Feed on
Posts
Comments

5 aprilie 1999

Dupa o noapte grea, am luat-o de la capat. Alarma aeriana s-a ridicat la ora 7:00. Dupa ce am pornit spre centru, am inceput sa aflam doar vesti deloc promitatoare. Guvernul federal a dat mai multe hotarari, una mai a dracului si mai usor de interpretat decat cealalta. De astazi, tranzitul substantelor periculoase pe teritoriul iugoslav a fost interzis. Doar Ministerul federal al Apararii va mai putea da aprobari in continuare. Vestea cea mai proasta, insa, se referea la instituirea Legii Martiale. De azi, orice reprezentant al Politiei, Securitatii sau Armatei poate perchezitiona pe oricine. Pentru a incepe cercetarea penala impotriva cuiva, nu mai este nevoie de mandatul Procuraturii, este suficient sa existe suspiciuni ca respectivul ar fi comis o anumita categorie de infractiuni. Acestea au fost descrise astfel: infractiuni impotriva sigurantei statului, omenirii si dreptului international, impotriva Armatei Iugoslave, precum si alte infractiuni pentru care pedeapsa prevazuta in Codul penal depaseste 5 ani de inchisoare. In unele situatii, judecatorul poate da sentinte in absenta unui procuror. De asemenea, ofiterii Ministerului de Interne pot declansa anchete fara sa aiba nevoie de un mandat al procurorului si pot aresta pe oricine, pe o perioada de maxim 30 de zile.

Aceste decizii, desi normale in situatie de razboi, ne dadeau fiori, deoarece ii cunosteam pe politistii si pe militarii sarbi, care nu stiu de gluma cand trebuie sa-si faca datoria si, mai ales, cand sunt convinsi ca lupta sa-si apere tara. Viitoarele saptamani aveau sa ne confirme banuielile.

Saptamanalul american “Newsweek” sustine ca, la inceputul anilor ’90, CIA a refuzat sa sustina un complot impotriva lui Slobodan Milosevic – pe atunci presedinte al Serbiei – pus la cale de apropiati ai acestuia care se bazau pe sprijinul Armatei iugoslave. Un consilier politic al lui Milosevic s-a dus in SUA, unde a prezentat proiectul de complot si a cerut ridicarea sanctiunilor impotriva Iugoslaviei si sustinere economica din partea americanilor, dupa ce acesta ar fi fost inlaturat de la putere. CIA a respins planul, iar Milosevic a aflat si a facut o serie de epurari in anturajul sau.

Dupa spectaculoasa intalnire cu Slobodan Milosevic de la Belgrad, astazi, Ibrahim Rugova l-a primit, in vila sa din cartierul Velanje din Pristina, pe ambasadorul rus Iuri Kotov. Desigur, si aceasta intalnire a fost intens mediatizata de sarbi, mai ales ca declaratiile lui Rugova le conveneau de minune. “Am fost la Belgrad si nu doresc sa ma ocup de speculatiile ziaristilor,” a dezmintit el afirmatiile din presa occidentala conform carora intalnirea sa cu Milosevic ar fi fost o inscenare. “Autoritatile iugoslave mi-au confirmat ca sunt un om liber, insa mi-au spus ca se tem pentru securitatea mea.” Liderul albanez a zis ca ar dori sa plece la Skopje, pentru ca, de la Pristina, izolat si fara consilierii sai, nu poate contribui la rezolvarea crizei. El a cerut autoritatilor de la Belgrad sa conlucreze mai mult cu comunitatea internationala, spre a gasi o solutie politica pentru intreaga regiune a Balcanilor si, desigur, pentru Kosovo. Iuri Kotov a spus ziaristilor ca a intervenit pe langa sarbi pentru ca acestia sa-i acorde autorizatia de a pleca in strainatate.

Rugova s-a intalnit la Pristina si cu vicepremierul iugoslav Nikola Sajnovic, cu care a avut o discutie cu usile inchise. La sfarsitul acestei intrevederi, cei doi au dat un comunicat, in care se declarau pregatiti sa inceapa “lucrul in comun” in doua domenii: reglementarea politica a situatiei din Kosovo si intoarcerea refugiatilor la casele lor.

