13 mai 1999
Dupa transmisia de dimineata, am mai dormit un pic. Prima stire pe care am aflat-o cand m-am trezit se referea la inceputul retragerii Armatei iugoslave din Kosovo. Sarbii au anuntat ca un prim grup de 250 de militari, imbarcat in doua autobuze si un camion, a plecat azi dimineata, la ora 6:15, din localitatea Merdare, indreptandu-se spre Serbia. La 6:45, alte 3 autobuze au plecat in aceeasi directie. Generalul Vladimir Lazarevic, comandantul Corpului Pristina al Armatei iugoslave, a declarat din nou, ziaristilor care au asistat la plecare, ca retragerea militarilor din Kosovo este mult ingreunata de bombardamentele care s-au intetit in ultimele doua zile. “Din acest motiv, avem nevoie de ceva mai mult timp pentru a ne retrage in cazarmi, conform ordinului Comandantului suprem,” a spus Lazarevic.
Am vazut si imagini filmate la Novi Sad, dupa bombardamentul de azi-noapte. In jurul televiziunii, erau cratere cu diametrul de 3 metri, iar casele erau brazdate de schije. Nici un automobil parcat in apropiere nu a scapat neatins, iar corpul redactional al cladirii televiziunii inca mai fumega. In oras era liniste, dar pe liniile de transport urban nu mai circula decat cate un autobuz, de dimineata si pana seara, la ora 20:00. Din cauza poluarii, a fost interzis pescuitul si in zona Novi Sad-ului, iar locuitorii multor cartiere erau, in continuare, aprovizionati cu apa adusa cu cisternele.
In jurul orei 10:00, in raionul Detasamentului de graniceri Zlatita, jud.Caras-Severin, o patrula l-a descoperit pe Daniel Banjai, cetatean iugoslav in varsta de 21 de ani, student la Academia de Politie, care trecuse ilegal granita dinspre Iugoslavia. Potrivit agentiei Mediafax, pentru a-l retine, granicerii au fost nevoiti sa execute un foc de avertisment. Extinzand cercetarile, ei i-au mai identificat pe Imre Banjai (43 de ani), tatal lui Daniel, Predrag Lambi (31 de ani), Radovan Miuta (17 ani) si Cristian Vladu (18 ani), ultimii 3 fiind cetateni romani, domiciliati in Zlatita. Cei doi sarbi trecusera fraudulos frontiera, dupa ce au platit 6.000 de marci germane unei filiere iugoslave cu care se afla in legatura Predrag Lambi, iar romanii aveau rolul de a-i calauzi spre Ungaria.
In drum spre Media Center, am trecut din nou pe langa chioscurile din centru, unde am vazut aceleasi cozi la tigari. Am aflat ca, de astazi, in Republica Muntenegru au fost scumpite tigarile. La randul lor, vanzatorii stradali au marit, si ei, pretul tigarilor straine pe care le aduceau din Muntenegru. Un cartus de Marlboro a ajuns la 230 de dinari, unul de Winston – la 170 de dinari, iar unul de Pall Mall – la 155 de dinari. Asta in timp ce marca germana se cumpara cu 10 dinari.
M-am oprit pe terasa din Trg Republike, sa beau o cafea. Am cumparat cotidianul “Politika“, atras de titlul de pe prima pagina. Ziarul ii acuza pe Milo Djukanovic (presedintele Muntenegrului) si pe Zoran Djindjic (presedintele Partidului Democrat) ca si-au vandut sufletele dusmanului. In articol se relata despre vizita lor in Germania, unde au fost primiti de liderii occidentali si se spunea ca “cei doi duc o activitate politica subversiva, indreptata impotriva tarii lor, a guvernului si a poporului iugoslav”. Cu multa abilitate, “Politika” l-a citat pe Vuk Draskovic, care a spus despre fostul sau aliat din timpul demonstratiilor anti-Milosevic din anii trecuti ca “Zoran Djindjic a dat dovada de imoralitate, fugind de langa poporul si partidul sau, intr-unul din cele mai tragice momente din istoria Iugoslaviei”.
