23 mai 1999
Cand m-am trezit, nu aveam nici curent, nici apa. Ziua incepea destul de deprimant, desi afara era vreme buna. Mai aveam apa in sticle, insa, pe masura ce imi turnam sa ma spal, ma enervam tot mai tare. Era un chin, dar n-aveam ce face. Am coborat bombanind si l-am rugat pe Nelu sa-mi faca o cafea pe plita cu gaz din bucatarie. Am comentat cu el situatia, care nu ni se parea prea roz. Intreruperile de curent si apa puteau afecta moralul oamenilor mai mult decat orice bombardament. Simteam pe pielea mea.
Am strans din dinti si am plecat in oras, incercand sa descopar vreun cartier care sa aiba curent. Fara noroc. Cel putin in centru, nu am gasit. Imi era greu si sa aflu ce s-a mai intamplat prin alte parti, pentru ca – fara curent – nici computerele, nici Internetul nu functionau. M-am dus pana in piata, n-am rezistat tentatiei si mi-am cumparat un joc electronic, ca sa-mi omor timpul in noptile lungi, cand nu aveam nici macar cu cine sa schimb o vorba. Cel putin pana se va intoarce Mile.
UCK a cerut intensificarea raidurilor NATO impotriva fostei Iugoslavii, in ciuda bombardarii din greseala, de catre aviatia aliata, a uneia din bazele sale, informeaza AFP. Bombardarea de catre Alianta Nord-Atlantica a unei baze a UCK a fost o “greseala tehnica, insa atacurile aeriene trebuie sa continue si sa fie intensificate”, a declarat Hashim Thaqi, liderul politic al UCK.
De la un post de radio, am aflat ca bombardamentele asupra trupelor iugoslave din Kosovo nu au contenit nici o clipa. Mi-am notat pe fuga ca, incepand cu ora 8:00, avioanele NATO au lansat 10 proiectile asupra unui sat de langa Gornji Milanovac. Apoi, alte 13 in jurul Urosevac-ului. La 12:42, sase rachete au lovit aeroportul Ponikve, de langa Uzice. Apoi, la 13:10, a inceput un bombardament furibund asupra Prizren-ului, unde au explodat cel putin 22 de bombe. Alte 20 au lovit un sat de langa Pristina, intre 14:15 si 15:03.
Centrul de presa din Pristina anuntase ca, azi-noapte, in timpul unui raid asupra localitatii Merdare, de langa frontiera administrativa dintre Kosovo si Serbia, deputatul sarb Dragan Milunovic a fost ucis. Acesta era membru al Partidului Radical din Serbia, condus de Vojislav Seselj. Sarbii au mai anuntat ca, in regiunea Klina din centrul provinciei Kosovo, antiaeriana ar fi doborat un avion A-10 Thundebolt, asa-zisul “distrugator de tancuri”. Desigur ca informatia a fost, imediat, dezmintita de oficialii NATO, in eternul ping-pong al declaratiilor si dezmintirilor care a fost una din caracteristicile acestui razboi.
Periodic, posturile de radio anuntau ca, in ciuda eforturilor disperate ale echipelor de interventie, avariile de la sistemul energetic national nu au fost remediate. Rezerva de apa a Belgradului era in scadere, iar pe strazi isi facusera aparitia cisterne langa care oamenii isi asteptau, disciplinati, randul sa-si umple sticlele cu apa. Sarbii erau sfatuiti ca, atunci cand va veni curentul, sa nu foloseasca aparate electrice de mare putere, pentru a nu dezechilibra din nou sistemul. De asemenea, se repeta sfatul ca toata lumea sa-si faca provizii de apa potabila. Incercand sa risipeasca nelinistea, autoritatile anuntau ca se asigura energie si apa pentru spitale si brutarii, insa acestea din urma functioneaza doar la jumatate din capacitate.
In doua luni de operatiuni in Kosovo, NATO a distrus o treime din armamentul greu al Armatei iugoslave si peste 100 de avioane ale fortei aeriene sarbe, a afirmat purtatorul de cuvant al Aliantei Jamie Shea, citat de AFP. Aceste 100 de aparate pierdute de iugoslavi reprezinta aproximativ jumatate din totalitatea avioanelor de lupta de prima linie pe care le aveau. “Circa 75 % dintre pozitiile fixe ale lansatoarelor de rachete sol-aer au fost distruse,” a mai declarat el.
