17 aprilie 1999
Astazi, mi-am inceput ziua cu zambetul pe buze, desi afara ploua marunt. Am citit pe Internet mai multe analize despre razboiul din Iugoslavia. Si, nu stiu cum s-au nimerit, dar nu era deloc favorabile Aliantei Nord-Atlantice. “Pana acum, nu se vede ca am castigat noi,” era de parere William Hopkinson, analist pe probleme de aparare la Institutul Regal pentru Afaceri Internationale din Marea Britanie. “Nu ne atingem obiectivele. Daca scopul urmarit de noi era sa-l determinam pe Milosevic sa isi retraga fortele si sa inceteze a-i mai hartui pe etnicii albanezi, ce s-a intamplat, de fapt, este tocmai contrariul.”
Dana Allin, expert in cadrul Institutului International pentru Studii Strategice, explica: “Acest razboi a fost, pana acum, un dezastru. NATO sustine ca a produs pagube reale, dar n-a facut mare lucru. Intre timp, Milosevic castiga razboiul demografic la sol, alungand etnicii albanezi din Kosovo.” Adica, asa cum spunea bancul care circula zilele acestea prin Belgrad: Bill Clinton va fi ales de sarbi ca viitor presedinte al Iugoslaviei. Pentru ca a reusit, in sfarsit, sa-i uneasca pe sarbi, a reusit sa goleasca provincia Kosovo de albanezi si a reusit sa demoleze fabricile nerentabile ale tarii.
Politia macedoneana a descoperit o ascunzatoare a UCK intr-o mina de crom dezafectata, in apropiere de Lojane (la 20 de kilometri vest de Kumanovo), a informat televiziunea nationala. O mare cantitate de arme, in special mine, munitie si grenade, a fost gasita in mina. In momentul descoperirii, nici unul dintre ocupantii ascunzatorii nu se afla inauntru, a precizat televiziunea macedoneana, care a prezentat imagini din mina, printre care si un stand pe care se aflau drapele si insigne UCK.
In acest moment, expertii militari sunt unanimi in criticile lor la adresa Operatiunii “Allied Force“ din cinci puncte de vedere. In primul rand, s-a creat un precedent periculos. Se considera ca nu trebuia aleasa solutia unei campanii aeriane, in speranta ca, dupa cateva raiduri, Milosevic va accepta sa semneze acordul de la Rambouillet. Iata ca au trecut 3 saptamani si nimic nu s-a intamplat. In al doilea rand, ineficienta raidurilor aeriene a inceput sa clatine mitul omnipotentei aeriene a NATO. De altfel, acesta este un fals mit, avand in vedere ca, in Irak, NATO a avut nevoie de saptamani bune pentru a distruge o parte din potentialul militar al lui Saddam Hussein. Al treilea cap de acuzare se refera la dozarea atacurilor, care ar trebui sa creasca in intensitate, insa, din dorinta de a evita victimele civile, posibilitatile de atac sunt limitate. Un al patrulea repros se refera la subestimarea capacitatilor de aparare ale adversarului, incepand cu apararea antiaeriana si terminand cu indarjirea cu care sarbii refuza sa capituleze. Si, nu in ultimul rand, liderilor NATO li se reproseaza ca nu folosesc mijloace pentru aceasta parte a lumii (terenul era cunoscut, la fel ca tactica si dotarea Armatei iugoslave).
La toate aceste critici, as mai adauga una – cred eu – majora: expertii NATO habar nu au despre mentalitatea sarbilor, despre felul lor de a fi si de a intelege lumea, binele si raul. Occidentalii se multumesc sa critice mentalitatea popoarelor ortodoxe, fara sa priceapa care este esenta acestei religii. Nu stiu ca un popor darz, care a rezistat tavalugului marilor imperii ale istoriei, poate sa se mobilizeze sa apere o bucata de pamant doar pentru ca o considera leaganul civilizatiei sale. Si au uitat ceva esential: pentru ca a fost nevoit sa trimita in Iugoslavia 800.000 de soldati, Hitler a pierdut batalia de pe frontul sovietic si, cu asta, cel de-al Doilea Razboi Mondial. Fara sa reuseasca sa-i infranga pe sarbi.
