Feed on
Posts
Comments

6 aprilie 1999

Am dormit pana la 10:00 si am plecat, repede, in oras, sa aflam amanunte despre bombardamentele de azi-noapte. Vestile au inceput sa curga in avalansa. O buna parte din locuitorii suburbiei Zemun nu avea, nici astazi, apa la robinete. La Jagodina nu se mai vad programele RTS si nu mai functioneaza telefoanele mobile. La Novi Sad, pilotul avionului ce s-a prabusit la Petrovaradin se parasutase langa fabrica “Pobeda“, insa nu se spunea daca a fost capturat sau nu. La Aleksinac sunt 7 morti si 28 de raniti, iar strada Dusan Trivunac nu mai exista. La 11:23, alarma suna din nou la Kragujevac. Apoi, la 12:05, la Kraljevo. Primele bombe cadeau la Vranje, cativa medici fiind raniti de cioburile geamurilor sparte de suflul exploziilor. Au reinceput bombardamentele si in Kosovo. La 10:35, in regiunea Prizren-ului a fost bombardat un pod. La 11:10, o bomba a explodat la Pristina si alta la Pec. La Belgrad, la concertul din Trg Republike, au cantat Bebi Dol, Kristali si Bajaga, o formatie celebra prin anii ’80.

Viorel Coifan, presedintele Consiliului Judetean Timis, a ajuns astazi la Novi Sad, pentru a afla cum pot fi ajutati locuitorii orasului. Foarte impresionat de ce a vazut, le-a povestit jurnalistilor ca, de cate ori venea aici, obisnuia sa bea o cafea intr-un mic local din cetatea de pe dealul Petrovaradin, admirand privelistea. Acum, cand din podul peste Dunare nu mai exista decat cateva fiare ruginite, a ramas doar cu amintirile.

Potrivit AFP, Cehia si Slovacia au autorizat astazi, la cererea aliatilor, trecerea prin spatiul aerian a avioanelor NATO inarmate, in cadrul operatiunilor din Iugoslavia. Deoarece conditiile meteo sunt favorabile, iar port-avionul “Theodore Roosevelt a ajuns in Marea Adriatica, generalul Xavier Delcourt, seful operatiunilor din Statul Major al Armatei franceze, a anuntat ca, in zilele si noptile urmatoare, asupra Iugoslaviei vor avea loc atacuri masive, cele mai importante ale campaniei de pana acum. “Capacitatile aeriene ale sarbilor nu mai exista,” a declarat generalul francez. “Ultimele 5 avioane MiG-29 sunt in imposibilitatea de a decola, iar capacitatile de comanda si control ale Armatei Iugoslave au fost serios deteriorate.” Afirmatiile sale au fost, insa, ridiculizate de o plangere a ministrului ungar al Apararii Janos Szabo, care a declarat ca, duminica, doua avioane MiG-29 ale sarbilor au patruns in spatiul aerian al Ungariei, in timp ce erau urmarite de doua avioane ale NATO.

Vuk Draskovic a cerut astazi inchiderea granitelor cu Macedonia, Albania si Muntenegru si luarea tuturor masurilor necesare pentru a-i convinge pe locuitorii din Kosovo sa se intoarca acasa. Mai tarziu, posturile de radio au difuzat un comunicat al autoritatilor de la Belgrad, prin care ii propuneau liderului albanez Ibrahim Rugova sa elaboreze, in comun, un “acord provizoriu care va duce la o autonomie substantiala a provinciei Kosovo, in cadrul Serbiei si Iugoslaviei”. Guvernul federal ii mai propunea lui Rugova elaborarea unui program comun privind reintoarcerea refugiatilor, sub supravegherea UNHCR si a Crucii Rosii Internationale.

In Kosovo, sarbii au anuntat incetarea unilaterala a operatiunilor Politiei impotriva gherilelor UCK, pana dupa sarbatorile de Pasti, in speranta ca gestul lor va fi inteles de oficialii NATO. Zambind malitios, cand i-am spus aceasta veste, Nelu, directorul hotelului nostru, a comentat: “Pai, cum sa nu incetam operatiunile impotriva lor, din moment ce nu mai exista UCK in Kosovo. I-au terminat pe toti si acum anunta ca fac o pauza.”

Un convoi de blindate sarbe a fost atacat astazi, in provincia Kosovo, de avioane ale NATO, pentru prima data de la inceputul bombardamentelor, si a suferit pierderi importante, a declarat la Bruxelles un diplomat al Aliantei, citat de AFP. Atacul a fost lansat cu avioane britanice Harrier si franceze Super-Etendard si a fost considerat partial reusit de reprezentantii NATO.