Profitand de problemele mari cu care se confruntau sarbii, Milo Djukanovic a inceput sa intinda coarda. A aparut la un post de televiziune, cerand o reforma a Constitutiei Iugoslaviei, care sa acorde o mai mare autonomie Muntenegrului in interiorul Federatiei Iugoslave. “O reforma a sistemului constitutional si juridic al Iugoslaviei trebuie sa aduca Muntenegrului si politicii sale de stat distincte un cadru suficient de larg, o autonomie suficienta pentru a-i permite sa exprime si sa realizeze interesele sale strategice nationale si de stat,” a declarat Djukanovic. El l-a acuzat pe Milosevic ca refuza sa convoace Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, pentru a nu se confrunta cu argumentele sale, care ii condamna politica si “acest razboi nesabuit si inutil cu NATO”.
Teoretic, conform Constitutiei, Serbia si Muntenegru se bucura de drepturi egale in cadrul federatiei. Practic, insa, Slobodan Milosevic si apropiatii sai tin fraiele puterii. Parlamentul federal este un legislativ de parada, in care reprezentantii Muntenegrului nu au prea mari puteri si, oricum, marile decizii (cum a fost decretarea starii de razboi) le ia presedintele sau guvernul. “Practica a demonstrat ca prevederile Constitutiei iugoslave se preteaza cu usurinta la manipulari din partea regimului de la Belgrad, care aduc prejudicii Muntenegrului,” a spus Djukanovic. Aceste declaratii, mai ales ca erau facute la intoarcerea dintr-un turneu prin tarile occidentale, erau total lipsite de inspiratie. Sarbilor si muntenegrenilor nu le statea mintea la subtilitatile politicienilor, atata vreme cat in fiecare noapte ploua cu bombe.
Si reactiile nu s-au lasat asteptate: Partidul Socialist Popular (SNP), al carui lider, Momir Bulatovic, era un protejat al lui Slobodan Milosevic, l-a acuzat pe Djukanovic ca “intarata pasiunile politice si provoaca confruntari civile”. Bulatovic fusese presedinte al Muntenegrului pe vremea marii Federatii Iugoslave, cand, dupa unele ezitari, a trecut de partea lui Milosevic, in timpul razboaielor din Croatia si Bosnia. A fost invins in alegerile prezidentiale de Milo Djukanovic, insa Milosevic l-a numit prim ministru al guvernului federal, in ciuda protestelor acestuia, care l-a acuzat de lipsa de legitimitate. In comunicatul sau, partidul lui Bulatovic a declarat: “Djukanovic este, fara indoiala, constient ca, dupa turneul sau diplomatic in tarile agresoare, nu se mai bucura de sustinerea populatiei din Muntenegru si nici nu mai poate fi membru de facto al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. El a exprimat cu claritate intentia de secesiune a Muntenegrului”. Era fascinant cu cata usurinta vorbeau tot felul de lideri in numele poporului, acuzand sau sustinand un personaj sau altul. In timp ce oamenii de rand se chinuiau sa indure bombardamentele si nenorocirile razboiului, ignorand aproape total politicianismul ieftin.
Fostul secretar de stat american Henry Kissinger l-a acuzat pe Clinton, intr-un editorial publicat in ultimul numar al saptamanalului “Newsweek“, ca politica sa din Kosovo slabeste relatiile cu China si Rusia. “Actiunea NATO ameninta sa reduca la zero relatiile dintre Statele Unite si Rusia in viitorii ani,” scria Kissinger. “In plus, la Beijing, bombardarea ambasadei chineze de la Belgrad a slabit relatiile instabile dintre americani si chinezi.”
