14 aprilie 1999
Azi dimineata, era sa innebunesc de ciuda. Sirenele de incetare a alarmei aeriene au sunat la 7:04, exact cu 1 minut inainte ca eu sa intru in direct in emisiunea de dimineata. Mile se prapadea de ras, insa si lui i-ar fi placut sa aiba ca fundal sunetul sirenelor in timp ce isi transmitea corespondenta.
La ora 9:00, a sosit la Belgrad Aleksandr Lukasenko, presedintele Republicii Belarus. Acesta a declarat la aeroport ca vizita sa are ca scop stabilirea modalitatilor concrete de aderare a Iugoslaviei la Uniunea Rusia-Belarus si ca spera ca rezultatul final al vizitei sale sa aduca pacea in Iugoslavia. Lukasenko a fost imbratisat cu multa caldura de Slobodan Milosevic, la resedinta acestuia unde, imediat, au inceput convorbirile oficiale. Venirea lui Lukasenko a dat ocazia unei premiere: pentru prima oara de la inceputul razboiului, Milosevic aparea in fata jurnalistilor straini. E drept, fara sa faca vreo declaratie. Dupa discutii, presedintele Belarus a vizitat Academia Militara de Medicina, aviariata luni noaptea de suflul unei explozii in apropiere.
Parca in semn de bun venit, la ora 10:00, o bubuitura puternica a zguduit centrul Belgradului, urmata, la cateva minute, de sirenele alarmei aeriene. Sarbii au anuntat ca ar fi fost vorba de un avion al NATO care ar fi spart bariera sonica la joasa inaltime, in apropierea capitalei iugoslave. Pentru ca aceasta explicatie era intotdeauna folosita cand vreun proiectil NATO atingea un obiectiv militar, ne-am interesat si am aflat ca, intr-adevar, o racheta lovise cazarma “Topcidar” din cartierul Novi Beograd. La 9:58, o explozie puternica fusese auzita si la Novi Sad, tot inaintea sirenelor alarmei aeriene, care a fost declansata si la Nis, Kragujevac si Cacak. La Belgrad nu au mai cazut bombe si alarma a fost ridicata la 12:30.
Daca presedintele Bill Clinton a fost mult mai preocupat, la inceputul anului, de procedura de destituire din functie pe care o initiase Congresul impotriva sa, decat de o rezolvare a crizei din Kosovo, agentia Itar-Tass a dezvaluit ca nici Boris Eltin nu sta pe roze. Deputatii rusi au votat sa amane pentru 15 mai dezbaterea privind destituirea din functie a lui Eltin, care este acuzat de genocid impotriva poporului ris, dizolvarea URSS in 1991, ruinarea Armatei si a complexului militaro-industrial, atac armat impotriva Parlamentului revoltat in 1993 si declansarea razboiului din Cecenia in 1994.
Tot astazi, a sosit in capitala iugoslava Gregor Gysi, lider al Partidului Socialismului Democratic din Germania. “In locul bombelor, trebuie sa-si spuna cuvantul diplomatia,” a declarat Gysi, dupa ce a vizitat ce a mai ramas din uzinele “Zastava” din Kragujevac. “Atacul NATO impotriva Iugoslaviei a fost declansat usor, dar va fi greu de oprit. Partidul meu se straduieste sa gaseasca o solutie pasnica de oprire a conflictului.” Omul politic german a promis ca va povesti in Parlament ce a vazut aici.
Pe la ora 11:00, avioanele NATO au atacat orasul Prizren. Doua proiectile au explodat in apropierea unei cazarme, fara a produce victime. Centrul de presa din Pristina a comunicat ca, azi-noapte, sarbii au reusit sa doboare inca un avion-spion fara pilot, care s-a prabusit langa cimitirul ortodox din Kosovo Polje. Cei care l-au vazut spuneau ca avionul purta insemnele Armatei germane.
Profitand de vizita lui Aleksandr Lukasenko la Belgrad, Vojislav Seselj a tinut sa se remarce, declarand ca, in aceste momente, toate fortele militare, politice, economice si culturale trebuie sa stranga randurile in jurul Iugoslaviei, Rusiei si Belarus, pentru apararea intereselor vitale ale lumii ortodoxe slave. “Azi, popoarele sarb, rus si belarus trebuie sa se uneasca impotriva imperialismului de tip neo-nazist al SUA si al satelitilor sai politici si militari,” a spus Seselj.
Cancelarul german Gerhard Schroeder a propus la Strasbourg un “plan Marshall” pentru Balcani, cu ocazia sesiunii lunare a Parlamentului European. “Europa trebuie sa considere Balcanii ca o parte integranta a continentului,” a declarat Schroeder, citat de AFP. “Acest plan va costa scump Europa, dar bineinteles, mult mai putin decat ar costa-o continuarea razboiului.”