Operatiunea umanitara a NATO “Allied Harbour“, initiata in vederea ajutorarii zecilor de mii de refugiati albanezi din Kosovo care continua sa fuga in Albania, a fost lansata in mod oficial, a anuntat astazi un purtator de cuvant al Aliantei, citat de AFP. El a mai informat ca generalul britanic John Reith a preluat comanda efectivului fortei reunite a NATO care va cuprinde 7.300 de militari de diferite nationalitati.
Potrivit NATO, peste 330.000 de refugiati se aflau sambata in Albania, ceea ce reprezinta o zecime din populatia tarii. Paskal Milo, ministrul albanez de Externe, a explicat intr-un interviu ca acest nou val de etnici albanezi din Kosovo care este impins spre Albania dovedeste ca Milosevic “vrea sa curete provincia Kosovo de albanezi. Acesta a fost visul de secole al Belgradului”.
O tensiune s-a creat intre Macedonia, care refuza crearea de noi tabere de refugiati, si Occident, care insista ca FYROM sa construiasca aceste tabere pentru a putea primi miile de refugiati albanezi din Kosovo care continua sa soseasca in aceasta tara. Prin intermediul ministrului Apararii Nikola Kljucev, care prezideaza celula de criza a guvernului macedonean, FYROM a respins categoric, in mass-media locale, cererea conjugata a UE, NATO si UNHCR.
La 10:45, in ciuda ploii marunte si dese, 40 de alergatori din 10 tari (printre care unul din Germania si unul din SUA) au luat startul in cea de-a XII-a editie a Maratonului orasului Belgrad. Competitia a avut in anul acesta un caracter simbolic, fara invingatori sau invinsi, maratonistii alergand sub deviza “Stop the War / Run the World“. Pe unele portiuni din traseul cursei, care a strabatut principalele zone din Belgrad lovite de bombe, precum si cele doua poduri, alergatorii au fost insotiti de biciclisti, tinere pe patine cu rotile si chiar de localnici care alergau impreuna cu ei. Sosirea a fost in centrul orasului, pe bulevardul Terazije, unde toti maratonistii au sosit in acelasi timp si au primit coroane de lauri de la primarul Belgradului. Americanul Zane Branson, care a participat la maraton, a declarat ca nu a avut nici o problema venind in Iugoslavia. El a spus ca, desi isi iubeste tara, nu poate fi de acord cu politica americana in problema iugoslava.
La ora 11:00, din fata bisericii Sf.Mark de pe bulevardul Tasmajdan, s-a dat startul intr-un minimaraton de 5 kilometri, la care au participat cateva mii de belgradeni de toate varstele. Acesta a avut deviza “Run for fun / Not from bombs“. Astazi fiind declarata Ziua Internationala de Solidaritate cu Iugoslavia, in Moscova si alte 10 orase din Rusia, au fost organizate maratoane similare.
250 de persoane au participat astazi, in Piata Revolutiei din Bucuresti, la un miting pro-sarb, organizat de Uniunea Sarbilor din Romania, anunta Mediafax. Romanii care au participat la demonstratie purtau in piept cocarde reprezentand tinte, sub care scria “Next target“.
Pana sa soseasca alergatorii, ne-am dus sa vedem redeschiderea restaurantului McDonald’s. Vitrinele sparte de demonstranti au fost inlocuite cu panouri de lemn, pe care tinerii au desenat un graffiti imens, cu sloganul “Stop the bombs !” Mile s-a distrat ca siglele restaurantului au fost inlocuite cu unele noi, pe care “McDonald’s” era scris cu litere chirilice. Pe pereti a fost afisat un mesaj in care se atragea atentia ca toti angajatii sunt sarbi, sunt si ei tinta bombardamentelor, iar demonstrantii erau rugati sa lase avioanele NATO sa distruga restaurantele, daca asta le va fi soarta. Dragoljub Jakic, directorul McDonald’s Iugoslavia, a declarat ca, din banii obtinuti pentru fiecare hamburger vandut, 1 dinar va fi donat pentru victimele bombardamentelor.