Adevarul este ca plecarea din Serbia l-a costat foarte scump pe Djindjic. Dupa terminarea razboiului, aveam sa-l intalnesc la Bucuresti, cand a vizitat Romania. L-am intrebat de ce a facut-o si mi-a povestit ca aflase ca Slobodan Milosevic intocmise o “lista neagra” cu principalii sai adversari politici, care urmau sa fie lichidati in timpul acestui razboi. Si ca, oricum, nu avea nici o posibilitate de a face ceva pentru poporul sau, deoarece Milosevic concentrase in mainile sale toate parghiile puterii, asa ca si-ar fi primejduit viata inutil. Din aceste motive, s-a decis sa plece in Muntenegru, unde era in siguranta, si apoi in strainatate. Poate ca avea dreptate, insa imi amintesc ce sentiment de zadarnicie aveam cand mai mergeam pe la conferintele de presa, unde vicepresedintele Partidului Democrat ne citea comunicatele trimise prin fax de Djindjic, din Germania sau Franta. Oare acesta nu era pe aceeasi “lista neagra” ?
Cu multa ironie, ziaristii de la “Politika” au scris ca americanii au gasit o noua explicatie a bombardarii Ambasadei Chinei: utilizarea unei harti vechi a Belgradului. Articolul sublinia ca ambasada a fost construita in 1992 si 1993, iar inainte, in acel loc se afla un teren viran, asa ca o harta veche nu ar fi aratat nici o urma de cladire. Pe langa asta, “Politika” a adaugat ca toti diplomatii acreditati la Belgrad au fost cel putin o data la una din numeroasele receptii organizate de ambasada, asa ca o eroare ar fi fost improbabila. In continuare, nu era posibil sa te apropii de cladirea bombardata, asa ca n-am putut sa verific daca era adevarata informatia publicata de agentia China Noua, potrivit careia ambasadorul chinez ar fi descoperit printre ruine o racheta neexplodata. Desi noi stiam ca a fost vorba de 3 rachete care au distrus ambasada, de cateva zile, presa chineza vorbeste de 5 rachete, dintre care doar 4 au explodat.
Bill Clinton intentioneaza sa il numeasca pe amiralul in retragere Joseph Prueher in functia de ambasador al Statelor Unite in China, a anuntat cotidianul “New York Times“. Prueher, in varsta de 56 de ani, il va inlocui pe James Sasser, a carui plecare fusese programata si pentru care Clinton incerca de 6 luni sa gaseasca un inlocuitor. Numirea sa va fi remisa in 2 saptamani Senatului, iar audierea va avea loc in iunie. Prueher a fost comandantul fortelor aliate din Pacific pana in luna martie si a iesit la pensie la 1 mai.
Cand am ajuns la Media Center, Gordana, una din secretare, m-a avertizat ca in curand s-ar putea sa avem probleme cu accesul la Internet. La fel ca si ceilalti, Gordana se obisnuise cu mine si se amuza cand ma poticneam incercand sa vorbesc sarbeste cat mai corect. Era o femeie inalta, blonda, la vreo 40 de ani si arata inca foarte bine. Sunt convins ca fusese foarte frumoasa in tinerete. I-am cerut mai multe amanunte si mi-a arata o stire a agentiei de presa Beta, in care se anunta ca Guvernul SUA a cerut providerilor de Internet americani sa blocheze accesul firmelor iugoslave la conexiunile prin satelit. O jumatate de ora mai tarziu a venit si raspunsul autoritatilor iugoslave, care au declarat ca aceasta masura dovedeste inca o data slabiciunea NATO care, vazand ca nu poate impiedica adevarul despre agresiunea impotriva Iugoslaviei sa fie facut public, incearca sa taie sarbilor orice cale de comunicare cu lumea.