Pe la pranz, in timp ce stateam in fata computerului la Media Center, am auzit o voce cunoscuta. M-am intors si am vazut-o pe fosta mea colega Domnica Macri, care acum lucra la “Curentul“. Ne-am imbratisat, bucurosi de revedere si am baut impreuna o cafea. Pentru ca – tot de la “Curentul – erau la Belgrad si Daniel Uncu si Mihaila, ea scria mai mult reportaje. Din pacate, nici unul dintre noi nu avea prea multa vreme pentru povesti, mai ales ca, de dimineata, ma sunasera colegii de la ProFM care doreau, si ei, o corespondenta pentru stiri.
Dupa-amiaza, Domnica s-a dus la inmormantarea lui Slavko Curuvija. Cateva zeci de jurnalisti sarbi au participat la funeralii. La mormant, Ljiljana Smajlovic, redactor la saptamanalul “Evropljanin“, si-a amintit ca, la inceputul crizei iugoslave, Curuvija le-a spus in redactie doua lucruri: “Niciodata sa nu dati inapoi in fata cenzurii !” si “Bombardarea Serbiei este ilegala, nelegitima si imorala“.
Trei jurnalisti britanici ai televiziunii BBC, trimisi la granita cu Kosovo, au fost jefuiti astazi in nord-estul Albaniei, de doi barbati mascati, inarmati cu mitraliere Kalasnikov. Reporterul Jeremy Bowen, cameramanul Vaughan Smith si un translator au fost jefuiti de tot ce aveau asupra lor: echipament de filmare, veste si bani, insa au reusit sa ascunda caseta pe care o filmasera de-a lungul zilei. Au revenit in orasul Kukes, de unde si-au transmis corespondenta.
Astazi, au reaparut tensiuni intre conducerea Republicii Muntenegru si cea a Serbiei. Primul ministru muntenegrean Filip Vujanovic a declarat chiar ca tara sa este gata sa se apere in fata unui atac al Armatei iugoslave impotriva institutiilor democratice din aceasta tara. La randul sau, ministrul de Interne Vukasin Maras a avertizat in legatura cu pericolul izbucnirii unui razboi civil, in cazul in care Armata iugoslava ar incerca o lovitura de stat in Muntenegru. Marina iugoslava de razboi a comunicat ca, pana in 16 aprilie, navigatia in apele teritoriale iugoslave a fost interzisa, “din cauza amenintarilor tot mai intense ale NATO la adresa Iugoslaviei”. In functie de evolutia situatiei, interdictia ar putea fi mentinuta sau nu.
Este incredibil cat de marunti sunt politicienii, indiferent de gravitatea situatiei in care se afla tara lor ! In realitate, de-a lungul intregului razboi, in spatele tensiunilor dintre Serbia si Muntenegru nu au stat decat vechi ranchiuni si rivalitati politice, precum si disperarea clasei politice muntenegrene ca isi pierde imensa sursa de bani care era contrabanda. Pentru ca Muntenegru era patria contrabandei: cu tigari, cu masini furate, cu carburanti sau droguri. Aici puteam cumpara un jeep aproape nou cu 7-8.000 DM, insa puteam iesi cu el din Iugoslavia doar pe riscul meu. De aici veneau tigarile care aprovizionau piata neagra din intreaga Iugoslavie. De aici veneau armele. Si tot pe aici se aproviziona Iugoslavia cu combustibil, in ciuda embargoului. Si, desigur, pentru a inchide ochii, procente grase din aceste afaceri intrau in buzunarele politicienilor.
Un raport al CIA, publicat de AFP, il caracteriza pe Milo Djukanovic (care acum poza in toata presa straina drept marele dizident care rezista in fata lui presedintelui iugoslav) ca un individ care si-a construit cariera in umbra lui Slobodan Milosevic. In 1991, el sustinea cu entuziasm bombardarea Dubrovnikului, dupa ce a dobandit o avere colosala incalcand embargoul impus Iugoslaviei si controland contrabanda cu bunuri interzise.