Astazi, la Belgrad a sosit Ghenadii Selezniov, presedintele Dumei de stat din Rusia. Acesta a inceput discutiile cu oficialii sarbi, desigur, “pentru gasirea unei solutionari pasnice a crizei din Kosovo”. Urmate de aceleasi accese de indignare impotriva barbariei Occidentului si de aceleasi promisiuni de ajutor. Oamenilor nici macar nu le mai pasa de atitudinea rusilor si sunt convinsi ca vor fi lasati singuri. In cel mai fericit caz. Spuneau ca ajutorul cel mai mare pe care il asteapta de la Rusia era sa nu treaca de partea NATO.

Conform corespondentului Mediafax, purtatorul de cuvant al Ministerului bulgar de Interne a anuntat ca astazi, insotit de fiica sa si de directorul unei firme de armament, ministrul iugoslav al Apararii Pavle Bulatovic a traversat teritoriul Bulgariei, in drum spre Atena. Pentru ca nu si-a anuntat, in prealabil, sosirea, Bulatovic a fost nevoit sa astepte mai multe ore la punctul de frontiera Kalotina, dupa care a fost escortat de masini ale Politiei bulgare pana la aeroportul din Sofia.

Presedintele Serbiei Milan Milutinovic a vizitat orasul Aleksinac si, cu aceasta ocazie, mai multi ziaristi au reusit sa il insoteasca si sa poata filma efectele bombardamentelor de azi-noapte. “Ce sa loveasca la noi ?” intrebau, disperati, oamenii. Aleksinac este un oras minier, cu 25.000 de locuitori, linistit si asezat, unde nu exista nici un fel de instalatii militare. Locuitorii au auzit avioanele, insa nu s-au nelinistit, pentru ca banuiau ca se indreapta spre Nis. Cand au inceput sa cada bombele, fugeau, disperati, in toate directiile. Zeci de explozii au ridicat un nor de praf in jurul lor, in timp ce schije si bucati de beton zburau in toate directiile. Pe strada Dusan Trivunac, nici o casa nu mai ramasese intreaga. A doua zi, barbatii si-au trimis nevestele si copiii la rude si nu i-au lasat sa vada ca din casele lor nu a mai ramas nimic. Oamenii plangeau si spuneau ca nici macar adaposturi antiaeriene nu aveau la Aleksinac si nu stiau unde sa se ascunda. Din strada, puteai privi in apartamentele unor blocuri, ale caror fatade nu mai existau. Intre daramaturile din oras au fost gasite 12 cadavre.

Aveam, totusi, un sentiment ciudat despre Aleksinac. Ceva nu era in regula in intreaga poveste. Avand in vedere nivelul distrugerilor si ora la care a inceput atacul, seara, cand majoritatea oamenilor stateau acasa, erau – Doamne, iarta-ma ! – prea putini morti. Era imposibil. Fara sa am suficiente date pentru a sustine aceasta varianta, voi ramane, intotdeauna, convins ca – in realitate – orasul a fost evacuat si folosit de Armata Iugoslava pentru a-si ascunde trupele si tehnica militara. Probabil ca stratagema a fost descoperita cu ajutorul satelitilor-spion si s-a ordonat bombardarea orasului. Sarbii au apucat sa-si retraga efectivele, iar victimele au fost dintre cei care au refuzat sa plece de acasa. A doua zi, locuitorilor li s-a permis sa se intoarca si este usor de inteles disperarea lor, cand si-au vazut locuintele facute una cu pamantul.

“Raidurile aliatilor asupra localitatii Aleksinac vizau o cazarma a Brigazii 203 Artilerie a Armatei Iugoslave,” a precizat un responsabil al NATO, citat de AFP. “Exista posibilitatea ca o arma sa functioneze prost sau sa se defecteze si sa provoace rezultate nedorite,” a declarat acesta, dupa ce RTS a prezentat imagini ale dezastrului de la Aleksinac. “NATO a facut totul pentru a evita victimele civile,” a spus ministrul britanic al Apararii George Robertson, admitand – totusi – ca “acest tip de tragedie ar fi putut sa se produca”. La randul sau, comandorul britanic David Wilby a afirmat ca detine probe despre pagube produse la 600 de metri de tinta vizata.

