Music

Addicted to music

jan garbarek group live @ sala palatului, bucuresti

by

ce de lume la sala palatului, la concertul jan garbarek group ! mai multa ca acum o luna, la festivalul master of jazz, al carui epilog a fost. desi, ca sa anticipez o concluzie, cel mai tare moment ramane recitalul lui branford marsalis quartet.

concertul de aseara a fost asa cum ma asteptam: impecabil. acelasi jan garbarek elegant, cu temele lui simple si repetitive, ca o joaca de copii, cu melancolia fiordurilor norvegiene care a umplut sala de gagici. ba chiar mult mai coios si mai ritmat decat pe multe din discurile sale. cu pianistul german rainer bruninghaus, canta de vreo de vreo 20 de ani, asa ca se inteleg perfect. cand la clape, cand la pian, cand la amandoua, bruninghaus a fost completarea precisa a saxofonului. garbarek a avut intotdeauna basisti melodici. brazilianul yuri daniel nu face exceptie: cu un ton cu personalitate si improvizatii pline de melodie, totdeauna atent si cu ritm. la momentul sau solo pe scena, mi-a amintit de felul in care se juca decebal badila pe vremuri cu basul electric si pedalele.

farmecul concertului a fost, insa, indianul trilok gurtu, unul din marii percutionisti ai lumii. finetea cu care tesea ritmul, felul in care se juca cu intensitatea acompaniamentului m-au fermecat. le-a aratat spectatorilor cat de mult ii place sa se joace si sa inventeze ritmuri din orice, cand a fost lasat singur pe scena. acompaniamentul lui dadea impresia ca a plecat de la o tabla indiana, dupa care s-a inconjurat de instrumente de percutie, pe care a transpus ritmul acesteia. uneori, acompania atat de discret ca nu-l auzeai, doar il simteai. dupa care aparea cu accentele exact cand trebuia si schimba atomosfera perfect sincronizat cu basul. a fost “eroul meciului” in seara asta.

muzica lui garbarek s-a mai schimbat un pic, insa n-a evoluat prea mult in ultimii douazeci si ceva de ani de cand il ascult. nu mai canta balade lungi in concert. foloseste des ritmuri complicate de samba sau polka. toate astea, trilok gurtu si restul salveaza temele care uneori suna a muzica usoara cantata la saxofon. un succes de casa.

rebranding: implant pentru refuz devine implant for denial

by

considerand ca au atins maturitatea artistica necesara, timisorenii de la implant pentru refuz au hotarat sa incerce sa se afirme in hardcore-ul international. primele mutari au fost sa-si schimbe numele in implant for denial si sa inregistreze un videoclip in limba engleza, extras de pe un nou album: “otheroot”. ii inteleg perfect: daca vrei sa intri intr-un circuit international de concerte, limba romana e un handicap important. astfel, piesa “in soare deschis” a devenit “nemesis”. desi clipul nu e chiar pe gustul meu (ca sa fiu elegant), piesa suna foarte bine:

iata cum suna “in soare deschis”, interpretata live in primavara lui 2004, intr-un concert pe care l-am organizat pentru ei, impreuna cu emil biebel, in curtea clubului lemon din timisoara:

i-am vazut si in concertul din clubul fabrica din bucuresti si mi-a placut: hardcore !

timpuri noi live in toronto

by

prietenii mei de la timpuri noi sunt in turneu in canada si statele unite. joia trecuta au cantat intr-un club din toronto. desigur, prietenul meu, delu, nu a ratat ocazia si, dupa ce – cu o seara inainte – a stat cu ei la o bere, a filmat concertul si a inceput sa-l posteze pe youtube. iata cum a sunat “perfect“ in seara de 12 noiembrie 2009, intr-un club din toronto, in fata a 200 de spectatori, majoritatea romani:

lisle ellis, liviu butoi & mircea tiberian: jazz live @ art jazz club, bucuresti

by

ati pierdut un superb concert de jazz joi seara. mircea tiberian i-a invitat in art jazz club pe saxofonistul liviu butoi si pe un contrabasist canadian care traieste la new york: lisle ellis. am avut ocazia sa ascult un jazz extrem de modern si de interesant, cei doi muzicieni romani simtindu-se foarte bine impreuna cu un contrabasist de exceptie. cu un instrument de dimensiuni mai mici, insa cu un sound rotund si coios, ellis a cantat formidabil. impecabil ritmic, desi trio-ul a avut momente furtunoase, foarte aproape de free jazz. mircea tiberian cantase de mai multe ori cu el, dar si liviu butoi a inteles rapid ce fel de instrumentist are alaturi. cei trei s-au inteles perfect si s-au completat de parca ar fi cantat impreuna de o suta de ani.

nascut in canada, ellis a cantat cu nume legendare ale jazz-ului contemporan ca paul bley, cecil taylor sau john zorn. de peste 30 de ani, de cand s-a mutat la new york, a dus o viata spectaculoasa, la granita dintre boem si succes si a ramas acelasi artist simplu, plin de bun simt si talent. a venit in romania cu doua saptamani in urma si a cantat la festivalul jazz & more de la sibiu si in alte cateva locatii si a predat cursuri de jazz studentilor de la conservator.

