youtube

miss fata de la tara: mihaela musuroi din izbiceni, olt

by

ultima filmare pentru al doilea sezon din “miss fata de la tara“, reality show-ul pe care prietenii mei de la media factory il produc pentru prima tv, am facut-o la izbiceni. o comuna din oltenia de campie, la cativa kilometri de dunare, condusa de un primar care are ambitia sa impuna rosia de izbiceni ca brand national. toti localnicii cultiva legume si nu cred ca am vazut vreo gradina fara cel putin un solar.

vedeta care trebuia sa aleaga cea mai frumoasa olteanca a fost andrei duban. neobosit, foarte simpatic si permanent pus pe glume. am lucrat foarte bine impreuna, cu toate ca in prima zi de filmare, un vant puternic a lasat fara curent jumatate de judet. spre deosebire de aurelian temisan, cu care – de altfel – e bun prieten, andrei duban nu magnetizeaza la fel de bine sala, dar este naucitor de bun in dialogurile directe cu oamenii din fata sa. e spontan si parca are intotdeauna o poanta pregatita pentru momentul urmator. am remontat secvente din filmarile de la izbiceni si le-am postat pe youtube. unul din cele mai reusite momente a fost proba speciala, filmata in centrul comunei, in plina zi de targ.

finala am organizat-o pe scena centrului cultural “tudor gheorghe”, cel mai tare camin cultural pe care l-am intalnit intr-o comuna din romania. dotat cu mixere de sunet si lumina, cu trei grile de lumini si moving heads, sonorizare impecabila, videoproiector si internet wireless. a fost neincapator pentru cata lume ar fi dorit sa asiste la spectacolul nostru, asa ca am scos doua boxe pe balconul din fata si am proiectat imagini pe un ecran, pentru cei ramasi pe afara. cat de greu i-a fost lui andrei duban sa aleaga cea mai frumoasa fata din izbiceni se poate vedea din secventele urmatoare, in care cele sase concurente danseaza pe ritmuri moderne in tinuta sexy.

celebru pentru tolba plina de bancuri, andrei duban le-a dat tema de casa celor sase concurente sa vina la finala cu un banc a carui poanta sa n-o stie. au urmat momente surprinzatoare, mult gustate de publicul din sala.

proba pentru care concurentele au adus mancaruri traditionale gatite cu mana lor a iesit la fel de bine. andrei a fost in mare forma, a gustat din bucate si a cerut pareri de la cei din sala, care au intrat in jocul lui si au avut replici cu un umor aparte.

desi i-a fost greu sa aleaga, pana la urma, andrei s-a hotarat: mihaela musuroi din izbiceni va reprezenta oltenia in finala din 2 mai a emisiunii “miss fata de la tara“. 14 ani, eleva in clasa a VIII-a, cuminte si muncitoare. 1,72 m si 62 kg. impreuna cu fratele ei, isi ajuta tatal la gradinarit, pentru ca mama lor a fost operata de hernie de disc. ii place literatura, scrie poezii, este infipta ca o olteanca si are intotdeauna o replica intr-un dialog. cred ca va avea mari sanse sa castige luni seara premiul cel mare, de 15.000 de euro.

Share

cum l-am adus pe brian may la timisoara

by

povestea a inceput in 1997, intr-o seara de februarie, in legendarul club de jazz “pod 16” din timisoara, in acea perioada, unul din cele mai misto locuri din oras. clubul era administrat de prietenul meu, muzicianul liviu butoi, si atragea o gramada de lume buna la concerte de jazz sau – pur si simplu – la o bere cu prietenii.

de cateva luni, noul viceconsul al germaniei la timisoara, patrick froehlich, devenise un obisnuit al locului si ne-am imprietenit rapid. era mare fan queen si, intr-o seara, a inceput sa-mi povesteasca despre o expozitie itineranta de fotografii din viata lui freddie mercury, care fusese prezentata in premiera la royal albert hall din londra, apoi la paris si urma sa ajunga la koln. patrick era prieten cu jim beach, managerul formatiei queen, si spunea ca l-ar putea ruga sa aduca expozitia si la timisoara.