Pentru ca eram mai liber, mi-am rasfoit carnetelul de notite si mi-am extras cateva idei pentru reportajul de atmosfera despre bisnitarii romani si sarbi pe care i-l propusesem Corinei Hadarean, pentru emisiunea de dimineata. M-a sunat si l-am inregistrat din prima, fara greseli. Eram foarte stresat sa-mi conserv cat mai mult bateriile telefonului mobil. Una era deja aproape epuizata si nu aveam curent sa o reincarc, asa ca m-am concentrat si n-a fost nevoie sa repetam nimic. I-am povestit, in cateva cuvinte, despre criza de carburanti si tigari, la care s-a adaugat, treptat, zaharul, uleiul, detergentii si alte produse. Criza care i-a afectat si pe bisnitari.
Desi, in virtutea legii martiale, impotriva lor au fost anuntate masuri drastice, acestea au fost aplicate destul de rar si atunci pentru a nu permite extinderea fenomenului. In mod tacit, piata neagra era incurajata, pentru ca devenise o supapa, un mod de a suplini saracia si criza. In ultima vreme, insa, am auzit tot mai des cum sarbii se intrebau ce se va intampla cand vor ajunge la fundul sacului, cheltuind si ultimele economii puse deoparte in anii de prosperitate. Criza provocata de bombardarea infrastructurii economice a tarii, care, in viziunea liderilor occidentali, ar fi trebuit sa determine poporul sa se ridice impotriva regimului lui Slobodan Milosevic, nu a avut efectul scontat pana acum. Si aceasta, deoarece sarbii au perceput acest razboi ca o agresiune fara precedent asupra tarii lor, iar victimele provocate de bombe printre civili le-a trezit sentimentul ca NATO nu lupta doar impotriva soldatilor Armatei iugoslave, ci impotriva fiecaruia dintre ei.
In finalul reportajului despre bisnitarii din Iugoslavia, am adaugat ultimul bilant comunicat de Politia sarba, care a anuntat ca, de la inceputul razboiului, au fost arestati 1.318 speculanti (dintre care 1.114 sunt cercetati in stare de libertate), au fost confiscate 67 de tone de zahar, 227 de tone de faina, 15.000 de litri de ulei comestibil, 17 tone de cafea, 32 de tone de sare, 309 tone de motorina si benzina, 10.000 de litri de bauturi alcoolice si 78.000 de baxuri de tigari, toate provenind din contrabanda. Numai in Belgrad, politistii au confiscat de la speculanti marfuri in valoare de 16,5 milioane de marci germane ! Cifre care spun multe despre nivelul la care ajunsese contrabanda in Iugoslavia.
Autoritatile au refuzat accesul in Iugoslavia a doua camioane cu ajutoare umanitare care veneau din Bulgaria si erau destinate minoritatii bulgare si spitalului “Dragisa Misovic“ din Belgrad, bombardat miercurea trecuta de NATO, conform postului national bulgar de radio. Dat fiind faptul ca Guvernul iugoslav a afirmat ca nu va permite accesul camioanelor, daca ajutoarele nu vor fi distribuite de reprezentantii sai, acestea nu au plecat inca din Bulgaria, a declarat adjunctul ministrului Afacerilor Externe, Marin Raikov. “Consideram ca trebuie sa asteptam si sa insistam ca aceste ajutoare sa ajunga la simplii cetateni iugoslavi.”
Incercand sa mai aflu cate ceva despre ce s-a intamplat prin tara, i-am sunat pe prietenii pe care mi-i facusem la Belgrad. Unul dintre ei, care lucra la agentia de presa Beta, mi-a aratat o scrisoare deschisa pe care locuitorii orasului Cacak i-au adresat-o lui Milosevic. “In acest moment, veti decide soarta noastra, a tuturor,” se spunea in scrisoare. “Va cerem sa incetati imediat acest razboi si sa luati aceasta decizie tinand cont de suferintele pe care le indura poporul iugoslav, pe care il conduceti.” Prietenul meu mi-a spus ca, la initiativa unui grup de profesori, medici, ingineri si muncitori, la Cacak s-a constituit “Parlamentul cetatenilor“, care il sprijina pe primarul Velimir Ilic si a coordonat o serie de demonstratii impotriva razboiului. De altfel, Ilic se afla deja in atentia Politiei militare, deoarece l-a acuzat public pe Milosevic ca este responsabil pentru bombardamentele NATO impotriva Iugoslaviei.