UPDATE: din pacate, dupa concert, lisle ellis a avut o criza renala si asa cum se intampla pe la noi, ambulanta a ajuns dupa o ora si jumatate… intr-un final a ajuns la urgenta. din fericire, vineri a putut pleca spre roma, pentru ca are o serie de concerte in italia.

masters of jazz @ bucuresti: branford marsalis quartet & mike stern band

by

ce seara ! de multa vreme voiam sa-l vad pe saxofonistul american branford marsalis, pe care il urmaresc de vreo 25 de ani, de pe vremea cand era star in ascensiune, impreuna cu fratele sau, trompetistul wynton marsalis. ce pacat ca sala palatului era o treime goala ! mircea geoana, care venise la festival sa para baiat misto in campanie, ar fi putut mai bine sa cumpere vreo 200 de bilete si sa le daruiasca studentilor din regie.

cand s-a dezlantuit uzina de jazz din spatele lui branford, intr-un swing de mare viteza, parea ca incepusera sa cante de acum o ora si cineva a ridicat brusc sonorul abia acum. si-au tinut asa o ora si ceva, schimband ritmuri sau tempouri, fara ca uzina sa aiba vreo secunda de ezitare. iar peste asa o sectie ritmica senzationala, se asezau solo-urile lui marsalis. saxofonist din noua generatie, pentru care instrumentul este o jucarie, foarte tehnic si rapid, insa inca departe de profunzimea marilor maestri. la pian a mitraliat neobosit joey calderazzo, cu un plus de romantism de tip modern la balade. eric revis a fost ca un urs la contrabas, cu un balans nestirbit de viteza la care se canta, dar surprinzator de melodic la solo-uri.

insa motorul formatiei lui branford marsalis era bateristul justin faulkner ! mi s-a parut ca-l vad si aud pe elvin jones: alura din tinerete, ritmul, energia si formidabila masina de ritmuri din soundul marelui artist. de multa vreme nu am vazut asa un tobosar impresionant ! branford marsalis quartet a facut o demonstratie de jazz modern, contemporan, cantat perfect.

bonusul ultimei seri de festival a fost mike stern band. cu sapte ani mai batran decat marsalis si un sound de chitara specific, stern a ramas o figura aparte in jazz. stie foarte bine sa se joace cu intensitatea sunetului, cand notele parca fluidizeaza aerul. a fost un concert fusion, al carui motor era tot bateristul: dave weckl, un metronom plin de imaginatie educat de chick corea acum 20 de ani. la bas electric, chris minh-doky l-a secondat jucaus si fara eforturi. trompetistul randy brecker, pe care l-am mai vazut live acum 25 de ani la sibiu, si-a facut o marca din timbrul dublat de o pedala cu efect. inspirat in momentele calde si dezlantuit atunci cand trebuia. bun de tot.

cand am ajuns acasa, pantilimon, portarul lui poli timisoara lua galben pentru ca tragea de timp in fata unui adversar ramas in 10 oameni. ce viata chinuita au unii !

timpuri noi @ 100 crossroad club, bucuresti

by

pana la urma, am fost pentru a doua oara inspirat in aceasta saptamana si am lasat fotbalul pentru concertul timpuri noi din clubul 100 crossroads. decat sa ma enervez ca echipa lui ioan ovidiu sabau mai face un egal acasa, m-am bucurat alaturi de o mana de fani la un concert  adevarat. timpuri noi a facut un mic test inainte de un turneu pe care il vor face in statele unite. si le-a iesit, dupa parerea mea. cu un dan iliescu in mare forma, amenintand sa acapareze intregul spectacol, cu acelasi artan timid si inspirat, au  vibrat perfect pentru a incinge atmosfera intr-un club. lumea s-a incalzit abia de la jumatatea concertului, insa nu i-a lasat sa plece pana nu au cantat tot ce le-a cerut. putine fete frumoase, iar fata pe care o cunosteam, desprinsa parca din copertile “sports illustrated” avea prea mari probleme din cauza proastei aerisiri din club si s-a frecat la ochi vreme de doua ore, ceea ce a compromis orice comunicare. ce sa mai vorbim de pasul doi…

timpuri noi, printre putinele trupe din generatia “eeeeeeooo”