“In cursul ultimelor saptamani, Armata si Politia sarba, respectand ordinele directe ale presedintelui Slobodan Milosevic, au golit satele si orasele din Kosovo si au incendiat sau distrus mii de case,” se arata intr-o serie de manifeste lansate de avioanele NATO in zona Belgradului. Manifestele, din care ne-a aratat si noua Dragan unul, dar nu a vrut sa ni-l dea, erau scrise cu chirilice, dar intr-o sarba mai mult de cat aproximativa. “Ne temem ca mii de persoane nevinovate au fugit pentru a nu fi victimele pogromurilor lui Milosevic. Nu permiteti ca prin patriotismul vostru, indreptat pe o cale gresita, sa fiti facuti partasi la aceste crime. NATO isi va accentua atacurile pana cand fortele care participa la executia civililor din Kosovo se vor retrage, iar conducatorii vostri vor incepe negocieri fructuoase. NATO este hotarata sa-i apere pe cei fara aparare, aflati in Kosovo.” N-am auzit sa-i fi dat lacrimile vreunui sarb cand a citit manifestul, asta daca a reusit sa-l inteleaga.
Sarbii spun ca, azi-noapte, alte doua avioane ale NATO ar fi fost lovite de antiaeriana. Unul dintre ele, un aparat de tip A-10, a aterizat de urgenta pe aeroportul Petrovac din Skopje. Eric Mognot, purtatorul de cuvant al trupelor NATO din Macedonia, a declarat ca avionul a avut probleme la motor, din cauza unor scurgeri de ulei, insa martori oculari de pe aeroport au spus ca avionul fusese lovit in portiunea de sub cabina pilotului, unde se afla stocate rachetele. Un alt avion, de tip F-15, a aterizat de urgenta pe baza de la Aviano, Italia, atins de proiectile. Pilotul a fost nevoit sa-si decupleze rezervoarele de combustibil, pe care le-a aruncat, impreuna cu bombele si rachetele pe care le purta, in lacul Garda. Munitia nu a fost activata si urma sa fie recuperata de fortele NATO.
In mod ciudat, colegii mei de la Bucuresti au uitat astazi de mine. A fost singura zi din tot razboiul in care nu am transmis nimic de pe frontul iugoslav. M-am simtit ciudat de stingher, de parca as fi fost inutil. Inutil pentru acesti oameni, langa care asteptam sirenele alarmei aeriene, vuietul avioanelor si bubuiturile exploziilor.
Franta a cerut sa fie asociata la procesul de stabilire a obiectivelor care vor fi bombardate de NATO in Iugoslavia si a obtinut un drept de veto in acest sens, a informat astazi cotidianul “Liberation“, citand surse din cadrul presedintiei. “Versiunea difuzata de Elysee afirma ca, in viitor, Consiliul francez al Apararii isi rezerva dreptul de a se opune bombardarii unora dintre tinte,” precizeaza cotidianul. Presedintia a dat drept exemplu refuzul Frantei ca bombardamentele sa loveasca o centrala electrica, fiindca aceasta alimenta in primul rand Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei. Sau una dintre antenele televiziunii din Belgrad, fiindca aceasta se afla la doar doi metri de un imobil unde lucreaza numerosi jurnalisti.
Sirenele, in schimb, nu au uitat sa sune – ca de obicei – la 20:30. La ora 22:00, a trebuit sa alergam pe acoperis. Bombele explodau in cartierul Rakovica si in zona aeroportului Batajnica. Dar, deasupra Novi Sad-ului, s-au dat cele mai grele lupte de pana acum. Raidurile se succedau in valuri, de cateva ori, antiaeriana sarba reusind sa le tina piept. A doborat doua rachete si s-ar parea ca si un avion, care ar fi cazut pe muntele Fruska Gora. Am vazut o prima explozie, la 22:17, cam in dreptul rafinariei. La ora 1:00, cand credeam ca atacurile s-au mai potolit, o explozie imensa a luminat cerul. Ciuperca de foc s-a ridicat la sute de metri inaltime si a luminat totul pe o raza de cativa kilometri. Incendiul a colorat norii in portocaliu cel putin o ora. Locuitorii Novi Sad-ului, mai ales cei din cartierul Shanghai, de langa rafinarie, au fost sfatuiti sa-si puna pe fata batiste ude, imbibate in bicarbonat de sodiu, pentru a nu se intoxica cu fum.
Langa noi, pe acoperis era si Florin Dobre, cameramanul Antenei 1, care a reusit sa filmeze bombardarea rafinariei de la Novi Sad. Mile i-a atras atentia spre dreapta. Doua rachete se indreptau, parca impinse lent de o mana nevazuta, catre Rakovica. Din padurile de pe marginea Dunarii, s-a ridicat o racheta SAM lansata de sarbi. Dar a ratat tinta. Apoi inca una si inca una si rachetele NATO au fost pulverizate in mii de scantei, deasupra zonei Usce si a podului Gazela. A urmat inca o racheta lansata de unul din avioanele care survolau Belgradul. Sarbii au tras in zadar dupa ea. La cateva secunde dupa ce i s-a stins luminita din coada, racheta NATO si-a atins tinta.
