile: dupa 11 zile de la semnarea acordului, “toate fortele terestre iugoslave vor trebui sa-si fi incheiat retragerea din Kosovo” si sa se fi repliat la 5 kilometri dincolo de granitele provinciei. Anterior, toate fortele Belgradului vor trebui sa evacueze zona “unu” (din sud) in decurs de 6 zile, iar zona “doi” (din centru) in 9 zile.

oprirea atacurilor NATO: campania aeriana va fi definitiv incheiata odata cu “retragerea completa a fortelor iugoslave”.

retragerea fortelor aeriene si ale apararii antiaeriene in decurs de 3 zile: la 3 zile de la incheierea acordului, toate aparatele iugoslave, precum si radarele, totalitatea rachetelor sol-aer si a artileriei antiaeriene din Kosovo vor trebui repliate catre Serbia, intr-o zona situata la 25 de kilometri de granitele provinciei.

defasurarea KFOR: fortele KFOR vor fi desfasurate, vor opera fara obstacole in Kosovo si vor dispune de autoritatea de a lua toate masurile necesare pentru a stabili si a mentine un mediu de securitate pentru toti cetatenii din Kosovo.

definirea fortelor sarbe: tot personalul Republicii Federale Iugoslavia care dispune de o capacitate militara, inclusiv trupele armatei regulate, grupurile civile inarmate, asociatiile paramilitare, armata aerului, garda nationala, politia de frontiera, militarii in rezerva, politia militara, serviciile de informatii, precum si personalul Ministerului de Interne, fortele de interventie si orice alt grup care va fi desemnat de comandantul KFOR.

In sfarsit, la 21:56, Studio B a fost prima televiziune care a dat stirea semnarii acordului tehnico-militar de la Kumanovo, preluand imagini de la Sky News. A urmat postul de televiziune BK, transmitand in jurnalul de la ora 22:00 imagini cu declaratia de la Kumanovo a generalului Svetozar Marjanovic, data in fata jurnalistilor straini: “Delegatia Armatei iugoslave a incheiat negocierile cu reprezentantii fortelor internationale ale Natiunilor Unite. Negocierile au fost foarte dificile, dar in final am reusit sa semnam acordul, un acord de pace. Ceea ce inseamna ca razboiul s-a sfarsit si ca politica pacii a fost mai puternica, politica promovata de Iugoslavia si de presedintele Slobodan Milosevic. Am aratat, de-a lungul acestor negocieri, ca suntem cu adevarat deschisi si ca dorim sa asiguram securitatea tuturor cetatenilor din Kosovo si Metohia. Fortele internationale de mentinere a pacii vor prelua controlul in provincie, cu obligatia de a asigura intreaga securitate in zona. Va multumesc foarte mult si cred cu nu este timp pentru a va raspunde la intrebari.”

Punctul culminant al stirilor a fost jurnalul RTS. Desi ma asteptam la o editie speciala, nici vorba de asa ceva ! La 22:30, a inceput jurnalul RTS, preluat de toate posturile iugoslave si de cateva posturi de radio. Dupa generic, a aparut o crainica, vizibil emotionata, ale carei prime cuvinte au fost: “Agresiunea impotriva Iugoslaviei a incetat ! Politica de pace a presedintelui Slobodan Milosevic a invins !” Restul introducerii nu l-am mai auzit, fiindca radeam cu gura pana la urechi. Hohote de ras rasunau din toate blocurile din jurul hotelului. Cand m-am linistit, am continuat sa privesc jurnalul. De emotie, prezentatoarea a anuntat ca, la Bonn, G-8 a hotarat oprirea bombardamentelor. Dupa care si-a cerut scuze, precizand ca reuniunea avusese loc la Koln. A continuat cu prezentarea reuniunii Consiliului de Securitate al ONU, subliniind pozitia Chinei, care a impus intai incetarea bombardamentelor, pentru a vota rezolutia. S-a insistat ca se garanteaza suveranitatea si integritatea teritoriala a Serbiei si Iugoslaviei. In continuare, a fost prezentata declaratia generalului Marjanovic, preluata tot de la Sky News. Apoi pozitia Rusiei, subliniindu-se ca militarii pe care rusii ii vor trimite in Kosovo nu vor fi sub comanda NATO, fiind convenita dubla comanda a fortelor internationale de pace.