Si ca sa inteleaga toata lumea care era miza tensiunilor dintre Muntenegru si Serbia, trebuie sa mai adaug ceva. Dupa ce NATO a impus un embargo petrolier impotriva Iugoslaviei, menit sa lase armata lui Milosevic fara carburanti, realitatea a confirmat ipocrizia cu care era tratat razboiul. Sarbii au continuat sa fie aprovizionati cu petrol si nu atat de catre Rusia, pe care o acuzau liderii occidentali, ci chiar de navele tarilor membre NATO. Potrivit informatiilor dezvaluite de serviciile secrete americane, numai in luna aprilie, din cele 7 cargouri petroliere care au fost descarcate in portul muntenegrean Bar, doua aveau pavilion britanic, unul – olandez, iar celelalte patru apartineau unei familii de armatori greci. O dovada in plus ca razboiul este o afacere extrem de profitabila pentru toata lumea si ca Muntenegru si-a avut rolul sau in aceasta afacere.
In fine, RTS a aratat mai multe imagini de la intalnirea Milosevic – Lukasenko. La finalul discutiilor, presedintele iugoslav i-a multumit celui din Belarus pentru efortul de a veni la Belgrad. El a reafirmat “pozitia pacifista a Iugoslaviei“, considerand ca rezolvarea conflictului din regiune poate veni doar din plan politic. I-a inmanat documentele oficiale care contineau cererea de aderare la Uniunea Rusia-Belarus si o scrisoare pentru Boris Eltin. “Se incearca sa se justifice aceasta agresiune prin grija fata de drepturile omului, dar, de fapt, se incalca toate drepturile omului si toate normele internationale,” a repetat Slobodan Milosevic, la sfarsitul intalnirii cu Aleksandr Lukasenko. “In fata acestei agresiuni, nu avem decat o solutie: sa ne aparam tara. Este absurd, la acest sfarsit de secol XX, ca cineva sa poata ezita intre o abordare multietnica, multiculturala si multireligioasa a problemei din Kosovo si o abordare nazista care favorizeaza o comunitate, pe care doreste sa o impuna drept stapana tuturor celorlalte.”
Inainte de a pleca, Alekasandr Lukasenko a declarat: “Sper ca vizita mea a apropiat pacea, macar cu doi-trei pasi. Presedintele Slobodan Milosevic este gata sa accepte prezenta in Kosovo a unor observatori, cu conditia ca acestia sa fie neinarmati si sa provina din tari care nu participa la agresiunea NATO impotriva Iugoslaviei.”
Agentia Itar-Tass a anuntat ca Boris Eltin l-a numit pe Viktor Cernomirdin in functia nou-creata de reprezentant personal al presedintelui Rusiei pentru Iugoslavia. “Criza din Iugoslavia are nevoie de solutii mai putin ortodoxe,” a declarat Dimitri Iakusin, secretarul de presa al lui Eltin, care a precizat ca Cernomirdin este cel mai in masura pentru a gasi astfel de solutii.
Dar imaginile care ne-au socat cel mai mult au fost filmate de APTN si, apoi, de televiziunea iugoslava, in apropierea orasului Djakovica din Metohia. Aici, doua coloane de refugiati au fost atacate de avioanele NATO. Atacurile au avut loc intre orele 13:00 si 14:00. Prima coloana de refugiati a fost surprinsa intre satele Madanaj si Meha, la cativa kilometri de Djakovica, iar a doua, tot in plin camp, intre Prizren si Djakovica. Din spusele sarbilor, in cele doua coloane se aflau cateva sute de refugiati albanezi care se intorceau la casele lor. Avioanele au atacat convoaiele in doua raiduri, cel putin 75 de oameni fiind ucisi si alti 25 raniti.
Cele doua convoaie erau insotite de politisti sarbi, dintre care 3 au fost raniti, in timp ce incercau sa se ascunda in casele razlete din apropiere. Albanezii care au scapat cu viata povesteau ca au incercat sa se culce la pamant, crezand ca avioanele vor doar sa ii sperie. Apoi au privit, impietriti de groaza, bombele care cadeau din cer. Primii care au ajuns la fata locului au fost reporterii APTN. Imaginile pe care le-au filmat au facut, instantaneu, inconjurul lumii. Barbati si femei plangeau si rataceau dezorientati, printre remorcile zdrobite ale tractoarelor, in care s-au aflat oameni si bruma de lucruri pe care o luasera cu ei. Politistii sarbi alergau, carand in brate copii raniti sau socati. Cadavre carbonizate erau imprastiate in iarba, printre oale si roti de tractor. Totul era un amestec de mizerie si durere, de sange si groaza.