M-a cuprins panica. Daca ramanem fara Internet si fara computere, imi va fi foarte greu sa lucrez, mai ales in situatia mea, fara acreditare de razboi. Ma ajuta foarte mult sa consult stirile care apareau de la agentiile de presa sarbesti sau straine, sa-mi transmit corespondentele pentru agentia Mediafax si informatiile pentru ProTV. In plus, sarbii deschisesera un site, www.target.co.yu, unde, cu ajutorul tuturor celor care aveau computere in tara, reuseau sa difuzeze extrem de rapid informatii despre bombardamente. Nici nu voiam sa ma gandesc la o astfel de eventualitate si ma rugam sa nu se intample asa ceva. Si sa se intoarca mai repede Mile din Romania.
M-am apucat rapid de treaba. Am aflat ca, in Kosovo, bombardamentele au inceput (sau mai bine zis nici nu au contenit) inca de dimineata. La 8:00, patru bombe cu fragmentatie au explodat intr-un sat de langa Djakovica, o alta fiind lansata la Glogovac. O jumatate de ora mai tarziu, la nord de Vranje, intre satele Srpska Kuca si Karadin, au cazut alte 8 bombe. In timp ce-mi notam aceste date, a sunat alarma aeriana si la noi. Era 14:23. Au urmat alarme la Kragujevac si Novi Sad. Apoi au inceput sa vina stirile despre bombardamente. De la Nis, unde era alarma inca de dimineata si au fost bombardate aeroportul si viaductul de la Trupalsko sumo, de pe autostrada spre Belgrad. De la Leskovac, unde au fost auzite doua explozii si se vedea o coloana de fum ridicandu-se dinspre satul Arap. De la Grdelica, unde a explodat o alta bomba, iar alarma nu a mai fost ridicata de 24 de ore. De la Jastrebac, unde 4 rachete au atins releul de televiziune. De la Zitoradje, unde o bomba a explodat langa o biserica si o alta in centru, langa sediul televiziunii locale, ranind usor o persoana. De pe muntele Fruska Gora, unde doua proiectile au incercat sa loveasca trupele ascunse prin paduri. Belgradul a scapat si de data aceasta, iar alarma a fost ridicata la 16:41.
Manojlo Milovanovic, ministrul Apararii din Republica Srpska, a acuzat NATO ca utilizeaza aeroporturile din Bosnia si Croatia pentru a bombarda Iugoslavia. “De exemplu, in 2 mai, in timpul unuia din cele mai violente atacuri impotriva Iugoslaviei, 22 de avioane ale NATO au decolat de pe aeroportul Dubrave, de langa Tuzla,” a afirmat Milovanovic. “In acea zi, cele 22 de avioane au atacat de 9 ori Iugoslavia. Alte aparate decoleaza de pe aeroporturile croate de la Zagreb-Pleso, Udbina si Pula. NATO nu mai poate pretinde ca aviatia sa nu survoleaza teritoriul bosniac. Face acest lucru inca din 24 martie, de la inceputul agresiunii.”