Astazi, m-au epuizat cu corespodentele. Am intrat in direct prin telefon in toate jurnalele de stiri. Toti ma intrebau despre Aleksinac si asteptau, macinati de indoiala, explicatiile reprezentantilor Aliantei Nord-Atlantice, care taceau chitic. Era destul de ciudat pentru mine ca oamenilor care ma cunosteau nu le venea sa creada ca occidentalii, cu tehnica lor extraordinara, ar fi putut bombarda din greseala un oras plin de civili.

Si, din nou, a venit seara si, odata cu ea, alarma aeriana: la 20:10. La masa, Nelu ne-a spus ca 128 de avioane au decolat in raidul din aceasta noapte. Avea un prieten radioamator, care il anunta cand avioanele NATO se apropiau de Belgrad. Era foarte simplu, pentru ca radioamatorii comunicau toata noaptea si se afla usor cand avioanele inamice treceau pe deasupra vreunei localitati, intr-o directie sau alta. Adesea, am reusit sa aflam rapid de la ei informatii foarte exacte si importante despre localitati in care nu am fi avut cum sa ajungem.

In hotelul “Toplice, in afara turistilor, la ultimul etaj locuiau mai multe persoane, majoritatea refugiati din Bosnia sau studenti carora statul iugoslav le finanta, integral sau partial, cazarea. Printre ei, era o studenta blonda, foarte draguta, de altfel, desi avea fundul cam mare, dupa gustul meu. Fata se cam temea sa stea in camera si, dupa ce suna alarma, ramanea ore intregi in holul hotelului, stand de vorba cu mine si cu Mile sau cu alti cunoscuti. Am incercat sa-i facem avansuri dar, vazand ca nu reactioneaza pozitiv, am ramas doar amici.

Tot in hol coborau, la fiecare alarma, o batrana si fiul ei, refugiati din Bosnia. Cei doi locuisera, initial, in Croatia, de unde au fugit cand a izbucnit razboiul acolo. S-au stabilit in Bosnia, dar au trebuit sa-si paraseasca, pentru a doua oara, casa. De aceasta data, au mai avut timp sa-si ia cu ei doar cateva lucruri. Si au nimerit, tot fugind din calea a doua razboaie, in cel de-al treilea. Batrana era vadit marcata. Seara de seara, statea pe fotoliile din holul hotelului, privind speriata in jur. Uneori plangea, alteori se legana, mecanic, precum copiii din orfelinate. Fiul ei nu mai stia ce sa faca sa o calmeze si ii era tare jena de comportamentul mamei sale. Devenisera o prezenta atat de familiara tuturor, incat parea ca fac parte din mobilierul hotelului. Uneori, cand nu ma puteau observa, stateam minute intregi si ii urmaream. Din cand in cand, baiatul pleca si ii aducea cate-o ciocolata sau o banana, pe care batrana le manca, absenta, in timp ce lacrimile ii curgeau pe obraz. Vorbeau incet si nu puteam auzi ce spun, insa, dupa felul cum o mangaia, era evident ca tanarul incerca sa o linisteasca. De cate ori treceam pe langa ei, el ne zambea trist. Intr-o buna zi nu i-am mai vazut. Nelu ne-a spus ca batrana n-a mai rezistat si au hotarat sa se intoarca acasa, in Bosnia, indiferent de riscuri.

Nici nu a sunat bine alarma aeriana, ca au inceput sa se auda bubuituri dinspre colina Avala. Am numarat vreo 7, dupa care ne-am plictisit. De pe acoperis se vedea acelasi peisaj. Vreo doua “stele” mai stralucitoare, care se mutau repede pe cer, apoi lupte aeriene. Vedeam dungile argintii ale trasoarelor si stralucirile portocalii ale momentelor in care avioanele NATO lansau rachetele. Dupa cateva secunde, cerul se lumina de la exploziile ale caror bubuituri zguduiau pamantul. Dinspre colina Kalemegdan se auzeau urlete lugubre, ragete si scheunaturi stridente. Erau animalele de la gradina zoologica a Belgradului. Ziua si noaptea, paznicii se plimbau printre tarcuri si custi, purtand in spate pusti incarcate. Primisera ordin ca, in cazul in care vreo racheta ar fi lovit parcul, sa impuste toate animalele, ca sa nu scape, turbate de spaima, pe strazi. Ziua, gradina zoologica era plina de copii, care se bucurau cand vedeau fiarele nelinistite, insa printre ei treceau paznicii, cu fetele impietrite si armele in spinare.

De pe acoperis, am vazut exploziile de la Novi Sad, unde antiaeriana tragea puternic. Au urmat bubuituri la Pancevo si Smederevo si din nou dinspre Avala. In acest timp, pe podul peste Dunare catre Pancevo, cateva zeci de persoane formasera un lant uman, ca sa-l protejeze de bombe, si scandau “Serbia ! Serbia !”

