Feed on
Posts
Comments

16 aprilie 1999

Astazi, Ibrahim Rugova a venit din nou la Belgrad. S-a intalnit la pranz cu presedintele Serbiei Milan Milutinovic si cu vicepremierul Guvernului federal Nikola Sainovic. Discutiile au fost inaccesibile presei si au durat doua ore. La Pristina, atacurile aeriene s-au reluat inca de dimineata. Intre 9:40 si 10:30, in oras au fost auzite 16 explozii, in zonele aeroportului Slatina, a turnului de televiziune de pe muntele Goles si in suburbiile Magura (populata de mineri) si Grmija. Despre convorbirile cu Rugova, s-a lasat sa se inteleaga ca s-ar fi negociat o rezolvare politica a crizei, in spiritul acordului semnat la 1 aprilie cu Slobodan Milosevic. Mai tarziu, dupa ce posturile de radio au amintit ca, la 10:10, doua proiectile au avariat fabrica de textile “Yumko” din Vranje, iar la 11:10, satul Zmejevo de langa Klina a fost bombardat, cabinetul presedintelui Serbiei a anuntat ca, la discutiile cu Rugova, s-a repetat ca trebuie sa inceteze bombardamentele si ca rezolvarea conflictului se poate face doar prin dialog direct cu reprezentantii legitimi ai grupurilor etnice care traiesc in Kosovo, pe principiul respectarii drepturilor tuturor.

“Rugova este prizonier de razboi, deci ceea ce a spus sau scris nu are valoare,” a afirmat Bardhyl Mahmuti, reprezentant politic al UCK, citat de Reuters. Si Donika Gervalla, purtatorul de cuvant in strainatate al Ligii Democratice din Kosovo, partid condus de Rugova, a afirmat ca acesta este “100 % prizonier si ostatic personal al lui Milosevic“. Desi sunt cunoscute conceptiile pacifiste ale liderului kosovar, pentru care a si fost poreclit “Gandhi al Balcanilor“, liderii occidentali nu cred ca Ibrahim Rugova a strans de buna voie mana lui Milosevic si ar fi cerut “incetarea bombardamentelor“.

Dragoljub Jakic, directorul McDonald’s Iugoslavia, a anuntat ca restaurantul de pe bulevardul Terazije, care fusese devastat de demonstranti la inceputul razboiului, va fi redeschis maine. Compania a declansat o adevarata campanie, in care a explicat sarbilor ca – in afara numelui – nimic nu este american in aceste restaurante, nici ingredientele mancarurilor, nici angajatii, nici investitia. El a condamnat aspru agresiunea NATO impotriva Iugoslaviei si a anuntat ca McDonald’s va ajuta cu alimente victimele bombardamentelor. Maine, la reluarea activitatii, in fata restaurantului de pe Terazije, vor fi impartiti gratuit 3.000 de hamburgeri.

Astazi, intre 14:45 si 15:04, in Belgrad a fost alarma aeriana, insa nu am auzit nici un fel de bubuituri. Probabil ca avioanele NATO s-au apropiat periculos de mult de capitala iugoslava si Armata a preferat sa previna populatia de eventualitatea unui bombardament. In restul tarii, alarmele nu au sunat in zadar. Intre 10:00 si 11:30, orasul Bujanovac si satul Bogdanovac, din apropiere, au fost lovite de 20 de proiectile. La 10:18, a fost bombardat satul Ribnica de langa Kraljevo, iar la 13:35, trei civili au fost raniti de schijele bombelor ce au explodat la Novi Pazar.

La Media Center, l-am primit cu aplauze si urale pe Viktor Dimic, unul din baietii care au grija de reteaua de computere pe care o folosim. Viktor locuieste in cartierul Rakovica, tinta frecventa a raidurilor aeriene si este eroul nostru. Mai in gluma, mai in serios, in fiecare dimineata il pipaim, sa vedem daca mai este intreg si ii facem cinste cu un suc. El are suficient simt al umorului sa nu se supere, insa ne-a povestit ca s-a saturat de atatea bombe. Blocul lui e brazdat de schije, are doua geamuri sparte la apartament, iar usa balconului nu se mai inchide, de cand a fost smulsa din balamale de suflul unei explozii apropiate. Facand haz de necaz, mi-a marturisit ca este exasperat de bunica lui. Cand nu este acasa si cartierul este bombardat, batrana il suna, sa se vaite ca i se sparg borcanele cu muraturi din camara.

