Feed on
Posts
Comments

22 mai 1999

Pe la 10:00, cand m-am trezit, curentul era din nou intrerupt. Apa la robinete – nici vorba ! M-am spalat cum am putut, la lumina unei lumanari, turnandu-mi, cu grija, apa din sticlele de plastic pe care le oprisem in baie. Le-am numarat si m-am linistit: aveam destule. Mie imi ajungeau, dar cand avea sa se intoarca Mile, va trebui sa adunam mai multe. Apa de baut, insa, mai aveam doar doua sticle si m-am hotarat sa tin minte sa mai cumpar. Nu eram prea ingrijorat, pentru ca eram convins ca sarbii vor reusi sa remedieze avariile si, pana spre seara, sa ne dea din nou curent. Noroc ca era sambata si aveam timp pana seara sa imi mai adun informatii despre ceea ce se intamplase si sa le corectez pe cele pe care le aveam deja.

Media Center era deschis astazi doar pana la pranz, asa ca m-am grabit sa ajung pana acolo. Din fericire, desi nu aveau apa, aveau, in schimb, curent. Viktor m-a avertizat, daca scriu in fisierul meu din computer, sa-mi salvez tot timpul informatiile, pentru ca nu se stia cand va cadea, din nou, curentul. Am inceput sa-mi notez, in graba, ce mai aflam din stirile agentiilor de presa sarbesti. Cand ceva mi se parea dubios sau neclar, il rugam pe Viktor sa ma ajute si verificam informatiile sunand la cunostintele lui din alte orase. Sau intram prin “mirc” in dialog cu tineri din diferite colturi ale tarii, care imi confirmau sau nu diverse stiri.

Bombardamentele s-au reluat – sau mai bine zis, nici nu s-au intrerupt – in Kosovo, inca de dimineata. La 7:00, s-a auzit o explozie pe muntele Goles, langa Pristina. La 8:00, a fost lovit un sat de langa Prizren. La 8:10, doua proiectile au explodat langa Urosevac, iar intre 9:30 si 10:20, a fost bombardat orasul Dragas. La 12:00, o bomba a cazut la Kosovska Mitrovica, iar la 12:02, a sunat alarma si la Belgrad. In cateva minute, avioanele NATO au fost deasupra noastra. Cateva explozii au fost auzite in suburbia Lipovica, iar 3 rachete au lovit satul Makis, la 5 kilometri sud de Belgrad, incercand sa nimereasca uzina de apa sau conducta principala de alimentare a capitalei. Ceea ce m-a enervat teribil. Daca faceam fata penelor de curent, perspectiva de a ramane fara apa ma inspaimanta.

O noua tabara de refugiati, care ar putea adaposti pana la 10.000 de persoane, a fost deschisa astazi la Hamallaj, la 35 de kilometri de Tirana, pentru a face fata afluxului de refugiati din Kosovo, informeaza AFP. Gary Dowd, purtatorul de cuvant al organizatiei umanitare americane Samaritan’s Purse, care gireaza aceasta tabara, in colaborare cu organizatia nonguvernamentala Oxfam si UNHCR, a declarat ca aproximativ 300 de refugiati au fost primiti deja aici. In Albania se afla in prezent 433.400 de refugiati din Kosovo, din totalul de 924.000 de persoane care au parasit provincia, potrivit datelor furnizate de UNHCR.

M-am linistit la 13:15, cand sirenele anuntau suspendarea alarmei aeriene. Dupa doar o jumatate de ora, insa, sunau din nou. De aceasta data, avioanele au ocolit Belgradul sau au fost respinse de antiaeriana. Nu-mi dadeam seama, pentru ca, ziua, m-as fi urcat degeaba pe acoperis. Soarele ma orbea si nu se vedea mai nimic. Cand ma pregateam sa plec de la Media Center, pentru ca inchideau, am vazut pe geam un nor de fum dinspre Smederevo. La 13:52, mai multe proiectile lovisera halele unor fabrici din zona industriala si depozitele “Jugopetrol” din sudul orasului. La 14:15, a fost atacat orasul Leskovac, unde, cu 4 rachete bine tintite, pilotii NATO au distrus cele 3 avioane ale aeroclubului sportiv, garate pe pista unui miniaeroport. Apoi, timp de doua ore, au atacat satul Veliko Grabovnica, din apropiere, unde banuiam ca sunt ascunse formatiuni ale Armatei iugoslave, lansand cel putin 10 proiectile. Un post de radio anunta ca antiaeriana ar fi doborat la Leskovac un avion inamic. La 14:51, in timp ce leneveam pe terasa mea preferata din Trg Republike, sirenele anuntau suspendarea alarmei aeriene.