Venind vorba de Pristina, sarbii au anuntat ca au fost reluate cursele de autobuze intre Belgrad si capitala provinciei Kosovo. Trei autobuze pe zi vor pleca in cursa si vor ajunge la Pristina trecand prin Nis. Oras in care alarma de aseara a fost ridicata abia astazi, la 13:37. Si deasupra caruia – sustin sarbii – ar fi fost doborate 3 avioane NATO care au participat la bombardamentele de azi-noapte.

Washington Post” a dezvaluit astazi ca sefii Statelor Majore americane si-au exprimat, inca inainte de lansarea acesteia, indoieli asupra eficientei unei interventii in Iugoslavia. Ei sustineau ca nu exista garantii ca atacurile aeriene ar rezolva problema din Kosovo si se indoiau de teoria lui Madeleine Albright, conform careia criza din Kosovo va destabiliza intreaga regiune a Balcanilor. Militarii americani considerau ca o interventie in Iugoslavia nu ar fi in intereseul national al SUA si ca sanctiunile economice impotriva Belgradului ar fi suficiente. De asemenea, un general citat de cotidianul american si-a exprimat retinerea fata de o eventuala interventie terestra.

Nici fostul cancelar german Helmuth Schmidt nu era un adept al participarii tarii sale la interventia NATO, pentru ca o considera neconstitutionala. Intr-un interviu publicat in saptamanalul elvetian “Hebdo“, Schmidt a declarat ca Germania si partenerii ei europeni au permis, intr-o maniera imprudenta, Statelor Unite sa se foloseasca de aceste tari pentru a-si urmari propriile interese.

Am trecut prin Trg Republike, unde azi cantau din nou trupe rock. I-am ascultat pe Galija si Tony Montana, care mi-au amintit de anii ’80, cand erau in mare voga si ii auzeam la posturile de radio sarbesti. Moda concertelor s-a extins cu o viteza nebuna si formatiile sunt intr-un continuu turneu prin tara. De exemplu, azi au fost organizate concerte de protest impotriva razboiului in pietele din capitala Muntenegrului, Podgorica, si in orasele Novi Sad, Nis, Leskovac, Loznice, Pozarevac, Smederevo, Secani si Valjevo.

Pe zidurile din centrul Belgradului, au inceput, de ieri, sa apara posterele anti-NATO. Pe unul dintre ele, intitulat “Noua Ordine Mondiala“, era caricatura unui Bill Clinton, care isi tinea intr-o mana penisul, de dimensiuni uriase, cu care urina peste intreg globul pamantesc. Cel de-al doilea, mult mai reusit, ironiza modul de viata al americanilor. Infatisa Anul Nou intr-o familie de americani. O camera coscovita, colcaind de sobolani. Un brad prapadit, de crengile caruia spanzura un clovn si o papusa fara o mana si un picior. Intr-un colt al camerei, un copil statea necajit pe olita, nebagat in seama de nimeni. Mama lui zacea sprijinita de un perete, cu privirea goala si o seringa cu heroina infipta in vene. Intr-o criza de isterie, tatal se invartea in mijlocul camerei, cu o carabina de mare calibru in mana. Am ras cu lacrimi cand am vazut afisele, lipite peste tot.

Ministerul federal de Externe a anuntat astazi ca, in perioada 31 martie – 1 aprilie, in Kosovo au fost descoperite cadavrele a 29 de persoane neidentificate. Comunicatul precizeaza ca toate cele 29 de persoane ar fi fost impuscate de UCK. La randul ei, agentia de presa a UCK, Kosovapress, a publicat la Bruxelles o lista cu 178 de persoane care ar fi fost executate de militarii sarbi in satele din Kosovo. 126 dintre cei ucisi au fost impuscati la Izbica. Cea mai mare parte erau barbati cu varste intre 19 si 90 de ani. Potrivit marturiilor a 6 supravietuitori ai masacrului, barbatii ar fi fost impartiti in grupuri de 30-40 si impuscati de grupe a 6 soldati desemnati de superiorii lor. Dezvaluirile nu au putut fi confirmate din surse independente, insa o caseta cu imaginile mai multor cadavre a fost difuzata de cateva posturi occidentale de televiziune.