In timp ce un avion NATO ateriza de urgenta pe aeroportul Petrovac din Skopje, comunicand ca a avut probleme la un motor, am aflat de la niste prieteni din Novi Sad ca, intre picioarele podurilor distruse, Armata a montat niste schele, pe care oamenii sa poata, totusi, traversa Dunarea. Doua camioane militare au testat improvizatia si se pare ca schela a rezistat.

Astazi, a izbucnit in Marea Britanie un imens scandal. Oficialitatile britanice l-au acuzat pe corespondentul BBC la Belgrad John Simpson, ca ar fi vehiculat fara discernamant propaganda sarba. Acuzatiile sunt aberante: cica Simpson ar fi citat in intregime declaratiile sarbilor privind pagubele provocate de bombardamente si ar fi “simplificat” lucrurile, afirmand ca razboiul a dus la solidarizarea poporului sarb in jurul lui Slobodan Milosevic. Fara prea multe discutii, directorul adjunct al BBC, Richard Ayre a declarat: “Aduc un omagiu curajului lui John Simpson si obiectivitatii reportajelor sale. Este esential ca publicul sa poate dispune de o descriere realista a atmosferei de la Belgrad si nu doar de ceea ce guvernele tarilor din NATO vor sa auda.”

De altfel, BBC mai fusese acuzat, in timpul razboiului din Golf, din cauza modului obiectiv si lipsit de obedienta fata de NATO in care a relatat desfasurarea conflictului. Nu ne-am putut abtine si seara ne-am dus pana la hotelul “Hyatt, ne-am luat inima-n dinti si i-am strans mana lui John Simpson. Era in bar, inconjurat de jurnalistii straini, impreuna cu care am facut o bascalie ingrozitoare de iritarea guvernului britanic. Corespondentul BBC nu facuse altceva decat mine sau Mile Carpenisan. Relatase declaratiile oficialilor de la Belgrad despre pagubele suferite si constatase ceea ce vedeam si noi la tot pasul. Sarbii erau uniti ca un zid in jurul presedintelui lor. Nu o data, oameni simpli mi-au spus: “Da, suntem cu presedintele. Nu conteaza ca-l cheama Milosevic, este razboi, NATO ne bombardeaza tara. Acum ne aparam, iar el este comandantul suprem al Armatei. Cand s-o termina razboiul, om vedea si de ce am ajuns aici si cine e vinovat si ne-om socoti si cu el.”

Statele Unite vor dota taberele de refugiati kosovari din Macedonia si din Albania cu telefoane celulare si conexiuni Internet, pentru a ajuta familiile care sunt separate sa-si regaseasca rudele, a anuntat Agentia americana pentru Dezvoltare Internationala (USAID). “Incercam sa reunim familiile despartite,” a declarat Brian Atwood, directorul USAID. “Instalam telefoane celulare in tabere, cu care oamenii sa poata suna. Incercam sa instalam si o retea Internet, pentru acelasi motiv.” Scopul USAID este acela de a creea cel putin un site Internet pentru fiecare din cele 32 de tabere de refugiati care vor fi instalate in Albania.

Rusii s-au ofuscat astazi si au acuzat autoritatile iugoslave ca se poarta “absurd” cu jurnalistii. O echipa a postului de televiziune RTR a fost arestata de Politie la Belgrad, dupa ce a filmat o cladire bombardata de NATO, si expulzata din tara. Nu aveau aprobare de la Centrul militar de presa. Rusii spun ca o alta echipa a RTR, care venise acum doua saptamani in Iugoslavia, a fost tinuta 36 de ore la granita cu Ungaria, iar o echipa de la ORT a cerut in zadar, inca din 5 aprilie, permisiunea de a veni sa filmeze. Un purtator de cuvant al postului ORT presupunea ca motivul este un reportaj anti-Milosevic difuzat cu un an in urma. Pai, in cazul asta, eu sau Mile ar trebui sa fim arsi pe rug, la cate reportaje de la demonstratiile Opozitiei impotriva lui Milosevic am transmis.