“hai s-o facem !” i-am spus eu. “vorbesti serios ?” s-a mirat el. “desigur. aici, aranjam impreuna totul. nu trebuie decat sa vina.”

a doua zi l-a sunat pe jim, care a fost imediat de acord, mai ales ca, in luna mai, intre koln si montreux (urmatoarea destinatie) cele 94 de fotografii nu erau expuse niciunde. o zi mai tarziu, venea vestea cea mare: brian may a fost atat de entuziasmat de idee, incat a promis ca vine la inaugurare la timisoara.

la cati prieteni aveam amandoi, a fost floare la ureche sa organizam totul. fotografiile au fost expuse timp de o saptamana la muzeul banatului din centrul timisoarei. brian may a venit, asa cum a promis, spre entuziasmul miilor de fani care s-au ingramadit sa-l vada. seara, l-am dus in secret la clubul de jazz “pod 16” si, cand a plecat la culcare, am fost nevoiti sa-l scoatem prin spate, pe furis. sute de tineri aflasera unde suntem si voiau sa-i ceara un autograf. pe vremea aceea, eram reporterul protv pe zona de vest a tarii si am reusit sa recuperez stirile difuzate despre acest eveniment.

inca n-am gasit imaginile brute, dar sunt pe urmele lor si, in curand, voi pune pe youtube o extended version. il veti vedea mai mult pe paul hawkes aka streaky, ex-production manager al formatiei queen, cu care m-am imprietenit atunci si caruia ii promit sa-i onorez cat mai curand invitatia de a-i face o vizita pe plajele din sudul australiei, unde traieste acum. ce petreceri salbatice am incins in noptile alea in cluburile din timisoara !

din pacate, fara brian may. fiind gazda, l-am insotit peste tot si a fost straniu. tot timpul, brian era cu noi si nu era. chiar si cand vorbea cu tine, simteai ca o parte din mintea lui era absenta. am mancat impreuna intr-un mic restaurant, cel mai rafinat local al vremii, al carui patron – bun prieten de-al nostru – avea placerea de a ne uimi intotdeauna cu specialitati imposibil de preparat in romania. nici aici, brian nu s-a aplecat prea mult asupra celor lumesti. l-a lasat pe jim beach sa-i aleaga ceva din meniu si nu a baut decat apa si suc de fructe. seara, la clubul de jazz, a zambit absent in stanga si-n dreapta, a iesit in fata fanilor de afara si a dat autografe de cate ori i-a spus jim. tot acesta i-a atras atentia la un moment dat ca e timpul sa mearga la culcare. fara sa comenteze, s-a ridicat, a salutat pe toata lumea si s-a lasat condus de streaky la hotel.

a doua zi, ne-am plimbat putin prin centrul timisoarei, unde a fost recunoscut imediat. noroc ca banatenii sunt civilizati si s-au multumit sa-l admire de la distanta. cativa pustani au indraznit sa-i ceara autografe si a zambit cand niste bisnitari l-au rugat sa semneze pe bancnote de 10.000 de lei. cauta albume cu queen si l-am dus prin cateva magazine de muzica, insa n-a fost multumit. salvarea a venit de la niste tarabe cu casete piratate. “colectionez variante-pirat cat mai ciudate ale albumelor noastre,” mi-a soptit brian si cred ca a fost singurul moment cand l-am simtit foarte uman si misto. a vrut sa cumpere cateva casete rusesti sau bulgaresti cu queen, dar vanzatorului i-a fost atat de rusine sa ia bani de la brian may pentru “bombele” alea si i le-a facut cadou.

restul povestii, cand (si daca) gasesc caseta cu filmarile brute din 1997 🙂

Share

ion zubascu @ atelieRElationale #5

by

toamna trecuta, am avut ocazia sa-l filmez pe poetul ion zubascu, la atelieRErelationale, o serie de intalniri interactive cu scriitori, pe care le organiza razvan tupa la cafeneaua dalles din bucuresti. mi-l amintesc pe ion zubascu din spectacolele cenaclului “flacara“ din adolescenta mea, cand canta “te salut, generatie-n blugi“, “fost-am omu’ padurii“, “cand s-o-mpartit norocu’” sau magice colinde maramuresene.