Decizia mai multor tari occidentale de a primi refugiati din Kosovo, pentru a evita destabilizarea regiunii, intampina reticentele Italiei si Frantei, care se tem ca, in acest fel, este favorizata epurarea etnica, anunta AFP. Ieri, Jamie Shea anuntase ca Germania este gata sa primeasca 40.000 de refugiati, Grecia si Canada cate 5.000, Norvegia 6.000, iar Turcia si Statele Unite – cate 20.000. Prim-ministrii francezi si italian au declarat, insa, ca dispersarea refugiatilor prin Europa ar reprezenta o acceptare a politicii de epurare etnica practicata de Milosevic, adaugand ca este fundamental ca refugiatii albanezi sa se poata intoarce acasa. Astazi, un prim grup de 150 de albanezi din Kosovo au sosit intr-o tabara pentru refugiati din Turcia, unde se aflau, deja, peste 5.000 de refugiati veniti prin Bulgaria. La randul lor, ministrii de Externe roman si bulgar au declarat ca, din cauza dificultatilor economice prin care trec cele doua tari, nu pot primi refugiati din Kosovo fara sa aiba sustinerea organizatiilor internationale.

De cand s-a incalzit afara, mi-am facut obiceiul ca, in fiecare dupa-amiaza, inainte de a pleca spre hotel ca sa-mi transmit corespondenta pentru stirile de la 19:30, sa stau o jumatate de ora pe o terasa din Trg Republike. Uneori, venea si Mile, dar de cele mai multe ori eram singur. Dupa ce, doua zile la rand, am cerut bere Heineken, incepand cu a treia zi, chelnerul venea zambind si ma intreba: “Un Heinken ?” Dupa vreo 3 saptamani, a venit intr-o dupa-amiaza si mi-a spus: “Imi pare rau, nu mai avem bere Heineken. Ce altceva pot sa va aduc ?” I-am cerut un gin tonic si multa vreme era suficient sa ma asez la masa, sa ma vada de la distanta si sa ne salutam, ca sa vina, imediat, cu un pahar de gin tonic. Intotdeauna, lasa pe masa paharul si un bon pe care scria cat costa si nu ma mai deranja decat daca ii faceam eu semn. Banii ii lasam langa scrumiera si, desi era o terasa mare, deschisa, in centrul orasului, niciodata nu si-a facut griji ca ar putea cineva sa plece fara sa plateasca. Imi amintesc cu placere figura radioasa cu care, spre sfarsitul razboiului, a venit sa-mi spuna: “Azi avem si Heineken si gin tonic. Ce alegeti ?”

Era multa lume pe strazi si era o placere sa stai o jumatate de ora la soarele care incepea sa prinda puteri si te uiti dupa fetele frumoase ce se plimbau prin centrul orasului. Imi puteam pune ordine in ganduri si, uneori, citeam ziarele sau vorbeam la telefon cu cei din tara.

Astazi, am citit in “Politika“, principalul cotidian iugoslav (controlat de autoritati), detalii despre meciul amical de fotbal dintre Partizan Belgrad si AEK Atena, programat pentru miercuri. Biletul va costa 20 de dinari, banii urmand sa fie varsati intr-un cont destinat ajutorarii victimelor razboiului. Grecii ii ajuta mult pe sarbi si tocmai au ajuns la Belgrad 5 camioane cu 100 de tone de hrana si medicamente, ajutoare trimise de Biserica Ortodoxa din Salonic. Multe erau destinate copiilor. Conform unei hotarari a guvernului, cursurile scolilor au fost suspendate, in continuare, pana dupa ridicarea starii de razboi si cei mici trebuie ajutati sa treaca peste dificultatile provocate de bombardamente.