Alianta Nord-Atlantica a distrus, de la inceputul razboiului in Iugoslavia, 100 de aeronave sarbe (avioane si elicoptere), a declarat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea, informeaza AFP. “Este vorba de aparate tip Mig, Galeb si elicoptere,” a adaugat Shea, promitand ca va reveni cu informatii mai precise. Avioanele NATO au distrus la sol, in noaptea de miercuri spre joi, 5 aparate iugoslave, care s-au adaugat celorlalte 5 avioane Mig-21 neutralizate in noaptea anterioara, a anuntat Alianta Nord-Atlantica. Conform Institutului International de Studii Strategice (IISS) din Londra, Iugoslavia avea, la inceputul conflictului, 322 de avioane si 74 de elicoptere militare. Armata iugoslava dispunea de 47 de avioane Mig-21 F, 17 avioane Mig-21 U si 15 avioane Mig-29. Mai avea 18 avioane Mig-21 R (de recunoastere), 50 de avioane Galeb (de sprijin la sol si de antrenament), 9 avioane Super Galeb G-4 (de vanatoare), 30 de avioane Orao 2 (de sprijin la sol), 20 de avioane Orao (de recunoastere), 16 avioane Super Galeb (de antrenament), 16 avioane Orao si 25 de avioane Utva (de antrenament). De asemenea, Belgradul mai dispunea de 2 avioane Falcon si 6 avioane Yak-40, 15 avioane AN-26, 4 avioane CL-215 (de transport si lupta impotriva incendiilor) si 32 de avioane Utva-66 (avioane de legatura). Armata iugoslava mai era dotata cu 14 elicoptere Partizan, 44 de elicoptere Gazelle inarmate si 16 Gazelle neinarmate, sustine IISS.
Incepand de astazi, sarbii au anuntat ca au introdus obligativitatea vizei de intrare in tara si pentru cetatenii italieni, pe principiul reciprocitatii. Ei au motivat ca doresc sa controleze intrarea in Iugoslavia a persoanelor din tarile care participa la bombardamente. S-a pastrat neschimbat, deocamdata, regimul diplomatilor si al celor care calatoresc in interes de serviciu.
RTS a preluat stafeta de la ziarul “Politika” si i-a acuzat, in jurnalul din aceasta seara, pe Milo Djukanovic si Zoran Djindjic, de tradare si colaborare cu agresorul. “In vreme ce tot poporul se gandeste la apararea tarii, Djukanovic si Djindjic se gandesc la modul in care ei ar putea prelua puterea, sub umbrela NATO,” se spunea in comentariul citit in timp ce pe ecran se derulau imagini de la calduroasa primire facuta de Gerhard Schroeder. “Cei doi tradatori afirma in fata mentorului lor ca singurul mod de a institui o asa-zisa politica democratica in Serbia si Iugoslavia este schimbarea actualei puteri nedemocratice.” Dupa acest adevarat rechizitoriu, care a avut un efect devastator asupra imaginii celor doi politicieni, RTS prezentat pe larg detalii despre initiativa Partidului Socialist Popular din Muntenegru, care a demarat o procedura pentru destituirea presedintelui Milo Djukanovic, pe care il acuza de incalcarea Constitutiei. Partidul este condus de Momir Bulatovic, omul de incredere al lui Milosevic, pe care acesta il numise prim ministru al Federatiei Iugoslave.
O serie de ciocniri intre Politie si pacifistii germani, care blocau accesul intr-o cladire din Bielefeld unde ecologistii urmau sa tina un congres extraordinar consacrat situatiei din Kosovo, a facut ca lucrarile sa fie deschise sub o puternica protectie politieneasca, relateaza AFP. Aproximativ 450 de persoane au blocat strada care ducea spre cladire, formand cordoane umane si scandand sloganuri ca “Pacifistii ecologisti asasineaza civili”. Deschiderea lucrarilor congresului, prevazuta pentru ora 9:00, a trebuit sa fie amanata. Indreptandu-se spre tribuna in huiduieli, Joschka Fischer a fost catalogat de unii dintre participanti drept “asasin“, iar vesta ii era inca patata cu vopsea rosie, deoarece fusese stropit, putin mai devreme, de catre un militant pacifist. In cele din urma, el a incheiat interventia in ovatii si aplauze, insa nu inainte de a-i convinge pe Verzi sa aprobe actiunea NATO in Iugoslavia. “Ecologistii nu mai sunt un partid protestatar,” a spus Fischer. “Ati vrut sa fim in Guvern. Era clar ca, semnand un acord de coalitie cu Partidul Social Democrat, urma sa ne confruntam cu situatii dificile. Dati-mi un exemplu de guvern care a reusit cu succes atatea actiuni diplomatice cate am dus noi la indeplinire.”