Mai aveam putin si trebuia sa intru in direct pentru Stirile de la miezul noptii. Am avut inspiratia sa urc pe acoperis si, cand Lucian Mindruta mi-a dat legatura, am inceput, intr-un ritm care nu-i permitea sa ma intrerupa: “Doamnelor si domnilor, ma aflu din nou pe acoperisul hotelului “Toplice“, de unde am urmarit vreme de 77 de zile si nopti luptele aeriene dintre aviatia NATO si antiaeriana iugoslava. Trebuie sa va spun ca, acum, la Belgrad, se trage. Trage antiaeriana Belgradului, trag tunurile grele, trage antiaeriana Novi Sad-ului !” Am lasat o mica pauza, dupa care am continuat: “De aceasta data, insa, se trage de bucurie ! Nu ma aflu in Piata Republicii, pentru ca nu m-ati putea auzi. Acolo e un vacarm de nedescris. Explodeaza petarde, se trage cu pistolul si chiar cu pusca mitraliera. Coloane de masini se indreapta claxonand spre centru. Sute de tineri flutura drapelele Serbiei si Iugoslaviei si scandeaza: Kosovo e Serbia ! E o adevarata nebunie aici, la Belgrad, si cred ca in intreaga Iugoslavie !”

Lucian n-a avut de lucru si m-a intrerupt, amintindu-mi ca, in relatarile mele anterioare, susesem ca sarbii nu sunt deloc multumiti de conditiile impuse de NATO pentru incetarea bombardamentelor. I-am replicat imediat: “Da, Lucian, este adevarat. Insa bucuria de acum dovedeste ca sarbii nu sunt un popor de nebuni, care iubesc razboiul si bombardamentele. Acum se bucura ca dementa s-a terminat, ca nu se vor mai culca si nici nu se vor mai trezi odata cu sirenele alarmei aeriene, ca vor privi spre cer pentru a vedea stelele, nu avioanele aducatoare de moarte. Maine, sunt convins ca aceasta bucurie va fi din nou inlocuita cu tristetea pierderii acestui razboi.” Si am adaugat ca poate cel mai bine defineste aceasta atitudine a sarbilor ultimul banc pe care l-am auzit astazi la Belgrad, in care se spunea ca, intr-o dimineata, Mira Markovic, sotia lui Milosevic, navaleste in dormitor strigand: “Slobo ! Slobo ! Trezeste-te ! E plina curtea de soldati !” La care Milosevic ii raspunde, calm: “Stai linistita, draga. Nu sunt militari, sunt granicerii nostri.”

Liderul politic al UCK Hashim Thaqi “i-a dat asigurari marti, lui Madeleine Albright, ca unitatile militare ale organizatiei nu vor ataca fortele sarbe”, a afirmat Sabri Kicmari, reprezentantul in Germania al organizatiei, citat de postul de televiziune ARD. In plus, el a pledat pentru instaurarea de structuri democratice si organizarea unui referendum prin care locuitorii provinciei sa-si poata decida singuri viitorul. “Vom accepta toate drepturile sarbilor care traiesc in Kosovo,” a adaugat Kicmari. “In regiunea unde rusii vor avea comandamentul, noi nu putem garanta ca oamenii nostri se vor intoarce si ca nu vor exista dificultati. Unitatile noastre din regiunea comandata de rusi nu se vor dezarma.”

“Scopul nostru este sa combatem aparatul represiv sarb. Sarbii si muntenegrenii pot sa ramana la noi, drepturile lor vor fi respectate. Vom accepta o prezenta internationala pentru a supraveghea respectarea drepturilor minoritatilor in  Kosovo. Nu intentionam sa repetam erorile regimului precedent,” a afirmat si Bardhyl Mahmuti, intr-un interviu acordat postului de radio France-Info. “Nu credem ca vor fi razbunari, insa nu sunt excluse cazurile izolate. Vom face eforturi pentru a impiedica orice tentativa de razbunare, insa nimeni nu poate sa pretinda ca poate controla intreaga populatie, pentru ca este vorba de o populatie masacrata si deportata.”