Totusi, premierul grec Costas Simitis a tinut astazi, intr-un discurs televizat catre natiune, sa atraga atentia ca tara sa nu poate sa se marginalizeze in acest conflict, “datorita pericolului prezentat de pozitia activa a Turciei“. El i-a asigurat pe greci ca nu va antrena tara in conflictul din Kosovo, iar, in privinta refugiatilor, nu va accepta o povara care sa depaseasca puterile sale.

Conform AFP, Pentagonul a anuntat ca un avion de tip Hercules C-130, varianta “Commando Solo“, a inceput sa difuzeze emisiuni radio si de televiziune, pe frecvente compatibile cu cele iugoslave. De asemenea, un alt aparat, care opereaza la mare altitudine, la limita de nord a teritoriului iugoslav, a aruncat sambata 2,5 milioane de manifeste, in care se cerea sarbilor sa nu-l mai asculte pe Slobodan Milosevic.

Astazi, echipa RTS care sta la Pristina si transmite stiri de acolo a primit medalia de onoare pentru curaj. Intr-adevar, asa cum multi ne invidiau pe noi ca am avut ocazia sa fim la Belgrad, in mijlocul unui razboi, tot asa ii invidiam si noi pe cei care au putut sa stea la Pristina, unde ni se parea noua ca este miezul evenimentelor. Oricum, era mult mai periculos si ii admiram cu sinceritate pe colegii nostri de acolo.

Ultimele bilanturi ale bombardamentelor de azi-noapte asupra orasului Nis estimau pagubele provocate la peste 5 milioane de dolari. La jurnalul RTS am vazut o imagine care m-a impresionat foarte tare. O racheta NATO a lovit, cu o precizie milimetrica, cladirea Comandamentului Corpului III al Armatei Iugoslave. Sediul era intre alte doua cladiri, lipit de acestea, insa racheta a lovit doar comandamentul, cladirile celelalte fiind mai putin afectate, doar de suflul exploziei sau de vibratii.

Un elicopter de tip UH-60 Black Hawk, care efectua o misiune de rutina in spatiul aerian al Republicii Srpska, a fost atacat in aceasta dupa-amiaza, in jurul orei 16:30, cu grenade provenind de la un lansator de tip AG, fara a fi atins, a anuntat Sheena Thomson, purtator de cuvant al trupelor SFOR din Bosnia, citata de AFP. Atacul a avut loc in regiunea Teslic, la 90 de kilometri nord-est de Sarajevo.

La ora 20:20, au sunat din nou sirenele alarmei aeriene. La scurta vreme, s-a anuntat ca a cazut podul peste Dunare de la Sombor, din nordul Iugoslaviei. Intr-un raid aerian, care a inceput la 22:15 si a tinut 10 minute, a fost bombardata zona industriala, fiind vizate, in special, instalatiile petroliere, iar podul peste Dunare, care avea doua benzi de sosea si doua de cale ferata, a ajuns in valuri.

La aceeasi ora, Nis-ul era din nou sub bombe, pentru a patra oara in ultimele 24 de ore. In oras s-a anuntat ca nu sunt mari pagube materiale. Atacul fusese concentrat asupra aeroportului. O racheta a fost pulverizata in aer de antiaeriana iugoslava.

Un sfert de ora mai devreme, atacul avioanelor aliate primea o riposta puternica din partea artileriei antiaeriene din Novi Sad. Cu toate acestea, in oras s-au auzit mai multe explozii foarte puternice si – de pe acoperisul hotelului nostru din Belgrad – puteam vedea cativa nori de fum. A fost lovita rafinaria si mai multe obiective civile au fost avariate. In oras nu s-au mai vazut canalele televiziunii nationale. Se pare ca au fost lovite instalatiile releului de pe Fruska Gora. Am sunat la prietenii nostri din Novi Sad si ne-au povestit ca un avion ar fi venit in picaj, incercand sa distruga si ultimul pod peste Dunare ramas in picioare. Armata Iugoslava, insa, amplasase mai multe baterii de artilerie antiaeriana in jurul acestuia si au respins atacul. S-a anuntat chiar ca avionul – tot un F-117 A – ar fi fost lovit si ar fi cazut pe muntele Remete. Intr-adevar, in regiune au fost observate doua elicoptere de recuperare ale NATO.