M-am hotarat sa urmaresc cu atentie ce se intampla la Cacak, pentru ca nu credeam ca autoritatile militare vor ramane fara reactie, riscand ca protestele de acest gen sa se extinda. Pe langa asta, reprezentantii Partidului Democrat au dat publicitatii o declaratie a liderului sau, Zoran Djindjic, care a anuntat ca autoritatile de la Belgrad i-au trimis un ordin de concentrare. “Aceasta actiune face parte din strategia pusa la cale de regimul Milosevic, care a inceput in ziua in care am fost acuzat pe nedrept ca am fugit in Germania, unde as fi cerut continuarea bombardamentelor NATO,” se spunea in declaratia lui Djindjic. Indignarea sa ar putea parea sincera, daca declaratia n-ar fi ajuns la Belgrad printr-un mesaj expediat prin fax de la Berlin.
In lupta lor contra lui Milosevic, liderii Opozitiei iugoslave pareau niste handicapati. Acesta avea o abilitate extraordinara de a jongla cu legile – draconice sau nu – pentru a-i pocni in moalele capului, cand le era lumea mai draga. Stupid era ca acestia nu intelegeau si nu reuseau deloc sa-i raspunda cu aceeasi moneda. Exemplul Djindjic este relevant: dupa ce a avut grija ca toata lumea sa afle ca acesta a fugit din Serbia, intai in Muntenegru si apoi in Occident, Milosevic si-a pus oamenii sa-i trimita acest ordin de concentrare, pentru a sublinia si mai mult faptul ca ar fi nevoie de el in Serbia, pentru a-si indeplini datoria de aparare a patriei, in timp ce el se refugiase din calea bombelor. In plus, Milosevic stia ca, neputand sa raspunda convocarii, Djindjic va fi anchetat de Justitia militara si, chiar daca isi va dovedi nevinovatia, procesul va dura si va aminti multa vreme sarbilor de lasitatea liderului Partidului Democrat.
Ministrul rus al Afacerilor Externe, Igor Ivanov, a lasat sa se inteleaga ca unul din scopurile bombardamentelor NATO in Iugoslavia ar putea fi zadarnicirea eforturilor Moscovei de a rezolva criza din Kosovo. “Va voi spune ceva care ne surprinde. Atunci cand Viktor Cernomirdin se afla la Belgrad – si era vorba de cea de-a treia sa vizita, in cadrul unei misiuni care nu reflecta numai interesele ruse, ci si pe acelea ale multor alte tari – bombardamentele si-au atins intensitatea maxima,” a constatat ministrul, intr-un interviu acordat CNN. “Atunci, se pune intrebarea cine incearca sa mineze negocierile ?”
Mi-am cumparat cateva ziare si m-am asezat la o masa de pe terasa din Trg Republike, sa le rasfoiesc. Un mare scandal a izbucnit in Muntenegru, din cauza lui Dragomir Becirovic, seful subredactiei din Podgorica a cotidianului “Politika“. Vineri dupa-amiaza, la ora 17:00, doi politisti in civil au batut la usa acestuia si l-au dus la sediul Politiei, unde l-au retinut vreme de 8 ore. Era pentru prima oara cand, in Muntenegru, politistii interogau un jurnalist, din cauza celor scrise de acesta. In numarul din 20 mai, Becirovic publicase in “Politika” un articol intitulat “Djukanovic pe aripile NATO“, despre turneul diplomatic al presedintelui muntenegrean in Germania si Franta. Politistii l-au chestionat despre sursele care i-au dezvaluit ca Djukanovic ar fi plecat in strainatate, decoland de la Dubrovnik, cu un avion al NATO.