Am coborat de pe acoperis si i-am povestit lui Mile despre transmisia pe care o facusem. Ma astepta in barul hotelului, la masa cu Dragan si Maya. I-am indemnat sa mergem si noi in Trg Republike, sa vedem fiesta. Ne-am urcat in masina Mayei, insa a trebuit sa parcam pe o strada laterala, pentru ca Politia blocase accesul spre centru. Am mers pe jos, contempland bucuria sarbilor, care strigau, se imbratisau si aruncau petarde, fluturand faclii colorate. Toti reporterii straini navalisera sa filmeze si inregistrau declaratiile oamenilor. Nu am vazut nici o oficialitate in centru, cu exceptia ministrului federal al Culturii, care a fost imediat asaltat de reporteri. Toata lumea era fericita ca razboiul s-a terminat si autoritatile anuntasera, pentru maine, un concert maraton in Trg Republike, de la pranz pana a doua zi, cu toate formatiile care au cantat la traditionalele concerte de protest impotriva NATO.

Cand atmosfera s-a mai linistit, ne-am intors la hotel. Dragan ne-a intrebat daca am observat bucuria din declaratiile lui Javier Solana, Jacques Chirac, Tony Blair si Bill Clinton, la fel de mare ca a sarbilor. Erau evident fericiti ca razboiul, care incepuse sa-i incurce foarte mult, se terminase. Cel putin din acest punct de vedere, sarbii se pot considera castigatorii morali ai bataliei. Incet-incet, tristetea de pe fata lui Dragan ne-a molipsit si pe noi. “Ce veti face in continuare ?” l-am intrebat eu. “Stii bine ca, odata cu razboiul, ati pierdut si Kosovo.” A zambit cu subinteles si mi-a raspuns: “Dimpotriva. Razboiul abia acum incepe. 400.000 dintre ai nostri sunt pregatiti sa plece in Kosovo.” Insa aceasta ipoteza nu m-a convins deloc. Nici chiar zvonul ca Corpul III al Armatei iugoslave ar refuza sa se retraga din Kosovo. Slobodan Milosevic controla prea bine totul, pentru a permite astfel de defectiuni.

“Al dracului geam !” am exclamat eu, privind spre vitrina dinspre strada, pe care Nelu se incapatanase sa nu lipeasca banda izolanta. “A rezistat tot razboiul !” Am pufnit cu totii in ras, dupa care ne-am poticnit intr-o discutie fara sfarsit, despre motivul pentru care, din cauza suflului exploziilor, geamurile se spargeau intotdeauna catre exterior. Pana la urma, nimeni n-a putut explica logic de ce, iar Maya l-a luat pe Dragan de brat si au plecat impreuna. A fost ultima oara cand l-am vazut in carne si oase. Aveam sa-l mai vad, cateva zile mai tarziu, la televizor, in imaginile prezentate de RTS, cand Slobodan Milosevic a decorat o parte din ofiterii Armatei, Politiei si Serviciilor secrete, pentru merite deosebite. Era imbracat in uniforma de la Serviciul de Contraspionaj militar si statea in randul trei al ofiterilor carora presedintele iugoslav le strangea mana, multumindu-le pentru felul in care si-au facut datoria. Imi amintesc ca ne-am amuzat, gandindu-ne cat de usor se castiga decoratiile, stand la taclale la o bere, cu niste jurnalisti romani.

OSCE a anuntat ca ar putea sa nu joace decat un rol secundar in actiunea de punere in aplicare a unui acord de pace in Kosovo, informeaza AFP. OSCE, care a desfasurat 1.400 de observatori in cursul precedentei sale misiuni de verificare in Kosovo (KVM), a decis azi sa trimita o noua misiune in Kosovo, cu un nou mandat. “OSCE s-a pregatit in vederea unui rol important incadrul unei misiuni de aplicatie civila,” se arata intr-un comunicat al organizatiei.

La propunerea lui Mile, ne-am hotarat sa ne mutam pe terasa barului de langa parc, unde eram deja de-ai casei si puteam asculta Radio Nostalgija, un post care difuza muzica excelenta. Nelu, care voia sa vina si el, a cam strambat din nas, dar i-am spus ca a castigat destui bani de la noi, asa ca puteam sa bem o data si in alta parte. Oricum, nu voiam sa mai zabovim mult, pentru ca eu fusesem anuntat ca voi intra in direct si in emisiunea de dimineata, asa ca trebuia sa ma trezesc devreme.