Dupa aparitia pe posturile occidentale de televiziune a imaginilor de la Djakovica, premierul britanic Tony Blair a afirmat la Bruxelles ca responsabilitatea pentru moartea civililor din Kosovo revine complet presedintelui iugoslav Slobodan Milosevic. Subliniind ca nu dispune de informatii precise, Blair a declarat ca nu se pot lua in serios acuzatiile aduse de autoritatile sarbe. Pe de alta parte, un oficial al NATO care a dorit sa-si pastreze anonimatul a declarat pentru AFP ca avioane sarbe au survolat miercuri zona din Kosovo unde bombardamentele aeriene au provocat moartea mai multor refugiati. “Avem impresia ca este o inscenare a sarbilor,” a declarat acesta. Mai tarziu, NATO a recunoscut ca a bombardat, din greseala, “un vehicul civil” aflat intr-un convoi in sud-vestul provinciei Kosovo, dar nu a putut preciza numarul victimelor. “In urma anchetei preliminare, NATO confirma faptul ca e posibil ca unul dintre avioanele sale sa fi lansat din greseala o bomba asupra unui vehicul civil aflat intr-un convoi,” precizeaza un comunicat.
Alarma a sunat la 20:40. Am coborat in barul hotelului, simtind nevoia sa bem ceva. Nici macar Boban, baiatul care lucra noaptea la buticul deschis in holul hotelului, nu mai era la fel de vorbaret. Boban era din Valjevo si ne tinea, tot timpul, la curent cu ce se intampla la el acasa. Era scund, dar bine legat si avea pielea mai maslinie. De cate ori ne vedea, fata i se lumina de un zambet cald. Nu a fost greu sa ne imprietenim, mai ales ca ne amuzam impreuna de cei doi jurnalisti cehi, care au reusit sa-i goleasca rezerva de Ballantine’s. Buticul era al fratelui sau, care ii semana: la fel de negricios, putin mai inalt, dar bine cladit. Boban a facut primul pas in prietenia cu noi, cand ne-a lasat sa citim gratis ziarele locale pe care le primea in fiecare dimineata. Seara, noi l-am invitat sa bea cu noi o cafea si am inceput sa o barfim pe frumoasa blonda care locuia in hotel si ne sucise mintile tuturor, dar nu raspundea la avansurile nimanui.
In aceasta seara, n-am stat prea mult la barfe cu Boban, pentru ca a zdranganit vitrina dinspre strada. Am dat o fuga pana pe acoperis. Se auzeau bubuituri seci dinspre sudul orasului. Cateva proiectile au explodat pe dealul Strazevica. Studio B a aratat cateva imagini, cu o gradinita si magazinul “Beograd” ramase fara geamuri si vitrine. Oricum, cerul continua sa fie acoperit cu nori, ceea ce ne linistea putin. Rareori, avioanele NATO indrazneau sa coboare sub plafonul de nori, de teama antiaerienei.
Pe la 1:30, am auzit din nou avioanele. Norii se mai risipisera si am vazut una din cele mai grele batalii de pana acum, intre antiaeriana si avioanele care atacau in valuri. Cerul era luminat ca ziua, din cauza exploziilor si a darelor argintii ale tirurilor antiaerienei. Cateva avioane au reusit sa treaca prin panza de foc si au lovit mai multe tinte din Belgrad. Am auzit 4 sau 5 explozii puternice, una dupa alta, care au acoperit bubuiturile surde ale tunurilor sarbilor. Avioanele au disparut si peste Belgrad s-a lasat o liniste grea. Auzeam cum oamenii din blocurile din jur deschid geamurile si susotesc ingrijorati, scrasnind, tot la doua vorbe, cate-o injuratura. Un fum gros se ridica dinspre cartierul Rakovica si, cand am ajuns pe colina Kalemegdan, am zarit un incendiu si in directia suburbiei Zemun. Cred ca aici a fost din nou atins un obiectiv militar important, fiindca sarbii nu au comunicat nimic. In schimb, in Rakovica, au recunoscut ca a fost lovita cazarma de pe strada Patriarhul Dimitrie. Aici, vreme de o ora, au continuat sa se auda zeci de explozii, probabil din cauza munitiei ramase in depozite. Comandamentul Apararii civile i-a rugat pe oameni sa stea in adaposturi si, pana in zori, curentul a ramas intrerupt.
NATO intreprinde o ancheta in randul propriilor efective pentru a-i gasi pe cel sau cei care au informat Belgradul despre atacurile aeriene planuite de aliati, a informat miercuri cotidianul german “Suddeutsche Zeitung“. Ziarul scrie ca un spion intern a informat Belgradul in legatura cu viitoarele tinte ale tirurilor aliate. Ministerul iugoslav de Interne a putut astfel sa fie evacuat in noaptea de 3 aprilie, chiar inainte ca sediul sa fie bombardat de Alianta, adauga cotidianul. In noaptea precedenta, numerosi functionari inca mai lucrau in cladire. Aceasta scurgere de informatii a mai permis politiei sarbe sa bareze un pod cu doar cateva minute inaintea bombardarii lui si, de asemenea, soldatilor dintr-o cazarma sa evacueze cladirea cu putin timp inaintea atacurilor. Dupa cum au putut observa corespondentii de presa straini aflati la Belgrad, nici o cladire oficiala nu a mai fost folosita incepand cu 24 martie, asa ca toate supozitiile oficialilor NATO pleaca de la premiza ca generalii sarbi ar fi atat de dementi incat sa continue sa lucreze in cladirile oficiale, la fel ca pe timp de pace.