Aceasta era doar una din acuzatiile aduse lui Milo Djukanovic de ziaristul sarb. In numarul sau de astazi, “Politika” a reprodus inca o data articolul lui Becirovic. M-am amuzat citindu-l, pentru ca era bine scris si impanat cu destule elemente picante. Articolul amintea ca Djukanovic orchestreaza in Muntenegru o campanie de denigrarea a Armatei iugoslave care stationeaza in aceasta tara, interpretand, in sensul rau, initiativa acestuia de a solicita modificarea Constitutiei, pentru ca Muntenegru sa detina un rol mai important in cadrul Federatiei Iugoslave. Ziaristul a accentuat ca Djukanovic nu a venit la Belgrad, sa discute aceste probleme cu presedintele iugoslav Slobodan Milosevic, cum ar fi fost normal, ridicandu-le, in schimb, in Occident, la Conferinta pentru problemele tarilor din estul Europei. In finalul articolului, Becirovic a adaugat ca, la intoarcere, Djukanovic a luat cu el in avion un grup de vanatori din Occident, amatori sa impuste salbaticiuni in padurile Muntenegrului. Ceea ce, pentru sarbi, care cunosteau renumele de bisnitari si contrabandisti ai muntenegrenilor, suna foarte verosimil.
Dupa 3 ore de la arestarea lui Becirovic, seful Politiei din Podgorica l-a sunat pe Bud Simonovic, presedintele Federatiei Jurnalistilor din Iugoslavia, anuntandu-l ca acesta este anchetat. “Stiam ca a primit cateva telefoane de amenintare, insa nu ma asteptam, din partea autoritatilor muntenegrene, la asa o incalcare grosolana a libertatii cuvantului,” a declarat Simonovic. El a mobilizat, imediat, un grup numeros de ziaristi si avocati, care s-au dus in audienta la primul ministru si la presedintele Parlamentului muntenegrean. La inteventiile acestora, Dragomir Becirovic a fost eliberat, in jurul orei 1:00.
O noua pata de petrol, cea de-a optsprezecea de la inceputul atacurilor NATO in Iugoslavia, a aparut pe Dunare in zona Bulgariei, a anuntat agentia de presa BTA. Pata, cu o lungime de 4 kilometri si o latime de 150 de metri, a fost observata de Politia bulgara de frontiera. Oamenii de stiinta bulgari au constatat ca nivelul concentratiilor de hidrocarburi toxice din atmosfera a crescut si, dupa parerea lor, acestea vin dinspre o rafinarie iugoslava avariata in cursul bombardamentelor. Aceasta crestere a poluarii aparea in urma contactului cu aerul a substantelor petrochimice de la rafinaria din Prahovo.
Desigur ca toate ziarele de astazi au preluat un articol din saptamanalul german “Bild am Sonntag“, care demonstra ca elicopterul Apache care s-a prabusit la inceputul acestei luni in Albania – incident in care au murit doi militari americani – nu a cazut din cauza unei “defectiuni tehnice“, asa cum anuntasera oficialii NATO. Citand cateva rapoarte secrete ale Aliantei, ziarul german preciza ca, in realitate, elicopterul a fost doborat de o racheta a antiaerienei sarbe. Printre alte date, in rapoarte se arata ca aparatul a explodat in aer, “intr-o imensa minge de foc”, ceea ce nu se putea intampla din motive tehnice.
Mi-a atras atentia un alt articol, publicat in saptamanalul “Ilustrovana Politika“, despre povestea lui Aleksander Sunjka, un profesor de limba si literatura sarba din Backa Palanka, orasel de la granita cu Croatia. La inceputul lunii aprilie, acesta fusese mobilizat si trimis la o unitate de artilerie antiaeriana, amplasata undeva pe malul Dunarii, langa Novi Sad. In noaptea de 7/8 aprilie, in timp ce manevra un tun de mare calibru, alaturi de un soldat incorporat, si el, de numai 15 zile, profesorul a reusit sa doboare un avion de tip F-15 E. “L-am vazut venind, am ochit si am tras,” povestea Sunjka. “Am vazut cum aparatul se prabuseste si doua parasute se deschid. Erau pilotii. Dupa o jumatate de ora, am auzit elicopterul de recuperare, insa, fiind intuneric si ceata, nu i-a gasit. A doua zi, impreuna cu pescarii si vanatorii din partea locului, care cunosc bine fiecare coltisor, i-am cautat noi si am reusit sa dam de ei. Primul lucru pe care l-a strigat pilotul avionului a fost “I am Belgian, no Americano !” Avea 42 de ani si era insotit de copilotul sau, o femeie de 28 de ani. I-am predat Comandamentului Garnizoanei din Novi Sad.”
