bogdan lipcanu a scos un volum cu poezii inspirate de vremurile futute din comunism. la o editura noua si curajoasa: casa de pariuri literare. pudibonzii de la targul de carte gaudeamus 2010 i-au pudrat titlul in caietul program: “f*** tense“, in loc de “fuck tense“. stilistic, bogdan spune ca se regaseste in rigoarea versurilor poetilor din aktionsgruppe banat. nu e poezie anti-comunista. e poezie si atat.
Țara mea de dor…
Îl urăsc pe Mircea Badea pentru inspirația formulei “Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul!”. Mi-a luat-o de pe buze…
bogdan cosa @ gaudeamus 2010
l-am intalnit la targul de carte gaudeamus 2010 de la romexpo. il cheama bogdan cosa si s-a intretinut la facultate si la master jucand poker. on line si for real. ca sa impartaseasca si altora placerea jocului i-a descris regulile si filosofia presarandu-le in filele unui roman de aventuri. care se va numi, desigur, “poker“. daca as fi producatorul emisiunii “clubul de poker” de la prima tv sau proprietarul vreunui site de poker online, as sponsoriza publicarea si lansarea romanului lui bogdan cosa. as face din ea, o poveste de succes, din care toata lumea ar iesi multumita. e atat de usor…
dupa reteta, despre caravaggio
se pare ca retetele sunt la mare cautare in lumea literara din romania. radu paraschivescu, unul dintre profesionistii scrisului de la noi, a studiat cateva luni viata pictorului italian caravaggio, celebru pentru aventurile sale, s-a plimbat cateva saptamani prin roma si a scris “fluturele negru“. pare simplu, dar mai trebuie sa ai aproape si editura humanitas, care sa-ti publice romanul. si niste prieteni, care sa te filmeze si sa te posteze pe youtube:
grigore cartianu, autografe pe banda rulanta
la fel ca la bookfest, grigore cartianu a vandut cele mai multe carti la gaudeamus 2010. unii il ironizeaza, insa ne-a explicat cateva din mecanismele de marketing prin care a vandut deja peste 80.000 de exemplare din “sfarsitul ceausestilor” si se pregateste sa repete figura si cu “crimele revolutiei“. sustine ca numele vinde o carte, iar “ceausescu” e inca un brand. rade cand isi aminteste ca ion iliescu l-a ajutat sa-si promoveze noua carte si pretinde ca a dat 850 de autografe numai sambata, 20 noiembrie. nu exagereaza prea mult, pentru ca unul din simbolurile targului gaudeamus 2010 ar putea ramane coada permanenta la autografele lui cartianu.
nu stiu daca e de ajuns pentru o carte mare, dar macar a respectat regulile jocului.
muzeul satului din comuna fundu moldovei
“miss fata de la tara“, noul reality show produs de media factory si difuzat in fiecare vineri seara de prima tv, a starnit reactii diverse. majoritatea – pozitive. cativa carcotasi pe care ii banuiesc ca nici macar nu s-au uitat la emisiune s-au grabit sa o bage la gramada, alaturi de alte proiecte produse in romania. pe cei care ne-au ironizat cand am ales sa filmam in comuna fundu moldovei, insinuand asocieri lubrice intre titlul emisiunii si numele localitatii, ii invit sa-si petreaca macar cateva zile de vacanta in zona.
fundu moldovei este una din cele mai interesante zone etnofolclorice din bucovina. peisajul este superb, oamenii au pastrat foarte bine traditiile locale, de la straiele populare, pana la muzica, mancare si indeletniciri mostenite din batrani. arhitectura traditionala se regaseste in majoritatea caselor din zona, iar tinerii sunt invatati sa iubeasca traditiile bucovinene.
am filmat aici la sfarsitul lunii august 2010, cu marcel pavel, care trebuia sa descopere in doua zile cea mai frumoasa fata din comuna. una dintre candidate ne-a facut o surpriza si ne-a dus sa vizitam muzeul satului, amenajat intr-o veche casa din lemn, de tatal ortensiei zahaniciuc. sotul ei, marcel zahaniciuc, directorul muzeului “arta lemnului” din campulung moldovenesc, ne-a condus printre exponate si ne-a zugravit un tablou al bucovinei, asa cum (inca) mai exista si in realitate, in comuna fundu moldovei.
zone arena, tzapa anului in show-business-ul romanesc
privesc siderat catre finalul uneia din cele mai ingenioase tzepe din show-business-ul autohton din acest an. dupa cum stiti majoritatea concertelor din acest an s-au intamplat in zone arena din floreasca. au fost destule si pline de succes. ba chiar cateva, programate in alte locuri, si-au schimbat brusc locatia, atrasi la zone arena de un miraj necunoscut.
well, nici nu s-a incheiat bine ultimul eveniment important al verii, concertul irlandezilor de la the cranberries, ca primarul ontanu “si-a dat seama” ca locatia a functionat ilegal, fara nici o autorizatie (adica fara sa plateasca un ban cuiva) si le-a trimis o somatie. ca niste gentlemeni adevarati, cei de la zone arena au spus “oh ! sorry ! strangem imediat jucariile si ne caram !” si gata !
va dati seama cat de idioti ne considera astia, de incearca sa ne vanda o astfel de gogoasa ?
concertul anului ar fi fost youssou n’dour @ arenele romane, in 30 iulie, dar s-a anulat. cica va fi reprogramat in noiembrie…
gheorghe florescu: back in business
gheorghe florescu is back in business ! devenit celebru odata cu publicarea best-seller-ului “confesiunile unui cafegiu“, florescu este un Personaj. plin de amintiri adevarate sau inventate despre lumea obscura securistilor si a activistilor comunisti de rangul intai, oricand gata sa-ti serveasca o replica acida sau una din legendele cafelei. desi are aproape 70 de ani, nu are astampar: a infiintat “asociatia cafegiilor independenti“, se judeca cu un individ care i-a furat marca si viseaza sa deschida o cafenea langa piata rosetti. pana atunci, il ajuta pe un tanar sa vanda cafea de calitate in piata gemeni din bucuresti.