Si ziaristii straini aflati in Muntenegru trebuie sa obtina acreditare tot de la Centrul militar de presa de la Belgrad. Comandamentul Corpului II al Armatei Iugoslave a anuntat ca, “potrivit reglementarilor in vigoare in timpul starii de razboi”, nu recunosc acreditarile eliberate de Secretariatul pentru Informatii al guvernului de la Podgorica. Si sunt convins ca este asa, pentru ca mi s-a transmis ca o echipa a ProTV, care a incercat sa intre in Muntenegru fara acreditare de la Belgrad, era sa fie arestata.

Oricum, m-a cam mirat atitudinea rusilor, mai ales ca stiam de statutul special pe care il aveau aici, de la Gheorghi si colegii lui. Desigur, atata timp cat respectau regulile jocului. Sau – ma rog – se prefaceau, la fel ca noi, ca le respecta. Ca statul si filmatul de pe acoperisul hotelului numai legal nu era ! De altfel, de astazi, cand am aflat ca, noaptea trecuta, o bucata dintr-o racheta lovita de artileria antiaeriana iugoslava a cazut peste un bloc din cartierul Rakovica, provocand un crater cat un apartament, ne-a cam luat frica.

Noroc cu cei doi “Havel”, ziaristii cehi de la Prima. Cu o naivitate dezarmanta, s-au dus la Centrul militar de presa, unde oamenii de la cenzura trebuie sa vada si sa aprobe orice caseta pe care vrei sa o scoti din tara sau sa o transmiti prin satelit, si le-au dat la vizionare filmarile facute noaptea pe acoperisul hotelului. A iesit un scandal imens si putin a lipsit ca “Lolek” si “Bolek” sa fie arestati. Desigur, au ramas fara caseta si li s-a spus ca, la prima greseala, au de ales intre a fi expulzati sau legati de un pod de pe lista tintelor NATO.

Suparati, cehii s-au imbatat si si-au comandat, prin telefon, doua prostituate. Cand am coborat din camera de hotel, Mile si cu Nelu (directorul hotelului nostru) se straduiau sa-l convinga pe unul dintre ei, care dorea sa mai plateasca 150 DM pentru inca o partida de sex, sa nu cheme aceeasi fata. N-a fost chip. Dupa ce ne-am stricat de ras vazand-o pe prostituata aleasa de primul (cam batrana si urata), am stat sa vedem de ce insista cehul pentru aceeasi fata. Cand a venit, i-am dat dreptate. Merita banii.

Spre necazul nostru, aventura cehului nu s-a terminat aici. In urmatoarele seri, n-a mai fost chip sa-l atragem la bar, sa stam la un pahar. Se imbraca la patru ace, cu un boboc de trandafir la butoniera, cumpara o sticla de vin si astepta, sprijinit de receptie, sa vina un taxi. Nu a vrut sa ne dezvaluie taina lui, dar am aflat-o repede, de la proxenetul care livra fetele. Prostituata se indragostise de ceh si acesta o vizita in fiecare seara, fara sa-l mai coste nici un ban.

Intr-un apel televizat adresat natiunii, presedintele bulgar Petar Stoianov, care va incepe maine o vizita in Statele Unite, a afirmat ca Bulgaria are interese pe termen lung care nu coincid cu interesele celor ce conduc in prezent Iugoslavia. “Astazi, mai mult ca niciodata, interesele noastre coincid cu cele ale lumii libere occidentale, ale carei valori sunt aparate de Alianta Nord-Atlantica,” a incheiat Stoianov.

O vie emotie a produs printre sarbi anuntul facut de purtatorul de cuvant al Casei Albe P.J.Crowley, ca fortele armate americane detin un ofiter al Armatei iugoslave, capturat de UCK. Se pare ca, intr-adevar, in noaptea de miercuri spre joi, in timpul luptelor din apropiere de localitatea Junik din Kosovo, UCK a reusit sa captureze un ofiter sarb. Acesta a fost predat Guvernului albanez, care l-a livrat americanilor. Susan Hansen, purtator de cuvant al Pentagonului, a dezvaluit ca este vorba de un locotenent sarb de 21 de ani din batalionul Prva Ceta Drugi, precizand ca acesta va fi tratat conform Conventiei de la Geneva si va fi eliberat la sfarsitul ostilitatilor. Apropo de militarii sarbi, astazi, ministrul german al Apararii Rudolf  Scharping a declarat ca doar 25 % din soldatii sarbi mai au moralul ridicat. De unde o fi stiind, habar n-am, ca noi n-am auzit de asa ceva. Oricum, se pare ca noi n-am intalnit decat militari din cele 25 de procente, pe ceilalti i-or fi tinand sarbii la sanatoriu, sa-si refaca moralul.