Dupa o saptamana, tot noaptea, Sunjka a reusit sa doboare inca un avion inamic. “Zbura foarte jos, cam la 500 de metri altitudine,” povestea profesorul. “Cred ca l-am nimerit fix in cabina. Aparatul a explodat in aer si nu cred ca pilotul a supravietuit.” Povestea mi s-a parut inventata, insa, dupa ce am sunat la prietenii mei din Novi Sad, care m-au ajutat sa aflu si niste numere de telefon de la Backa Palanka, am aflat ca Aleksander Sunjka exista cu adevarat, ba chiar devenise eroul orasului. In familia sa existau antecedente razboinice: strabunicul sau, Stojan Sunjka, a luptat in Primul Razboi Mondial, bunicul lui, Ostoja Sunjka, a fost seful brigazii “Stari Vujadin” in cel de-al Doilea, iar sotia sa spune ca a mai avut parte de un razboi, la Vukovar, insa nu doreste sa-si aminteasca de ororile vazute acolo. Erau prea multe elemente reale, ca interviul sa fie o fictiune. Mandru de el, profesorul explica ziaristilor: “Nu este foarte greu sa dobori un avion. E ca la fotbal. Vezi tinta, o privesti precum un fotbalist poarta, ochesti si tragi. Daca ai noroc, il nimeresti.”
Tarile din G-8 sunt inca destul de departe de realizarea unui acord asupra textului de rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la provincia Kosovo, a anuntat guvernul britanic, informeaza AFP. “Faptul ca discutam serios si in detaliu cu Rusia despre viitorul provinciei Kosovo este un semn pozitiv,” a declarat secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Externe Tony Lloyd. Directorii politici din G-8 au incheiat vineri, la Bonn, cea de-a doua reuniune, fara a realiza vreun progres notabil. Principalul obstacol ramane alcatuirea si structura comandamentului fortei internationale care va fi desfasurata in provincia sarba dupa retragerea trupelor iugoslave.
Spre seara, m-am intors la hotel “Toplice“, sa-mi pregatesc corespondenta pentru Stirile de la 19:30. Chiar cand transmiteam, in zona noastra a revenit curentul electric. Vocea mi s-a inviorat si, cu telefonul la ureche, vorbind cu Andreea Esca, m-am dus pana in baie, sa verific apa. Ghinion ! Robinetul se incapatana sa ramana sec. Ceva mai tarziu, un firicel de apa de culoare rosiatica, din cauza oxidului depus pe tevi, a inceput sa se prelinga in chiuveta, insa presiunea era insuficienta ca sa umple bazinul WC-ului. Ce sa mai vorbim de dus !
Am ramas in camera, sa urmaresc jurnalul RTS. Prin avalansa de stiri despre protestele din diferite colturi ale lumii, impotriva raidurilor NATO asupra Iugoslaviei, printre atacurile la adresa presedintelui Milo Djukanovic si imagini filmate la centralele electrice avariate sau distruse de bombardamentul de noaptea trecuta, am aflat o informatie de ultima ora. La 19:50, avioanele NATO au lansat 3 rachete asupra unui cartier rezidential, locuit de etnici albanezi, din orasul Urosevac. Se pare ca tinta atacului a fost o uzina de tevi laminate din apropiere, insa cel putin o racheta si-a ratat tinta. Zece case au fost distruse, alte zece au fost avariate, iar drumul spre uzina era plin de gropi si fragmente de obuze. Sapte persoane au fost ranite, dintre care doua se afla in stare grava la spital.
Era cel de-al treilea atac asupra Urosevac-ului din aceasta zi, dupa cele de la orele 8:45 si 12:35. Alois Lushi, un batran albanez a carui declaratie telefonica a fost transmisa de RTS, povestea ca se temea de mai multa vreme ca uzina va fi bombardata si si-a trimis cele 4 fete si cei 3 baieti, impreuna cu familiile lor, in Macedonia. El s-a intors la Urosevac, cu doi dintre fiii sai, pentru a avea grija de gospodarii. In urma atacului din aceasta seara, baiatul cel mic, in varsta de 14 ani, a fost lovit la cap, iar fratele sau, de 23 de ani, a fost ranit la brat de o schija. Batranul nu-si revenise din soc si, in timp ce povestea ce s-a intamplat, plangea in hohote.