magazinul este pitit in fundul pietei, insa miroase de la o posta a cafea proaspat prajita. cand l-am vizitat, florescu l-a rugat pe administratorul mihai honciuc sa ne faca o demonstratie de prajit cafea cu “cel mai bun aparat din lume, fabricat la dusseldorf“, careia i-a dat o aroma aparte cu povestile lui. imi plac oamenii care stiu sa se reinventeze si – mai ales – au inteles ca adevarata varsta nu se socoteste in ani, ci in vioiciunea spiritului.
p.s. oare acest articol poate fi considerat publicitate ? la plecare, am primit o punga de cafea guatemala amate, macinata pentru ibric, din lotul pe care il vedeti prajindu-se mai sus. mi-a umplut casa de o aroma ce i-a atras pe toti vecinii. de maine, voi lasa usa deschisa, poate ajunge mirosul si la blonda de la etajul I…
paul lazarescu si adrian marino
recenta lansare a volumului de memorii “viata unui om singur” al lui adrian marino ne-a oferit ocazia, mie si prietenului meu, marius ghilezan, sa-i facem o vizita lui paul lazarescu. personalitate importanta a pntcd, lazarescu a fost prieten bun cu marino, pe care l-a cunoscut in liceu si cu care a fost coleg de celula in inchisorile comuniste. amintirile sale despre adrian marino sunt adevarate pagini din istoria si cultura romaniei, impresionante prin dramatism si prin darzenia cu care o mana de oameni adevarati au stiut sa-si apere ideile.
dupa Revolutia din 1989, paul lazarescu a fost directorul cotidianului taranist “dreptatea“, reinfiintat in februarie 1990. lui i se datoreaza supratitlul ziarului, “tribuna de lupta impotriva comunismului“. a condus “dreptatea” pana cand ion ratiu l-a chemat sa-l ajute sa deschida “cotidianul“. paul lazarescu ne dezvaluie in interviu cum l-a cunoscut pe ratiu in 1986, la paris, cand i-a adus imputernicirea de reprezentant al pnt in strainatate din partea lui corneliu coposu, scoasa din tara cu multe riscuri. asa a putut semna ratiu documentul de sustinere a ideilor revoltei anticomuniste de la budapesta din 1956, cu ocazia comemorarii acestui eveniment.
cand se inventeaza teleportarea ?
vreau sa ajung de la bucuresti la timisoara. cantaresc optiunile: cu masina, cu avionul sau cu trenul ?
cu masina… doar daca as avea ganduri sinucigase. daca o iau prin sibiu, rup masina in doua pe dealul negru, ma lupt cu tir-urile pe valea oltului si distrug tot ce a mai ramas pe portiunea dintre ilia si lugoj. daca o iau prin craiova, ma lupt cu tir-urile si imi fac masina praf intre drobeta turnu severin si lugoj, unde baietii destepti au decopertat soseaua si au uitat s-o mai asfalteze. estimare: 10-12 ore de condus + 10-12 ore de somn, pentru refacere.
cu avionul… doar daca as fi foarte prost. costa 220 de euro dus-intors. mai scump decat pana la londra. estimare: 4-5 ore (cu tot cu drumul pana la aeroport) + gaura serioasa in buget.
plec cu trenul. prima surpriza neplacuta o am la casa de bilete: pentru ca s-a surpat terasamentul la balota, trenul va ocoli prin petrosani. consecinte: pleaca la 22:45 si ajunge la 9:54. desigur, asta in teorie. in realitate, ajunge la 11.10. a doua consecinta neplacuta: tot noi, calatorii, suportam costurile acestui ocol, asa ca biletul costa 240 de lei dus – intors. la cuseta de patru locuri neincalzita. il intreb pe conductor cat costa o cuseta incalzita si se supara ca-mi arde de glume proaste. ne culcam imbracati si dimineata ma duc la toaleta, sa ma spal pe fata. apa, ioc ! incerc in celalalt vagon. la fel. il intreb pe conductor si se enerveaza din nou. vine cu mine la toaleta: “cum nu merge ?” imi arata, triumfator, un firicel sfios care se prelinge timp de doua secunde, urmat… pic, pic, pic… de trei picaturi de adio. ma abtin cu greu sa nu-l arunc din tren.
2010, romania, uniunea europeana. cand ziceati ca se inventeaza teleportarea ?
conacul archia de langa deva
in peregrinarile noastre prin tara pentru filmarile la “aruncati din tren” ne-am oprit sa dormim la conacul “archia“ de la marginea orasului deva. eram cu actritele magda catone si tania popa, care trebuiau sa stranga bani ca sa ajute o fetita in pericol sa-si piarda vederea. pentru asta, tania a dereticat prin camere, iar magda l-a scos la plimbare pe saigon, unul din caii de la herghelia pensiunii. am descoperit 12 camere, fiecare personalizata pe cate o tema, de la “maci” la “flori de camp”, “frunze” “radacini” sau “cai”. cu mobila veche, in fiecare camera, alta. cu fiecare baie in alt fel de gresie si faianta si sapun natural. cu tuica din partea casei la cina, dar daca aveti noroc sa gustati din palinca patronului, veti fi oameni fericiti. cereti platouri cu mezeluri preparate de localnici si iarna nu ratati raciturile (piftia, pentru mitici 🙂 ). poti calari pe dealuri, daca stii, iar peisajul imbie la liniste. ne-a placut.