in the mood for blues: zz top live @ bucuresti

by

briliant concertul lui zz top de aseara ! desi la 19:30 inca mai gaseai bilete cu 120 de lei la casierie, polivalenta era plina pe trei sferturi. majoritatea fani zz top inca de la debutul formatiei, judecand dupa firele de par argintii. atmosfera de mare concert, rasplatita de cei 3 muzicieni cu un recital pe masura. au cantat si cateva piese mai noi, dar nu au ocolit principalele lor hituri: “pincution“, “need you tonight“, “give me all your lovin'”, “legs”, “sharp dressed man” si altele. plus un omagiu jimmy hendrix: “foxy lady“. au pregatit si un pic de show intre piese, dar si-au dat seama ca lumea voia mai mult muzica decat circ. si a fost blues ! aproape doua ore de muzica, cu solo-uri superbe de chitara. pacat ca nu au cantat si piesa mea preferata, “blue jean blues“.

din pacate, organizatorii concertului zz top de la bucuresti au tinut sa strice atmosfera: cele cateva mii de spectatori aveau la dispozitie doar 4 puncte de vanzare pentru bere. adica trebuia sa stai minim o jumatate de ora la coada. de ce sa te simti bine, cand pot niste tampiti sa-ti strice seara ?

tm09base festival @ timisoara, last night

by

seara a inceput bine: poli timisoara – ceahlaul piatra neamt 6-0. asa ca i-am pierdut pe k-lu & limun, care au deschis ultima noapte de tmbase. am ajuns in plin concert true ingredients. very funkedelic. samplere, bass, chitara si 3 vocalisti, un amestec nebun de funk, hip-hop, rap, electro si tot ce vrei. netik nu m-a incantat foarte mult. mi s-a parut prea house, sound de discoteca buna din anii ’90. high contrast a fost ceva mai bine, insa mi-ar fi placut ceva mai mult d’n’b. in sfarsit, the qemists au salvat seara, cu un sound modern, de secolul XXI, in care puteai recunoaste muzica ultimilor 50 de ani. multa energie si vibe pozitiv. in zori, a mixat gojira. mai bine zis, s-a jucat la platane, in fata celor care au rezistat pana la final. foarte potrivita alegere pentru inchiderea festivalului.

din pacate, s-a mai dus o editie de tmbase. doua nopti de party pe muzica buna. mi-a placut mai mult vineri, mult mai roots, mai d’n’b, mai pe gustul meu. organizare de nota 10, sound system foarte bun, spectacol de lumini bine aranjate, public ok, prieteni, d’n’b. pacat ca se tine doar o data pe an !

tm09base festival @ timisoara, first night

by

in sfarsit, un festival pe masura asteptarilor: tm09base de la timisoara. nu stiu cum reuseste ufo si echipa lui sa organizeze, chiar si in vremuri de criza, cel mai bun festival de muzica electronica urbana din tara. conform traditiei, locatia a fost o hala industriala (aceeasi de anul trecut) care se potriveste acestui gen de eveniment. sonorizarea – foarte buna, exact la nivelul potrivit. fara cozi la bere sau la toaletele ecologice, desi se adunasera vreo 2.000 de oameni, timisoreni sau party people din toata tara.

festivalul a fost deschis de trg, elegant si inventiv, ca de obicei. surpriza a fost suie paparude, care imi place mai mult cu mc bean, decat cu junkyard. are din nou sound-ul alternativ cu care ne-au obisnuit inca de la debut. setul lui palotai a fost un fel de istorie a d’n’b, uneori redundanta, alteori banala, insa plina de forta. ed solo & the ragga twins: impecabili ! jungle at his best, cu momente de dancehall si ragga care iti zbarleau parul din cap. de la setul lui bassface sascha mai am doar flash-uri: d’n’b german, usor metalic, mixat incredibil de bine.

deja imi pare rau ca astazi e ultima seara de festival !

veritasaga live @ fabrica, bucuresti

by

sunt bucuros ca am fost aseara la concertul veritasaga din clubul fabrica. pentru cei care stiu ce a insemnat veritasaga in underground-ul romanesc nu are rost sa scriu. celor care nu stiu vreau sa le spun ca majoritatea fanilor de aseara erau tineri. nu cred ca au prins un alt concert al formatiei, dar stiau versurile pe de rost. daca as fi in locul lui praetor, jhivago, dj sonia sau dribbler as fi fericit.

dupa un inceput stangaci, in care praetor si jhivago pareau din lumi paralele, trupa s-a regasit si sound-ul hip-hop down tempo cunoscut s-a asezat peste club. sonorizarea a lasat de dorit, dar balansul era cel cunoscut. praetor s-a simtit bine alaturi de corul prietenilor veniti la concert si a promis ca va mai veni din australia sa mai cante pentru ei. nu pot sa-mi dau seama cat de aproape m-am simtit de veritasaga in ultimii 10 ani, insa muzica si mesajul lor imi sunt inca aproape.