Dupa transmisia de seara si jurnalul RTS, am coborat in bar. N-a trecut mult timp si a aparut “scriitorul” Dragan. “Avioanele voastre nu trebuie lovite de antiaeriana, ca se prabusesc singure,” au fost primele sale cuvinte cand m-a vazut. Am zambit stramb, pentru ca stiam de la colegul meu de la Timisoara, Tudor Flueras, ca un Mig se prabusise langa Lipova, in timpul unui zbor de antrenament. Oricum, am preferat sa vorbim despre avioane, decat sa-mi reproseze hotararea de astazi a guvernului roman, care a aprobat ca Societatea Nationala de Radiocomunicatii sa difuzeze programele pentru Balcani ale postului de radio “Vocea Americii“.
Discutia cu Dragan a fost intrerupta la 21:20, de sirenele alarmei aeriene. Am mai vorbit putin de Djukanovic si Djindjic si, la ora 22:00, dupa ce au clipit de cateva ori, becurile din hotel s-au stins. Dule, barmanul, ne-a pus pe masa niste lumanari, dar am preferat sa urc pe acoperis, sa vad ce se intampla. Intregul oras era cufundat in bezna. Ceva mai tarziu, la Radio Pancevo, care a reusit sa-si reia emisia cu ajutorul unor generatoare pe motorina, s-a anuntat ca NATO a lansat din nou bombe cu grafit asupra liniilor de inalta tensiune si transformatoarelor de langa Belgrad. Din cand in cand, jurnalistii din Pancevo avertizau ca nu se stie cata motorina mai aveau si cat timp isi vor putea continua emisia, daca avaria nu se remediaza.
Presedintele finlandez Martti Ahtisaari ar putea sa-l insoteasca la Belgrad pe emisarul rus pentru Iugoslavia, intr-o eventuala misiune comuna de mediere a crizei din Kosovo, a anuntat postul national de televiziune YLE. Ahtisaari a fost solicitat sa joace un rol, slab definit, de mediator, datorita cunoasterii in profunzime a problemelor din Balcani si a relatiilor bune pe care le are Finlanda cu NATO si cu Rusia.
Ce sa se remedieze ? La 22:40, a fost scoasa din functiune termocentrala “Drmno” de la Kostolac, iar 8 minute mai tarziu, au fost avariate toate cele 5 blocuri energetice ale termocentralei “Kolubara” de la Veliko Crljano, de langa Lazarevac. Sistemul energetic national a fost din nou destabilizat si mai mult de jumatate din tara era in intuneric. Total sau partial, orasele Nis, Pirot, Aleksinac, Prokuplije, Leskovac, Pancevo, Sabac, Obrenovac si altele au ramas fara curent. Echipele companiei “Elektrodistribucija Serbia” (EDS) au fost trimise imediat pe teren, pentru a remedia avariile.
Am vazut si eu ce inseamna remediere. In momentul in care norul de grafit si ghemotoacele de fire din aluminiu atingeau instalatiile electrice, se produceau scurt-circuite in serie. Firele de aluminiu se infasurau, ca un fuior de lana in jurul fusului, pe cablurile de inalta tensiune. Acestea aratau ca niste imense gogosi ale viermilor de matase si nu mai puteau fi indepartate. Pur si simplu, cablurile trebuiau taiate si inlocuite. Deja electricienii EDS devenisera specialisti si, pana spre miezul noptii, au reusit sa remedieze partial avariile si centrul Belgradului avea din nou curent.
Cat am stat pe acoperis, am auzit o bubuitura infundata dinspre Novi Sad. A fost lovita o statie de transformare si, dupa cateva flame albastrui, orasul a disparut in intuneric. Singurele indicii ca mai exista erau tirurile antiaerienei, care luminau orizontul dinspre nord. Am mai vazut doua explozii dinspre muntele Fruska Gora, iar o scanteie mai indepartata a fost semnul ca podul peste canalul Staro Brcko, de pe autostrada spre Sombor, nu mai exista.