toata viata am crescut in bataia vantului, in voia lui Dumnezeu

fiul unui “dusman al poporului” lichidat de comunisti in inchisoarea de la sighet, zubascu a debutat in revista “flacara“ condusa de adrian paunescu. aparitia la televiziune si in presa de la bucuresti a unui profesoras dintr-un sat de pe valea izei din muntii maramuresului a iritat sefimea comunista din judet. a fost reclamat la ceausescu, insa paunescu l-a salvat.

cei din generatia google pot mai greu sa inteleaga cum reuseau scriitorii din epoca comunista sa citeasca literatura straina contemporana cu ei si cat de pretioase erau “caietele de americanistica” trimise prin posta de profesorul marcel pop cornis de la timisoara. ion zubascu n-a stiut niciodata sa faca bani decat din scris si pentru ca din poezie nu se poate trai, s-a facut jurnalist, pana cand ultimul din cei patru copii a terminat facultatea.

destinul unui copil este unic, ireversibil si irepetabil, pe cand poezia mea, daca este ceva de capul ei, valoarea ei nu se pierde niciodata. dimpotriva, sporeste ca vinul vechi. mi-am amanat cartile, dand prioritate vietii

acum, ion zubascu traieste doar in literatura, toata ziua citeste si scrie. e suparat ca, odata cu rimbaud, poezia si-a pierdut dimensiunea baladesca, epicul si dramaticul. a debutat tarziu, la 32 de ani, cu “gesturi si personaje” (1982), sub girul lui laurentiu ulici, dar nu s-a regasit niciodata in generatia optzecista. dintotdeauna a scris o poezie epica si dramatica, a considerat mijloacele de expresie niste unelte, spre deosebire de “poezia livresca, autoreferentiala, textualista, intertextuala”, foarte centrata pe mijloacele de expresie, a generatiei ’80.

poezia moderna si-a propus sa ridice o casa, dar s-a trezit ca sunt foarte interesante schelele

in cel mai recent volum “moarte de om, o poveste de viata“, o carte despre boala si moarte, ion zubascu incearca sa regaseasca umanul in infernul unei batalii cu cancerul.

ion zubascu nu are blog, nu isi pune poeziile pe internet, nu intra pe forumuri si nu raspunde la mass messaging. considera internetul doar un mijloc de informare si comunicare.

la ora actuala internetul este un nou folclor, o noua etnografie. or, eu vin din maramures: tocmai m-am smuls dintr-un folclor, dintr-o etnografie. dar era o etnografie de prima mana, arhaica, a arhetipurilor. cum sa ma volatilizez acum intr-o etnografie de mana a doua ?

ion zubascu considera ca poemele sale au si un registru de adresabilitate orala, pe care foarte multi poeti il ignora, scriind poezie de raft. isi aminteste ca nichita stanescu reusea adesea sa invinga dificultatea receptarii necuvintelor sale prin farmecul si mitologia personala.

ion zubascu a trait din plin eliberarea de tragedia celor 50 de ani de comunism, in care poetii nu puteau participa la viata publica. oamenii traiau ceva si vorbeau altceva, intr-o lume schizofrenica.

m-am saturat sa vorbesc in poeme despre mine insumi. poetul nu se slujeste doar pe sine, nu e un preot care oficiaza la altarul unei divinitati unice care este el insusi

zubascu s-a refugiat asta-vara in maramures, sa mai scrie o carte, si s-a intors cu o mare tragedie in suflet: maramuresul ACELA nu mai exista decat in imaginatia noastra. oamenii au plecat la munca in occident, pamantul a ramas nelucrat, se sterg drumurile, invadeaza salcamii, murii, zmeurisul, totul e o jungla.