Desi plina de oameni, piata mi se parea saraca si trista. Pentru ca nu era curent, concertul de pranz, care intrase deja in obisnuinta, fusese anulat. La o masa de langa mine, s-a asezat un grup de oameni, printre care am recunoscut cativa ziaristi sarbi pe care ii mai intalnisem la Centrul militar de presa sau noaptea, dupa cate un bombardament. M-am intors cu spatele, sa nu ma recunoasca si sa ma intrebe de ce m-am dat la fund, insa nu am putut sa nu trag cu urechea la ce vorbeau. Venisera de la o manifestatie de protest impotriva razboiului, organizata in fata Ambasadei Belgiei, la care au participat cateva sute de belgradeni. Apoi au schimbat vorba, comentand indignati arestarea lui Dragomir Becirovic, corespondentul din Muntenegru al cotidianului “Politika“.

NATO a recunoscut ca a bombardat, din greseala, in Kosovo, o pozitie ocupata de UCK, la circa 10 kilometri de granita cu Albania, crezand ca este vorba de un post al Armatei iugoslave, informeaza AFP. Obiectivul militar lovit, situat in localitatea Kosare, “a fost vizat de catre NATO pe baza unor informatii potrivit carora acest post se afla inca sub controlul Armatei iugoslave,” a declarat purtatorul de cuvant al Aliantei, Jamie Shea. Incidentul s-a produs in urma cu doua zile si s-a soldat cu 7 morti in randurile separatistilor albanezi.

La 16:17… surpriza ! La difuzoarele teraselor din Trg Republike a inceput sa rasune muzica. Venise curentul ! Bucurosi, am inceput sa aplaudam, iar eu m-am grabit sa-i cer chelnerului sa-mi aduca o cafea. Zambind trist, acesta mi-a atras atentia ca nu putea, pentru ca nu se restabilise alimentarea cu apa a orasului. Radio Novosti a anuntat ca se va reusi normalizarea functionarii sistemului energetic national abia spre sfarsitul zilei. Obiectivele prioritare (spitale, fabrici de paine, uzine de apa, Politie si Armata) erau deja alimentate cu energie electrica in majoritatea oraselor din centrul si nord-vestul tarii. In continuare, existau probleme la alimentarea cu apa, deoarece, chiar daca primeau curent, pompele aveau nevoie de cateva ore bune pentru a restabili presiunea necesara.

Am citit in “Politika” detalii despre liberalizarea preturilor, oferite de ministrul federal al Comertului, Borislav Vukovic. Am inteles ca motivul principal al deciziei era ca economia iugoslava ar face fata situatiei si firmele pot functiona la fel ca pe timp de pace. Ceea ce era, desigur, o iluzie. In continuare, erau exceptate de la liberalizare preturile la grau, porumb si alte cereale, la carne si semipreparate din carne, la zahar, ulei, branza, margarina, bere, cateva produse chimice si metalurgice, la o parte a productiei de confectii si pielarie, la automobile, aparatura de telecomunicatii si, desigur, la medicamente. Oricum, micile firme private nu putea scumpi produsele pe care le vindeau, pentru ca rezervele financiare ale sarbilor (printre care erau foarte multi someri sau angajati si pensionari care nu-si mai primisera banii de luni de zile) erau secatuite si puterea de cumparare era aproape nula.