De dupa dealul care ne despartea de Pancevo, s-a ridicat o ciuperca imensa de foc. I-am simtit caldura pe fata, iar flacara ei, care a staruit la orizont aproape un minut, a luminat Belgradul ca ziua. Ne-am uitat, uluiti si speriati, unii la ceilalti. Abia am reusit sa-l intreb pe Florin daca a filmat scena. Fara sa scoata un cuvant, a dat din cap afirmativ. Doua coloane imense de fum negru se involburau catre cer. Flacara mai scazuse dinspre Pancevo, dar inca inrosea cerul. Cand ne-am mai revenit din soc, o noua ciuperca de foc s-a ridicat de dupa deal. Totusi, parca nu era la fel de mare ca prima. In tot orasul se simtea miros de benzina arsa si deja ne durea capul. Comandamentul Apararii civile insista ca toata lumea sa respire prin batiste inmuiate in bicarbonat de sodiu.
Abia dupa 4 ore, pompierii s-au putut apropia sa stinga incendiul, deoarece exploziile au continuat. Fusese lovita fabrica de azotati “Azotara” si, inca o data, rafinaria si combinatul chimic. La 2:42, am auzit din nou avioanele si, imediat, antiaeriana. Dupa 13 minute, am vazut o flama albastruie, fara sa ne dam seama de unde vine, si – instantaneu – iluminatul stradal dintr-un sfert din Belgrad s-a stins, iar postul de televiziune Studio B si-a incetat, brusc, emisia. Fusese lovita o centrala electrica din cartier.
Am coborat, incercand sa aflu ce s-a intamplat prin alte parti. Abia mai apucam sa-mi notez. Milica Rakic, o fetita de 3 ani, a fost ucisa de explozia unei bombe cu fragmentatie, lansata asupra localitatii Batajnica, de langa aeroportul cu acelasi nume, care deservea capitala iugoslava. Micuta se afla in baia de la etajul II al casei sale, cand schijele unei bombe cu fragmentatie su spart geamul, trecand prin ea si prin usa. La Sremska Mitrovica, vuietul avioanelor s-a auzit dupa ora 22:00, iar 10 proiectile au lovit nord-vestul orasului. La 22:39 si 22:55, noua explozii s-au auzit in satele Prijanovic si Pojega, de langa Cacak. La 22:43, patru rachete au explodat in nord-vestul orasului Uzice. La 22:55, au fost bombardate instalatiile “Jugopetrol” din Valjevo.
La 2:11, patru rachete lansate din avion au nimerit – din nou – fabrica “Krusik” din Valjevo, fiind sterse de pe fata pamantului cantina, centrul medical si doua magazine, exploziile avariind cladiri situate la 200 de metri departare. Un incendiu de proportii a fost stins cu greu la cazarma din sud-estul orasului, iar flacari inalte de 10 metri se puteau vedea pe strazile de langa gardul fabrici. Pristina a fost din nou tinta atacurilor, aeroportul Slatina si releul de televiziune de pe muntele Goles fiind groaznic bombardate. Atacuri masive au fost si la Kragujevac si Bacevic, iar la Gnjilane a cazut o adevarata ploaie de proiectile, ce nu conteneste de cateva zile.
Circa 24.000 de albanezi din Kosovo au intrat astazi in Macedonia si Albania, ridicand la 735.000 numarul total al refugiatilor din aceasta regiune, potrivit cifrelor date publicitatii la Geneva de catre UNHCR. De la inceputul loviturilor aeriene, pe 24 martie 1999, UNHCR a numarat 564.000 de refugiati si in alte tari limitrofe, fata de 170.000 de persoane care au fugit din Kosovo inainte de interventia NATO.
Autoritatile macedonene au protestat pentru ca fortele NATO stationate in tara au blocat accesul intr-o zona din nord, intre Kumanovo si Tetovo, unde se presupune ca s-ar fi prabusit un avion, lovit de antiaeriana sarba. Localnicii au descris explozia si au povestit ca avionul a cazut langa satul Tanusevac.