Tot la 22:30, dupa un scenariu identic, orasul Nis s-a cufundat in intuneric si majoritatea centralelor telefonice au incetat sa mai functioneze. Mai multe proiectile cu grafit fusesera lansate asupra statiei de transformare “Nis II” din satul Brzi Brod. Pana la miezul noptii, echipele de interventie au stabilizat si aici situatia. Totusi, alarma aeriana ce avea sa fie anuntata maine dimineata, la 9:44, dupa o intrerupere de numai 4 ore, a gasit 60 % din locuitori fara curent.
“Tiruri sporadice au fost inregistrate joi, in zona de frontiera,” a declarat Andrea Angeli, purtator de cuvant al OSCE, citat de AFP. Aproximativ 50 de soldati sarbi, intrati pe teritoriul albanez, au fost expulzati de catre Politia de la frontiera albaneza. Cel putin trei civili albanezi au fost ucisi. Opt combatanti raniti ai UCK, dintre care cinci in stare grava, au fost internati, in noaptea de miercuri spre joi, intr-un spital din Bajram Curri, fiind transferati mai tarziu, cu ajutorul unui elicopter al Crucii Rosii Internationale, la un spital militar de la Tirana.
In afara de proiectilele cu grafit, Serbia nu a fost vizata de bombe in aceasta noapte. Cu exceptia aeroportului Ponikve, din nordul orasului Uzice, unde au fost auzite 4 explozii puternice, si a provinciei Kosovo. La Pristina, prima bomba a explodat la 21:40. Orasul Djakovica a fost atacat in 3 raiduri, avioanele NATO lansand cel putin 13 proiectile in zona. La 1:00, au fost bombardate orasul Pec si muntele Sar. Insa cel mai greu afectat de bombardamente a fost satul Korisa, situat la nord-est de Prizren. Aici, explozia a 8 bombe cu fragmentatie a ucis cel putin 50 de persoane si a ranit grav alte 50. Dar, despre aceasta tragedie, aveam sa aflu mai multe detalii a doua zi.
Pentru ca atacurile au incetat, dupa ora 1:00 m-am dus la culcare. Am fost trezit la 3:45, de vuietul avioanelor care survolau Belgradul la joasa inaltime. Blestemand razboiul si NATO si toate avioanele de pe pamant si din cer, am sarit in bocanci si am urcat in fuga pe acoperis. Antiaeriana tragea cu furie in toate directiile si a reusit sa respinga atacul, fara ca Belgradul sa fie lovit de bombe. Atent la luptele aeriene, nu am simtit cutremurul de la 3:53. Cu epicentrul la Mionica si intensitatea 3,5 pe scara Richter, seismul nu a avut nici un efect si nu a fost resimtit decat la Valjevo. Oricum, la o astfel de intensitate, nici daca ar fi avut epicentrul sub hotel, nu l-as fi simtit. Sau as fi crezut ca e vibratia unei explozii. Cand cerul s-a linistit, m-am dus din nou la culcare. Am mai injurat o data la 5:27, cand au sunat sirenele de incetare a alarmei aeriene si am mai motait o ora, pana inainte de transmisia pentru emisiunea de dimineata.
Ibrahim Rugova a afirmat miercuri, in prima zi de la sosirea sa in Germania, ca independenta provinciei Kosovo ramane obiectivul principal, relateaza AFP. Acordul pe care albanezii l-au semnat la Rambouillet, pentru o perioada tranzitorie de 3 ani, constituie un compromis, a declarat Rugova, cu ocazia unei intrevederi cu ministrul de Externe Joschka Fischer. “Vom vedea peste 3 ani ce s-a realizat. Ramane ca populatia sa-si decida ea insasi soarta, la capatul celor 3 ani,” a declarat ministrul german.