Singura sursa de venit a foarte multor sarbi era micul comert, care degenera adesea in contrabanda. Tolerata, in oarecare masura, de autoritatile iugoslave, contrabanda era descurajata, periodic, prin masuri de forta. Astazi am aflat ca a fost inchis free-shop-ul dintre cele doua puncte de frontiera de la Stamora-Moravita, de la granita cu Romania. Cei 3 angajati ai magazinului au fost arestati, pentru ca vindeau tigarile la suprapret. De asemenea, in zona Veliko Gradiste, mai multe persoane au fost arestate si condamnate, in regim de urgenta, la cate 2 luni de inchisoare si amenzi de 4-500 de marci germane, pentru ca faceau contrabanda cu carburanti cumparati de la romanii care mai indrazneau sa treaca Dunarea cu barcile cu motor.

Saptamanalul german “Welt am Sonntag” citeaza un raport confidential, intocmit de catre Statul Major al fortelor aliate din Europa, potrivit caruia bilantul loviturilor aeriene intreprinse de NATO pana in prezent este deceptionant. Conform acestui raport, bombardamentele Aliantei nu au reusit sa distruga decat 300 de piese de armament greu, dintre care 60 de blindate, sa anihileze 10 pozitii de lupta iugoslave si nu au scos din lupta mai mult de jumatate din avioanele Mig-29 sarbesti. In plus, daca aproape jumatate din mijloacele de aparare antiaeriana situate la altitudine mare si medie au fost distruse, capacitatile iugoslave raman, practic, intacte la joasa altitudine. Peste 1.000 de sisteme de armament, adaptate in mod deosebit pentru a actiona impotriva elicopterelor Apache, sunt inca operationale, se apreciaza in raportul confidential.

Astazi, Margit Savovic, presedinta Comisiei iugoslave pentru cooperarea cu UNICEF, a declarat ca bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei au provocat moartea a peste 1.200 de civili, dintre care aproape o treime sunt copii. “Aproximativ 30 % dintre cei peste 1.200 de civili ucisi si 40 % dintre cei circa 5.000 de raniti sunt copii,” a spus ea. “Multi copii prezinta tulburari de comportament, numarul copiilor maltratati va creste, ca si al celor care nu vor reusi sa-si termine studiile primare, iar peste 60 % dintre copiii iugoslavi vor avea nevoie de o forma de asistenta sociala.” Margit Savovic a acuzat NATO de comiterea de crime de razboi, dand exemplu cele 20 de spitale si 30 de centre medicale distruse sau avariate, pana acum, de bombardamente.

Romanii au intins o mana de ajutor sarbilor. Astazi, 46 de copii din Pancevo au plecat, pentru o vacanta de 10 zile, pe litoralul romanesc, in statiunea Venus. E adevarat ca transportul lor a fost finantat de doi oameni de afaceri sarbi, insa restul cheltuielilor a fost suportat de societatea “Prietenia“. Cand au trecut prin Bucuresti, s-au speriat ingrozitor auzind tunetele unei ploi de vara, pe care le-au confundat cu exploziile bombelor. Colegii din Bucuresti mi-au citit la telefon declaratia lui Cornel Drajlovic, un pusti de 14 ani, care le-a povestit jurnalistilor ca a venit la mare “sa se odihneasca de la razboi” si le-a descris cum fugea in adapost cand auzea sirenele alarmelor aeriene si cum au fost bombardate combinatele din orasul sau natal.

Peste 5.000 de refugiati din Kosovo au sosit astazi, la postul de trecere a frontierei cu Macedonia, a anuntat UNHCR, citat de AFP. Acesti refugiati au ajuns cu un tren de 15 vagoane, plecat din Kosovopolje, si cu 7 autobuze. Este vorba de cel mai important aflux de refugiati de la 5 mai, data la care a fost inchisa frontiera intre Macedonia si Kosovo pentru 15 zile. Refugiatii au fost condusi in taberele de la Brazda si Cegrane. Alti 200 de etnici albanezi din Kosovo, numai barbati, au trecut granita cu Albania, declarand ca fusesera retinuti de autoritatile iugoslave la inchisoarea Mitrovica. Barbatii, cu varste cuprinse intre 25 si 60 de ani, au spus ca, azi dimineata, li s-a dat drumul sa plece din inchisoarea unde au stat cel putin 16 zile. Ei au declarat ca nu cunosc motivele pentru care au fost retinuti si apoi eliberati si nici unul dintre ei nu cunostea unde se afla familia sa.