Un alt pod, cel de la Kursumlija, peste raul Toplice, de pe autostrada Nis-Pirot, a fost lovit de bombe la 21:30. Ceva s-a intamplat si la Aleksinac, unde sarbii au anuntat ca ar fi fost lovite mai multe cladiri civile si ca ar exista victime. Dar, despre asta, aveam sa aflam mai tarziu.

La televizor am vazut deja imagini de la incendiul izbucnit la rafinaria din Novi Sad, iar, la ora 23:00, pompierii continuau sa se lupte cu flacarile. Cartierul Shanghai, situat in apropiere, a fost evacuat, deoarece fumul facea aerul irespirabil. Oficialitatile au anuntat ca inca un avion inamic ar fi fost doborat si a cazut in regiunea Petrovaradin. Ca de obicei, NATO avea sa dezminta a doua zi ca ar fi pierdut vreun avion. La Aleksinac se spunea ca a fost distrus un sfert din oras, statia de salvare si mai multe case. Alte informatii descriau scene de cosmar: 10 blocuri distruse, o strada intreaga rasa de pe fata pamantului, oameni nevinovati morti sau raniti. Corespondentii postului de televiziune Studio B au anuntat ca cel putin 5 persoane au fost ucise, iar alte 20 ranite. RTS amintea insistent ca, tot in noaptea de 5/6 aprilie, dar in 1941, aviatia nazista bombarda pentru prima oara Belgradul.

O jumatate de ora dupa miezul noptii, 4 rachete au fost lansate asupra Pristinei, fiind atins un releu de televiziune din sud-estul orasului. Celelalte explozii au fost auzite in zona aeroportului Slatina. De asemenea, la Prizren, cazarma “Tarul Dusan Silnii” a fost bombardata pentru a patra oara.

AFP a anuntat ca NATO a autorizat astazi Statele Unite sa trimita in Albania 24 de elicoptere de lupta de tip AH-64 Apache, in vederea utilizarii lor in Kosovo. Ele vor fi insotite de circa 2.000 de militari, insarcinati cu protectia aparatelor, supranumite “ucigatoare de tancuri”. Executivul american si-a asumat riscurile unor pierderi, deoarece elicopterele Apache, foarte eficiente in lupta impotriva blindatelor, zboara relativ incet, la joasa altitudine, fiind mai vulnerabile in confruntarea cu rachetele sol-aer.

Dupa ce ne-am mai linistit si am coborat in camera de hotel, la 2:38, am auzit in apropiere o explozie. Rasunase ca o petarda sau o grenada de mana. Si chiar era o grenada, pe care un sarb mai artagos o aruncase in curtea unei moschei din apropierea hotelului nostru. Liderul comunitatii islamice din Belgrad Hamdija Jusufspahic avea sa declare, a doua zi, ca nimeni nu a fost ranit, ci doar geamurile unei anexe au fost sparte de suflul exploziei. Moscheea Bajrakli, ridicata in 1521, este unul din cele mai vechi edificii din Belgrad.

La 3:45, in jurul orasului Kraljevo au explodat 3 rachete. La 3:47, deasupra Belgradului s-au auzit, din nou, avioanele NATO. Cateva clipe mai devreme auzisem niste bubuituri, cred ca dinspre Pancevo. Incepea inca un raid. Din fericire, a fost scurt, pentru ca avioanele n-au putut depasi barajul de foc al antiaerienei. La 4:35, releele de televiziune de la Kragujevac si Jagodina ardeau, lovite de bombe. La 5:36, avioanele au mai venit o data, lansand cateva proiectile tot spre Pancevo. La 6:05 si 6:14, eram din nou pe acoperis. Se luminase de ziua si doar auzeam avioanele si bubuiturile exploziilor, de aceasta data in Belgrad, insa nu ne mai puteam da seama din ce directie, pentru ca nu mai vedeam din ce parte trage antiaeriana. In sfarsit, la 7:42 am auzit sunetul lung si neintrerupt al sirenelor. Inceta alarma aeriana, incepea o noua zi.

Share