m-am simtit avortat din acel spatiu pe care nu-l mai recunosc. maramuresul era o imagine a ordinii cosmice care tinea in coerenta nesfarsita materie universala. la fel se intampla si cu spatiul nostru public: in absenta poetilor din mijlocul lor, multimile se salbaticesc

am pus pe youtube mai mult de jumatate din intalnirea cu ion zubascu de la atelieRElationale, pentru ca mi s-a parut deosebita si importanta.

am o mare lacomie pentru astfel de intalniri directe cu omul, pe care le pretuiesc foarte mult. miza mea este responsabilitatea de a fi plin, deplin, prea plin in fata acelui om si de a respecta acea fiinta ca unicitate in univers

Share

jazz si poezie la muzeu

by

cine a nimerit la o bere sambata dupa-amiaza in cafeneaua “la muzeu” de la demisolul muzeului national al literaturii romane, a avut o surpriza: una din serile de literatura si muzica, un spectacol gratuit de jazz si poeme, citite chiar de autorii lor, trei dintre cei mai importanti poeti contemporani.

pe ioan es pop l-am mai filmat la atelieRElationale #1, la dalles, dar acolo era mai mult un one-man-semi-confession-show. aici, se simtea mai acasa, era doar o sueta intre poeti si muzicieni, asa ca a fost mai relaxat.

m-am bucurat ca am avut ocazia sa-l filmez pe eugen suciu, pentru ca nu prea gasesti imagini cu el pe internet si e pacat. un adevarat personaj !

desigur, cel mai spectaculos a fost ion muresan, spumos si vioi ca un spiridus. parea cel mai asteptat dintre invitati si te prindeai imediat de ce:

la cererea publicului, ion muresan a citit “bataia” si poemul dedicat alcoolicilor.

adaugati la cele de mai sus recitalul de jazz al pianistului mircea tiberian si al solistei nadia trohin. din programul “la margine de bucuresti“, am postat pe youtube piesa titlu, plus doua prelucrari jazz-istice ale slagarelor de odinioara “vrei sa ne-ntalnim sambata seara” si “ti-a iesit cosaru-n drum“. plus un standard: “lover man“. si desigur, tot la cererea publicului, un moment solo cu mircea tiberian, care interpreteaza piesa “podul grant” de george grigoriu:

Share

miss fata de la tara: elena odagiu din luncavita, dobrogea

by

am pus pe youtube doua din cele trei filmulete pe care le-am facut despre elena odagiu, fata pe care a gasit-o gina pistol in dobrogea, la luncavita, unde am filmat un episod din reality show-ul “miss fata de la tara“, pe care il produce media factory pentru prima tv. la elena, gina pistol a ajuns condusa de o prietena a fetei. am filmat in august, pe o canicula infernala, iar la preselectia organizata in fata primariei, personajul principal a fost chiar primarul ilie stefan. super simpatic, un adevarat show-man care canta foarte bine din voce si chitara.

a doua zi, gina pistol le- a vizitat pe fete acasa, sa le cunoasca si sa vada cat sunt de gospodine. elena i-a povestit ca e singura la parinti, eleva la liceul din macin, are 1,74, 17 ani si un prieten – student la bucuresti – cu care are o relatie de 2 ani. stie ca e frumoasa, ii place sa umble in pantaloni scurti si cu maieuri decoltate si e maniaca dupa pantofi.

finala de la luncavita a fost spectaculoasa. gina le pus pe fete sa cante geamparale in duet cu primarul, sa scoata apa cu prosopul dintr-un butoi, sa curete peste contra cronometru… si a ales-o pentru finala de la bucuresti pe elena.

si al doilea filmulet din finala:

Share

miss fata de la tara: maria chindris din ieud, maramures

by

am continuat sa postez pe youtube imagini inedite din timpul filmarilor pentru “miss fata de la tara“, un reality show produs de media factory si difuzat de prima tv in fiecare vineri seara. astazi, portretul mariei chindris din ieud, care a fost aleasa de dana savuica sa reprezinte maramuresul in finala de la bucuresti. pe maria am gasit-o in curtea muzeului etnografic ples – ieud, unde facea traditionalele traiste maramuresene. doamna ples i-a explicat danei savuica mentalitatea oamenilor de la tara: o fata trebuie sa viseze sa fie o buna gospodina, nu sa se marite cu un milionar. am organizat preselectia din prima zi chiar in curtea muzeului, unde dana savuica le-a “descusut” pe fete si a aflat ca maria chindris a lu’ mihaila (cum e cunoscuta in ieud aleasa noastra) este cam timida si nu are un prieten, pentru ca este cam exigenta cu baietii de varsta ei. totusi, si-a invins repede timiditatea, cand a fost vorba sa danseze pe ritmuri moderne.

in a doua zi a filmarilor, dana savuica le-a vizitat pe fete acasa. parintii mariei, ion si maria chindris, pleaca des la munca in italia, iar fiica lor ramane in grija unor rude din baia mare, unde este eleva la colegiul national “mihai eminescu“. dana savuica are ochiul format si a descoperit repede micul secret al mariei: ar trebui sa scape de vreo 4 kilograme, pentru o silueta perfecta. totusi, este usor de observat ca fata are un chip deosebit, pus in evidenta de ochii albastri (mosteniti din familie) si ii place sa pozeze. priviti naturaletea cu care cauta din priviri camera video !

la finala locala, cele 6 candidate au fost aduse cu limuzina de tara si au fost supuse unor probe prin care sa dovedeasca ca stiu treburile din gospodarie: sa toarca, sa coasa, sa mulga vaca, sa joace pe muzica traditionala. sanctionandu-i timiditatea si nehotararea, dana savuica a poreclit-o pe maria “domnisoara nu stiu”, insa a fost cucerita de talentul nativ dovedit de tanara de 16 ani la proba defilarii in costum popular si mai ales la cea de dans modern, cand maria s-a dezlantuit. alegerea danei a starnit controverse, deoarece o parte a publicului adunat in curtea muzeului ar fi dorit-o castigatoare pe fata popii din ieud.

Share

o solutie pentru criza economica: legalizarea si taxarea consumului de marijuana

by

un grup de initiativa din statele unite sustine ca una din solutiile de redresare din criza economica ar putea fi legalizarea si taxarea consumului de marijuana, anunta associated press, citata de antena 3. potrivit site-ului marijuana policy project (mpp), comertul ilegal de marijuana dintr-un stat precum california produce peste 14 miliarde de dolari anual, iar legalizarea si taxarea consumului i-ar aduce peste 1,3 miliarde de dolari la buget. adica suficient pentru a plati salariile a 20.000 de profesori, intr-un sistem la fel de devastat de reduceri de buget precum cel romanesc. grupul de initiativa propune legalizarea vanzarii de marijuana dupa un sistem asemanator cu cel al comertului cu alcool si tutun, ceea ce ar face mai dificil accesul minorilor la “iarba”.

democratul tom ammiano a introdus deja o propunere legislativa care sa permita adultilor de peste 21 de ani nu numai sa detina si sa consume marijuana, dar si sa-si poata creste maximum 10 plante, cu conditia sa nu fie la vedere 🙂 mpp sustine ca prohibitia s-a dovedit un esec, din moment ce, la fiecare 36 de secunde, cineva este arestat pentru delicte legate de marijuana, iar 89 % dintre acestea se refera doar la posesie. inca din 1995, asociatia a facut lobby pentru legalizarea marijuanei, insa proiectul de lege va fi luat in dezbatere abia la inceputul anului viitor. oricum, dovada ca s-a schimbat ceva in mentalitatea americanilor in legatura cu weed-ul este ca se permite – in premiera – difuzarea pe mai multe canale de televiziune din california a unui videoclip de promovare a initiativei legislative:

mpp nu s-a limitat la televiziune si site, ci comunica si isi promoveaza initiativa si pe myspace, facebook, twitter, youtube si alte retele de pe internet. desigur, au si blog, pe care anuntau ieri ca democratul george miller, unul din cei mai influenti congresmeni americani s-a alaturat celor care sustin legalizarea marijuanei.

Share