Mult mai grele au fost bombardamentele in restul tarii. In satul Pavlovac de langa Vranje, o fetita de 14 ani si un barbat de 65 de ani au fost ucisi de explozia unei bombe in apropiere. La 20:35, trei proiectile au lovit Pristina, dintre care unul a explodat langa releul de televiziune de pe muntele Goles. La 21:30, sase proiectile au fost lansate dintr-un avion, distrugand podul peste raul Toplica, de la intrarea in Kursumlija, si ranind 3 civili. La miezul noptii, au cazut bombe la Boljevac, unde sarbii spun ca nu exista obiective militare.
La 0:10, doua explozii puternice s-au auzit in centrul orasului Kragujevac. De aceasta data, a fost lovita cazarma “Vojvod Putnik”, fiind avariate o scoala, teatrul si mai multe cladiri din apropiere. La 0:16, locuitorii din Cacak si imprejurimi au ramas fara programele televiziunii iugoslave, dupa ce releul TV a fost lovit. Incendiul izbucnit pe deal lumina intreaga zona. La 0:20, a fost lovit si releul de pe muntele Zlatibor. La aceeasi ora, a fost bombardat si satul Pribjevic, situat la 14 kilometri de Valjevo. Doua minute mai tarziu, doua proiectile loveau podul peste Morava de Vest din satul Javik, la cativa kilometri de Krusevac.
La ora 4:00, al doilea raid asupra Krusevac-ului a vizat un pod de cale ferata, fabrica constructoare de masini “14 octombrie” si sala de sport, mai multi civili fiind raniti. La 2:00, satul Samoil de langa Kraljevo a fost atins de 10 proiectile. La 0:45 si 4:45, avioanele NATO au lovit in doua randuri partea de nord si aeroportul orasului Nis.
Ministerul macedonean al Apararii a cerut luarea unor masuri de asanare si dezinfectie la punctul de frontiera de la Blace, unde mii de refugiati din Kosovo asteapta sa intre in Macedonia. “UNHCR, in concordanta cu Ministerul macedonean de Externe, trebuie sa rezolve problema asanarii si dezinfectiei la nivelul postului de frontiera de la Blace, care constituie o potentiala sursa de epidemie,” a anuntat ministerul. Armata americana va construi doua tabere pentru adapostirea a aproximativ 20.000 de refugiati in Albania, langa granita cu Macedonia, a spus coordonatorul ajutorului american pentru Kosovo Brian Atwood, citat de AFP.
Televiziunile si radiourile iugoslave au anuntat ca, in aceasta noapte, antiaeriana ar fi doborat mai multe avioane inamice. Sarbii spun ca, in atacul de la 0:20 asupra regiunii Zlatibor, un avion NATO a fost doborat, iar pilotul s-a catapultat. Un altul ar fi explodat in aer, langa Gorazde. Unul ar fi explodat pe muntele Majevica, cand incerca sa aterizeze de urgenta in Bosnia-Hertegovina, pe aeroportul din Tuzla, controlat de fortele SFOR. Tot langa Tuzla, pe dealul Kadijina Cesma, a mai cazut un avion, alte cateva fiind vazute in zona, incercand sa-l gaseasca pe pilotul care se parasutase. Un al cincilea ar fi cazut langa Pale, capitala Republicii Srpska, dupa ce a incercat fara succes sa aterizeze la Sarajevo. In regiune s-ar fi prabusit si doua elicoptere americane, nimerite de antiaeriana sarba si doar doi militari din cei 37 aflati la bord ar fi reusit sa scape cu viata.
Martori oculari ne-au povestit ca au vazut cum un avion lovit de sarbi ar fi cazut langa Pancevo, insa nu exista o confirmare oficiala. In schimb, colonelul Aleksandr Olinik, care a facut parte din ultima delegatie oficiala rusa, a declarat unui ziar din Moscova ca insusi presedintele Slobodan Milosevic i-ar fi spus ca sarbii au doborat pana acum nu mai putin de 36 avioane inamice si 119 rachete de croaziera. Dupa atatea nenorociri, am adormit visand numai bombe si avioane in picaj.