Spre seara, cand m-am intors la hotel, n-am reusit sa mai gasesc decat doua sticle cu apa plata si un bax de apa minerala, pe care le-am cumparat imediat, gandindu-ma ca n-o sa avem apa nici la noapte. Intr-adevar, cand am ajuns la hotel, apa inca nu curgea la robinete, dar Nelu mi-a spus ca sunt sperante sa vina mai tarziu. Ce sperante ? Abia mi-am transmis corespondenta, ca, la 20:30, s-a luat din nou curentul. Eram in restaurant si mancam un gratar cu cartofi prajiti, facuti pe plita incalzita cu gaz. Dule, chelnerul nostru, mi-a adus o lumanare, bombanind injuraturi ingrozitoare la adresa americanilor si a razboiului.

Prevazator, l-am rugat pe Boban, baiatul de la butic, sa-l cheme pe unul dintre prietenii sai, de la care imi cumparasem un telefon mobil nou, ca sa-mi aduca inca o baterie de rezerva si un incarcator de masina. Vorbisem cu Nelu ca, daca vor fi probleme grave cu alimentarea cu energie electrica, sa ma lase sa-mi incarc telefonul in masina lui. Eram terorizat de gandul ca nu voi mai avea cum sa-mi transmit corespondentele. Prietenul lui Boban mi-a adus o baterie noua, tip litiu-ion, care putea fi reincarcata indiferent cat era de descarcata, fara sa o distrug.

La 21:05, a venit din nou curentul. Insa doar pentru cateva minute. O jumatate de ora mai tarziu, aveam din nou curent. Am apucat sa-mi notez ca NATO a bombardat, din nou, in 4 randuri, inchisoarea de la Istok. Cel putin 20 de proiectile au atins pavilioanele inchisorii si, deocamdata, nu se cunoaste numarul victimelor, deoarece echipele de interventie nu au reusit sa indeparteze toate daramaturile pana la caderea intunericului. In plus, operatiunile de salvare erau ingreunate de raidurile repetate, ultimul durand aproape doua ore.

Sase avioane de vanatoare F/A-18 D Hornet, dintr-un numar total de 24 de aparate care vor sosi in Ungaria, au aterizat la baza aeriana de la Taszar, a declarat purtatorul de cuvant al Ministerului ungar al Apararii Erdelyi Lajos, citat de AFP. “Avioanele de vanatoare vor sustine operatiunile NATO in Kosovo si in Iugoslavia,” se arata intr-un comunicat oficial al bazei aeriene. “Aceste aparate, avand intrebuintari multiple, ofera NATO numeroase posibilitati in regiune si pot fi utilizate zi si noapte.” Ungaria are rezerve cu privire la lansarea de atacuri de catre NATO de pe teritoriul sau, temandu-se de o inrautatire a situatiei minoritatii maghiare din Vojvodina.

Alarma a sunat la noi abia la 23:17. In Kosovo, insa, atacurile aeriene incepusera mai devreme. La 19:30, pilotii NATO s-au dezlantuit asupra satului Veliko Grabovnica de langa Leskovac, 5 bombe de mare putere incercand sa nimereasca trupele iugoslave ascunse prin padurile din zona. La 20:00, in satele din jurul Prizren-ului au explodat cel putin 14 proiectile. Apoi, incepand cu 21:30, vreme de doua ore, avioanele NATO au asternut un covor de bombe in intreaga provincie. Crainicii de la Radio Novosti, pe care ii ascultam non-stop, abia mai apucau sa insire distrugerile. Trei bombe langa Kosovska Mitrovica. Altele la Pristina si in orasul Obilic. Doua raiduri asupra orasului Kursumlija. Inca doua raiduri asupra satului Veliko Grabovnica. Apoi explozii la Podujevo si din nou Kursumlija.