Inainte de a pleca, ne-am oprit o clipa, pentru ca la televizor aparuse lt.col. Stojan Konjikovac, care a dezmintit o declaratie a generalului american Charles Wald, care afirmase ca, cu numai cateva ore inainte de semnarea acordului de pace, bombardiere B-52 atacasera fortele sarbe din sud-vestul provinciei Kosovo, distrugand mai multe vehicule militare. “Aflata in imposibilitatea de a inregistra succese militare, propaganda agresorului raspandeste minciuni potrivit carora bombardierele strategice B-52 au facut numeroase victime in cursul bombardarii a doua batalioane ale Armatei iugoslave,” a precizat ofiterul sarb. “Fortele armate iugoslave rezista solid pe liniile de aparare si am luat masuri pentru a-i proteja pe oamenii nostri care sunt pe pozitiile de pe muntele Pastrik.”

Ne-am asezat la o masa de pe terasa barului, cu o bere in fata, depanand amintiri amuzante de pe vremea bombardamentelor. La un moment dat, Nelu si-a amintit ca promisese sa ne spuna ceva important, in exclusivitate, dupa ce razboiul se va incheia. “Stiti ce aveam noi la etajul doi la hotel “Toplice” ?” Am dat din umeri. “Al doilea centru de comunicatii al Statului Major General !” In clipa urmatoare, i-am sarit la gat, iar Mile a scos cutitul. Ne-am abtinut cu greu, sub privirile uimite ale muntenegrenilor de la bar, care nu intelegeau ce se intampla. Primul centru de comunicatii fusese la hotel “Jugoslavija“, motiv pentru care NATO bombardase cladirea. “Esti nebun !” i-am spus eu. “Am fost tot razboiul o tinta sigura !”

Nelu a asteptat sa ne mai calmam, dupa care ne-a povestit cum il sunasera de la Statul Major General si, intr-o noapte si o zi, au instalat centrul de comunicatii. “Era in zilele cand voi stiati ca verificam centrala telefonica a hotelului,” ne-a explicat el si mi-am amintit ca bausem o bere cu unul din tehnicienii care faceau verificarea si chiar pastrasem cartea lui de vizita. Falsa, desigur. “Nu va mai enervati, pentru ca nu a observat nimeni,” ne-a replicat Nelu. “Nici chiar voi, care umblati prin hotel ca acasa. Cum va imaginati ca doar la “Toplice” se putea sta pe acoperis, fara sa va aresteze ?” Nelu ne-a spus ca a avut tot timpul grija sa nu observe nimeni ceva suspect. Centrala era deservita doar de cate 2 oameni, care lucrau in schimburi de cate 12 ore.

Ne-a povestit ca i-a observat cu atentie, cand schimbau turele si nu a descoperit nimic suspect, fiind imbracati civil si parand niste simpli clienti ai hotelului, mereu altii. “Ba da, v-ati fi dat seama, daca ati fi fost atenti,” si-a amintit Nelu. “Incuiati, ca militarii, purtau toti acelasi tip de geanta, pe care o aveau de la unitate. Pana cand m-am prins si le-am atras atentia.” Acum am inteles de ce se isterizase Nelu, cand i-am povestit de militarii care instalasera si apoi pazeau ceva, imbracati in uniforme, in cladirea de langa noi. Si cum a reusit, cu un simplu telefon, sa ii faca sa se imbrace in civil. Apoi mi-am amintit ce scandal i-a facut unui prieten de-al sau, care parcase un gigantic jeep, cu numerele de inmatriculare ale Armatei iugoslave, in fata hotelului, si coborase, in uniforma, sa-l viziteze. Nu intelesesem atunci motivul pentru care isi obligase prietenul sa-si parcheze jeep-ul cateva strazi mai incolo, pentru o vizita de o ora, cat sa bea impreuna o bere. Crezusem ca bombardamentele l-au facut paranoic.

N-am mai stat mult la povesti, pentru ca Nelu ne stricase toata seara, cu stirea lui. Abia cand ne-am intors la hotel, vazandu-l amarat, l-am batut pe umar si i-am spus: “Nu fii suparat pe noi. Stim ca altul n-ar fi facut atatea sa ne ajute si – fara tine – eram demult acasa. Iti multumim.” S-a luminat la fata si n-am scapat pana nu ne-a facut cinste cu inca o bere, in barul hotelului. Am acceptat, cu conditia sa nu ne mai dezvaluie nimic in seara aceasta. Ne era de ajuns. Cand ne-am inveselit, ne-a mai spus doar ca, la camera 206, era centrul de cartier al Comandamentului Apararii civile. N-am mai avut nici o reactie. Fata de centrul de transmisiuni, era floare la ureche.