Iuresul a inceput devreme si in alte colturi ale tarii. M-am apucat sa fac bilantul. La 20:45, au venit din nou sa bombardeze combinatul chimic “Milan Blagojev” de la Lucani. Cele 11 proiectile lansate de avioane au facut mari pagube si au lasat localitatea fara curent si linii telefonice. Intre 22:45 si 23:10, zona dintre aeroporturile belgradene Batajnica si Surcin a fost atinsa de bombe. La 23:00, tintele lovite au fost fabrica “Sloboda” din Cacak si centrul orasului Kraljevo. Pristina n-a scapat, fiind incendiat un rezervor pentru derivati ai petrolului de langa oras si bombardat aeroportul Slatina. Intre Novi Sad si Belgrad, tinta bombardamentelor a fost o cazarma dintre Sremska Mitrovica si Ruma. Un sfert de ora mai tarziu, a venit randul capitalei Muntenegrului, Podgorica. Patru explozii puternice s-au auzit dinspre aeroportul Golubovac. Un incendiu violent, care putea fi vazut din Podgorica, a izbucnit la un poligon de tir, aflat la circa 10 kilometri de oras. Antiaeriana a ripostat puternic si s-a anuntat ca un avion inamic s-ar fi prabusit la 5 kilometri spre nord. La jumatate de ora dupa miezul noptii, in al doilea raid asupra Podgoricei, a fost atins combinatul de producere a aluminiului din cartierul periferic Zabjela, iar una din bombe a cazut la mica distanta de Centrul seismologic republican.

Surse al Politiei sarbe, citate de corespondentul AFP, care a vazut 3 cadavre scoase de sub daramaturi, au anuntat ca raidurile aeriene asupra Pristinei s-au soldat cu moartea a cel putin 10 persoane. Bombardamentele au distrus cladirea postei, a Oficiului de securitate sociala si blocuri de locuinte din centru. Au mai fost avariate grav sediile Guvernatorului sarb, al primariei si al unei filiale a Bancii Nationale. Purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea a precizat ca, in ultima saptamana, peste 50 de sate ale albanezilor au fost incendiate de sarbi si ca exista “indicii precise si concordante” care arata existenta in Kosovo a cel putin 3 gropi comune.

La 2:45, am vazut din nou antiaeriana Novi Sad-ului in actiune. Apara cu indarjire ultimul pod peste Dunare ramas in picioare. Doua puternice deflagratii au luminat cerul si a inceput din nou sa arda rafinaria de langa cartierul Shanghai. Cu greu, incendiul a fost localizat de pompieri. Bombardamentul a facut 4 raniti si a avariat un camin pentru handicapati.

La 3:00, instalatiile companiei “Naftagaz“, situate la 10 kilometri de orasul Sombor, intre doua sate, au fost bombardate. La 3:15, o ploaie de bombe a fost lansata in zona manastirii Gracanica de langa Pristina, mai multe persoane fiind ranite, iar 10 – ucise. Desi au acuzat adesea NATO ca distruge intentionat manastirea, aflata in patrimoniul cultural universal, sarbii nu s-au dat nici o clipa in laturi sa-si ascunda trupele in apropiere. La 4:40, au fost anuntate explozii la Nis, iar la 5:00, cand voiam sa ne culcam, mai multe bubuituri dinspre aeroportul Batajnica ne-au facut sa alergam din nou pe acoperis.

La Nis au fost doua raiduri. In timpul primului, s-au auzit 10 explozii in zona industriala din nord-vestul orasului. La 5:40, in timpul celui de-al doilea atac, au fost lansate peste 23 de proiectile, lovind atat obiective militare, cat si civile. Au fost avariate, printre altele, cladirile unei scoli tehnice, a unei facultati, a intreprinderii “Elektrotehna” si autogara. Partea de nord-vest a orasului a ramas fara curent electric. In zori, 5 proiectile au lovit orasul Leskovac si alte 3 instalatii petroliere din satul Veliko Gabrovnice, din apropiere.

A fost un adevarat tur de forta sa sintetizez la timp acest bilant si sa-l turui, pe nerasuflate, in corespondenta mea pentru emisiunea de dimineata de la ProTV. La 7:29, fara sa stiu daca visez sau nu, am auzit sirena de incetare a alarmei aeriene. Mi-am pus perna in cap si am decis sa mai dorm vreo doua ore.

Share