Secretarul american al Apararii William Cohen a confirmat astazi ca “un numar semnificativ” de rezervisti se pregatesc sa raspunda ordinului de mobilizare. Cohen nu a precizat nici o cifra, refuzand sa confirme informatiile potrivit carora ar putea cere presedintelui sa autorizeze mobilizarea a circa 33.000 de rezervisti. AFP apreciaza ca aceasta ar fi cea mai importanta mobilizare dupa razboiul din Golf din anii 1990 si 1991, cand au fost mobilizati aproape 230.000 de rezervisti americani.

Un adevarat balamuc a fost provocat de cele doua rezervoare de avion gasite ieri in judetul Timis. Astazi, la Timisoara au sosit atasatii militari de la ambasadele SUA, Frantei si Marii Britanii. Acestia au tinut sa vada rezervoarele si pareau preocupati de o eventuala poluare a zonei unde au fost descoperite. Desi autoritatile locale au pretins ca nu ar fi adevarat, ministrul Apararii Nationale Victor Babiuc si seful Statului Major General generalul Constantin Degeratu au confirmat posibilitatea ca avioane ale NATO sa fi patruns in spatiul aerian romanesc. Ei au spus ca au date contradictorii de la radare, insa unele indica patrunderea in spatiul romanesc, pe o distanta de 2 kilometri. Degeratu a spus ca, nici un moment, bateriile de aparare antiaeriana romanesti nu au primit comanda de a le ataca.

La Timisoara se aflau, inca din prima zi de conflict, doi ofiteri NATO, trimisi tocmai pentru a rezolva astfel de situatii, insa militarii din garnizoana au dezvaluit ca – in mod clar – in zona frontierei cu Iugoslavia au avut loc operatiuni de recuperare a unor piloti care s-au catapultat. Toti prietenii de la Timisoara cu care am vorbit pana acum mi-au spus ca au inceput sa-si imagineze cum e la Belgrad in timpul raidurilor aeriene, pentru ca, de la o vreme, nu mai pot dormi din cauza vuietului avioanelor NATO ce survoleaza Timisoara in fiecare noapte. Armata Romana, insa, a comunicat ca, doar in 25 martie si in 5 aprilie, doua avioane au evoluat la peste 6.000 de metri, intre Beba Veche si Jimbolia, in spatiul nostru aerian si – probabil – se aflau in pericol. Oricum, s-a apreciat ca situatiile se incadrau in cele aprobate de Parlamentul Romaniei, asa ca totul era in regula.

Conform unei declaratii a ministrului de Interne Pavle Krajanov, Politia macedoneana a confiscat, in apropiere de Lojane (localitate situata la 3 kilometri de granita cu Iugoslavia), 308 piese de armament. Grenadele, pistoalele automate si mitralierele au fost descoperite in remorca unui tractor condus de doi albanezi, care au reusit sa fuga. Armele proveneau din Albania si erau destinate luptatorilor UCK. Sarbii au amintit ca, de mai multe ori, in perchezitiile efectuate la Lojane de politistii macedoneni, au fost gasite rachete sol-aer, grenade si mine anti-tanc.

UCK a afirmat astazi ca 45 de civili din Kosovo au fost masacrati in cursul unei ambuscade a fortelor sarbe. Potrivit unui comunicat al agentiei UCK, Kosovapress, masacrul ar fi fost comis ieri, in regiunea Pec, si doar 5 civili ar fi reusit sa supravietuiasca. “In ciuda tuturor actiunilor brutale ale Armatei iugoslave destinate sa elimine UCK, aceasta, la fel ca pasarea Phoenix, renaste din cenusa,” a declarat Jamie Shea. Purtatorul de cuvant al NATO a precizat ca Alianta nu are legaturi cu UCK si nu le-a furnizat arme. “Ei fac rost de arme din alta parte,” sustinea Shea. “Este problema lor, nu a Aliantei.”