Un membru al UCK a fost ranit in cursul luptelor care au avut loc astazi, la granita dintre Albania si Kosovo, a declarat pentru AFP un purtator de cuvant al OSCE. “A fost ranit in luptele din culoarul Padesh si internat in spitalul din Tropoja,” a declarat la Tirana, Andrea Angeli. Luptele dintre UCK si armata sarba au avut loc in apropiere de Kosare, un post de frontiera sarb ocupat in prezent de separatistii albanezi. Acestia au preluat, la inceputul luni aprilie, controlul asupra postului Kosare si asupra unui alt post de trecere a granitei, situat pe colinele unui munte din apropiere.
Dupa jurnal, am coborat sa mananc. Apoi, ca de obicei, a aparut Dragan, “scriitorul”. De aceasta data, mi-a adus un articol copiat din editia de Internet a cotidianului “Washington Post“. Intitulat “Moscova pe Dunare – vesti rele dupa Kosovo”, era semnat de Ion Iliescu ! M-a surprins, atat tonul, cat si continutul articolului, in care fostul presedinte al Romaniei cerea Statelor Unite sa nu dea Rusiei posibilitatea de a-si reinstaura dominatia in sud-estul Europei. Argumentandu-si analiza cu afirmatia ca este un bun cunoscator al elitelor rusesti, deoarece a studiat la Moscova, Iliescu considera ca nationalismul intolerant din Serbia nu poate fi moderat de fortele unei tari unde militarismul si nationalismul sunt in ascensiune. Liderul PDSR se indoia ca Moscova ar putea deveni un participant activ in zona balcanica, atent si bine intentionat, si era ingrijorat ca tari mai slabe (cum ar fi Romania) ar putea fi inglobate in Federatia Rusa.
Criticand rolul Moscovei in Balcani in timpul erei comuniste, Ion Iliescu atragea atentia ca, desi invoca foarte des relatia traditionala cu Belgradul, Rusia a facut prea putin pentru Iugoslavia in acest secol. Si dadea exemplu colaborarea cu Germania lui Hitler in 1939-1940, reprimarea Revolutiei ungare din 1956 si a “Primaverii de la Praga” din 1968. Mai amintea ca unul dintre motivele pentru care Rusia a refuzat sa semneze un tratat de baza cu Romania a fost orientarea tarii noastre catre Occident si catre integrarea in NATO. “O pace in Kosovo, creata si mentinuta de Moscova, s-ar putea sa nu fie pace intru totul pentru regiunea agitata a Balcanilor,” scria Ion Iliescu in articol si atragea atentia ca o prezenta militara sporita a Rusiei in regiune ar crea dificultati majore tarilor din zona, in incercarile lor de a-si promova in mod independent interesele de securitate. “Nu fortati Romania sau alte tari sa-si deschida granitele si autostrazile pentru trupele si tancurile rusesti inaintand spre Kosovo,” exclama el, dand glas eternei ingrijorari a romanilor.
In timp ce citeam articolul, sub privirile amuzate ale lui Dragan, imi inchipuiam ce va urma. Iar va trebui sa discutam despre relatiile romano-iugoslave si despre distanta dintre atitudinea romanilor si cea a liderilor nostri politici ! Ne-au intrerupt sirenele alarmei aeriene. Era 21:46 si, 16 minute mai tarziu, Belgradul se cufunda din nou in bezna. L-am lasat pe Dragan si am urcat pe acoperis. Nicaieri nu se vedea vreo lumina. Radio Novosti a anuntat ca doua proiectile lovisera, din nou, termocentrala de la Kostolac, unde a izbucnit un incendiu, exploziile fiind auzite pana in Pozarevac. Trei bombe cu grafit au avariat instalatiile uneia din statiile vitale ale companiei “Elektrovojvodina Serbia” din Novi Sad, iar doua rachete provocasera mari distrugeri la echipamentele centralei “Nikola Tesla” din Nis. Cea mai mare parte a Serbiei a ramas fara curent electric.