Apoi am urcat scarile in fuga, sa ajung pe acoperis, pentru ca avioanele au ajuns si la noi. Intai au atacat Novi Sad-ul, la 0:20. Pilotii nu au lansat nici un proiectil, ci au utilizat niste simulatoare cu infrarosii, pentru a-i face pe sarbi sa-si deconspire pozitiile bateriilor antiaeriene, insa acestia nu s-au lasat pacaliti. Apoi s-au dezlantuit. La 0:58, a inceput atacul asupra Belgradului si a durat o jumatate de ora. Avioanele veneau dinspre nord, dinspre Ungaria si foloseau spatiul aerian romanesc pentru a se retrage dupa fiecare atac. Survolau Belgradul si insistau sa atace obiective din sud si vest. Am auzit cateva bubuituri dinspre Obrenovac, apoi avioanele ne-au survolat din nou si s-au retras spre nord. Au lovit Pancevo, dupa care s-au concentrat asupra orasului Sabac. Antiaeriana a reusit sa doboare o racheta, insa alte 3 au nimerit depozitele “Jugopetrol” si un camping de la marginea orasului. S-au mutat la Sremska Mitrovica, unde au bombardat crunt soseaua dintre satele Mandjelos si Lezimir si un releu de televiziune. Am vazut cateva explozii dinspre aeroportul Surcin, dupa care s-a lasat linistea.

Nu stiam ce sa fac. Am coborat in camera, sa ma incalzesc un pic, pentru ca afara se facuse frig. La 2:52, a trebuit sa urc inapoi. O serie de explozii au luminat orizontul dinspre aeroportul Batajnica. Observasem ca flancul de est al centurii de baterii antiaeriene ale Belgradului nu prea trage. N-am observat numai eu, pentru ca avioanele au profitat si au inceput sa coboare peste oras din acea directie. Cateva explozii puternice s-au auzit dinspre Strazevica (o portiune din cartierul Rakovica, unde se afla o cariera de piatra si erau camuflate unitati militare si cateva tunuri grele ale antiaerienei). In sfarsit, sarbii au reusit sa pulverizeze in aer o racheta, dupa care atacul a incetat.

Presedintele finlandez Martti Ahtisaari a declarat la Helsinki ca adevaratele negocieri legate de criza din Kosovo nu au inceput inca si ca tentativa sa de mediere incearca sa le pregateasca, informeaza AFP. La intoarcerea din Suedia, unde a avut o serie de convorbiri cu secretarul general al ONU Kofi Annan, Ahtisaari si-a exprimat speranta ca va obtine rezultate pana la summitul UE de la Koln, programat pentru zilele de 3 si 4 iunie sau, in orice caz, inainte de preluarea presedintiei Uniunii Europene de catre Finlanda, la 1 iulie.

La 4:00, cand ma hotarasem sa ma spal ca pisica, cu apa din sticlele ce le aveam, s-a luat din nou curentul. Afara vuiau avioanele NATO, asa ca am urcat, cu lanterna in mana, pe acoperis. La timp ca sa asist la doua explozii stralucitoare dinspre Batajnica. De altfel, in afara de tirurile antiaerienei, erau singurele surse de lumina peste un Belgrad cufundat in bezna. Apoi, cerul a fost luminat de cateva flame albastrui si de un incendiu indepartat, dinspre sud. Radio Novosti a anuntat ca doua rachete au lovit transformatoarele termocentralei “Kolubara” de la Veliko Crljani. Alte doua rachete au spart in bucati doua blocuri ale termocentralei “Nikola Tesla” de la Obrenovac. De aceea, intreaga Serbie ramasese fara curent. Si fara apa. Culmea era ca problemele la alimentarea cu apa erau dublate, in urma bombardamentelor de astazi dupa-amiaza, de avarierea uzinei de apa de la Makis, care deservea Belgradul.

Lasand in urma o tara cufundata in intuneric, avioanele NATO s-au intors la bazele lor. Am coborat in camera, m-am spalat cum am putut si m-am trantit in pat. Am avut un somn agitat, pentru ca nu reuseam sa-mi scot din minte iritarea provocata de lipsa de curent si apa. La 6:42, m-am mirat de unde mai gasisera sarbii energie sa porneasca sirenele care anuntau incetarea alarmei aeriene. Stiam ca e duminica, n-am de transmis stiri decat seara, asa ca m-am chinuit sa adorm la loc.