Astazi, deputatii rusi au votat masiv in favoarea aderarii Iugoslaviei la Uniunea Rusia-Belarus. M-am luat cu mainile de cap, auzind vestea. Iar o sa inceapa isteria in tara, iar o sa ma sune de la Bucuresti, sa-mi ceara reactii la acest vot… Oricum votul inseamna ceva, dar la Moscova. Conform unui sondaj, cota de popularitate a Statelor Unite in randul populatiei ruse a scazut, de la inceperea bombardamentelor impotriva Iugoslaviei, de la 57 % la 14 %. Ponderea persoanelor care au declarat ca nu-i agreeaza pe americani a crescut la 72 de procente (fata de 28 %, cati erau inainte de 24 martie). 70 % dintre rusi cred ca raidurile NATO reprezinta o amenintare directa pentru securitatea Rusiei, insa 86 % spun ca Rusia nu ar trebui sa se implice in conflict.

Secretarul general al NATO Javier Solana a invitat Rusia sa isi reia cooperarea cu Alianta, declarand ca operatiunea militara va continua in Iugoslavia, atata timp cat Slobodan Milosevic “nu va accepta exigentele comunitatii internationale”. Intr-o scrisoare deschisa adresata rusilor si publicata in numarul de astazi al cotidianului “Kommersant“, Solana a asigurat ca toate actiunile militare ale NATO “sunt destinate obtinerii unei solutii politice stabile la problema din Kosovo“. “Toti membrii Aliantei s-ar bucura daca Rusia ar juca un rol constructiv, potrivit cu greutatea sa politica, in solutionarea crizei din Kosovo.”

In seara asta, NATO iar ne-a pus nervii la incercare. Alarma aeriana a sunat abia la 23:05, cand deja incepusem sa ne ingrijoram. Nu stiu daca e superstitie sau nu, dar, de cate ori alarma a intarziat, am avut parte de nopti grele. Imi amintesc primele seri ale razboiului, cand nu trecea ora 20:00, ca deja eram sub alarma. Acum ne putem considera veterani si radem cu pofta cand ne amintim cate necazuri i-am pricinuit lui Adelin Petrisor intr-una din primele seri de bombardamente. Stateam cu Mile in camera, pentru ca nu stiam ca ne putem urca pe acoperis. Afara se tot auzeau bubuituri infundate, pe care ne-am apucat sa le numaram. La un moment dat, am ajuns la 37 doar intr-o jumatate de ora. Desigur ca, si eu si Mile am povestit asta in relatarile noastre. Acum, cand am ajuns sa deosebim bubuiturile chiar si in somn, i-am amintit lui Mile de seara aceea si ne-am tavalit de ras. Bubuiturile le facea liftul, cand pornea sau se oprea. Si bietul Adelin primise o mustrare apriga de la ai lui, pe motiv ca noi am povestit cat de grea a fost noaptea la Belgrad, iar el a dormit si nu a auzit nimic.

Ne-am urcat pe acoperis, sa verificam daca totul e in regula. Nu se vedea nimic. Ne-am dus pana pe Kalemegdan, sa privim spre Novi Beograd. Era ora 1:45 si am auzit “Serbia ! Serbia !” dinspre podul Brankov. Era incredibil ! Sarbii stateau pe pod la ora aia, pentru a-l apara. Cateva zeci de oameni si-au pus in piept niste inimi rosii din plastic, pe care scria “I love YU” si care aveau in interior un beculet care clipea intermitent. Era felul lor de a se face vazuti de avioane, cu inimile alea in piept. Am plecat, tulburati, de acolo.

La 2:10, la Valjevo, avioanele NATO lansau 5 proiectile de mare putere asupra fabricii “Krusik“. Incendiul care a izbucnit a fost potolit abia in zori. Una din liniile de productie a fost complet distrusa, iar pagube mari s-au inregistrat in cartierul rezidential Kolubara. La 2:35, patru bombe cadeau pe aeroportul Ponikve de langa Uzice. La 4:45, am fost treziti de o bubuitura. Pana sa ajungem pe acoperis, am mai auzit doua explozii. La 5:39, inca doua bubuituri, una dupa alta, incheiau noaptea. La 6:30, sirenele sunau sfarsitul alarmei aeriene.