La 23:50, curentul a revenit in centrul Belgradului. Insa doar pentru 3 ore. Cand ma pregateam sa ma culc, gandindu-ma ca, poate-poate, maine dimineata vom avea apa la robinete, am ramas din nou in intuneric. De pe acoperis, vedeam lupte puternice in zona de nord-vest, la distanta de noi. Incepand cu ora 3:00, avioanele NATO lansasera un puternic atac asupra zonei industriale a orasului Sombor, incercand sa loveasca aeroportul si instalatiile companiei “Naftagaz”. Apoi, la 3:15, 15 explozii au fost auzite la Sabac. A urmat un bombardament intens asupra portiunii dintre Mandjelos si Sremska Mitrovica, unde a fost lovita o conducta de apa. La 3:30, am vazut intrand in actiune antiaeriana din sud-vestul Belgradului si am auzit cateva bubuituri infundate. S-a anuntat ca un proiectil a cazut peste o casa din satul Ritopek, alte 10 case din satul Grocka fiind avariate de bombe.
O aversa de grindina a cazut ieri si azi in mai multe regiuni din Bulgaria, ca urmare a opririi aparatelor anti-furtuna din statiile meteorologice, datorata deschiderii spatiului aerian bulgar pentru avioanele NATO. Un fulger a ucis un barbat in varsta de 30 de ani, iar boabe de grindina mari cat o nuca au cazut in aceasta seara in satele din apropierea localitatii Ivailovgrad din sudul Bulgariei, distrugand culturile satenilor, a anuntat agentia de presa BTA. Inca de la deschiderea spatiului aerian avioanelor NATO, la 4 mai, serviciile meteorologice bulgare si-au oprit radarele, precum si functionarea aparatelor anti-furtuna, destinate dezagregarii norilor.
In timp ce stateam pe acoperis, mi-am notat orbeste o serie de localitati din Kosovo, intens bombardate in aceasta noapte, desi conditiile meteo nu erau dintre cele mai bune si NATO a fost nevoita sa reduca numarul raidurilor aeriene. Cel putin 30 de proiectile au explodat la Pristina si Lipljan, iar in jurul Prizren-ului, majoritatea satelor s-a aflat pe lista tintelor. Intr-un bilant alcatuit de EPS, companie de distributie a energiei electrice, s-a anuntat ca, in aceasta noapte, NATO a lovit 5 dintre cele mai importante capacitati energetice ale Serbiei. Au fost inregistrate avarii la hidrocentrala “Djerdap“ (partea iugoslava a “Portilor de fier”), precum si la termocentralele de la Obrenovac, Kostolac, Kolubara A si Nis.
Cu toate acestea, la 5:55, m-am trezit, pentru ca veioza de pe noptiera imi lumina fata. Aveam din nou curent. Am stins veioza si am adormit la loc. La 6:29, sirenele anuntau incetarea alarmei aeriene. Am sunat la Bucuresti si am aflat ca, in aceasta dimineata, nu voi mai intra in direct in emisiunea lui Cristi Tabara, pentru ca vor difuza reportajul meu despre bisnitari. Am incercat zadarnic sa-i conving de situatia dramatica din Serbia, datorata lipsei curentului si a apei. Misu Predescu, redactorul sef al Stirilor ProTV, m-a rugat sa nu ma supar si sa-mi pastrez datele pentru celelalte jurnale. Ce puteam sa fac ? M-am culcat la loc, visand la un dus fierbinte.
Ministrul german al Apararii Rudolf Scharping a sosit aseara in Macedonia, unde va inspecta trupele germane inainte de a pleca spre Albania, relateaza AFP. Imediat dupa sosirea la Skopje, Scharping s-a deplasat la Tetovo, oras aflat intr-un sector unde trupele germane participa la ajutorarea refugiatilor din Kosovo. Regiunea Tetovo a devenit principala zona macedoneana unde sunt primiti refugiatii din Kosovo.