Feed on
Posts
Comments

15 mai 1999

Astazi, fiind sambata, am dormit mai mult. Cand m-am trezit, aerul era curat, dupa furtuna de azi-noapte si strazile erau pline de crengi de copac rupte de vant. Care – trebuie sa spun si asta – au disparut pana dupa amiaza, fiind maturate de angajatii Salubritatii. M-am dus la Media Center, grabindu-ma sa aflu pana in pranz, cand inchideau, ce s-a mai intamplat. Atacurile NATO au continuat in Kosovo si in vestul Serbiei. Dupa ora 7:00, avioanele aliate au bombardat regiunea orasului Kursumlija. La 7:15, a fost lovit inca o data podul peste raurile Kosanice si Toplica. Trei minute mai tarziu, inca un proiectil a fost tras in viaductul de la Visoka. Probabil ca bombardamentele din zilele trecute nu le-au distrus complet si pilotii s-au intors sa-si finalizeze treaba. La 7:45, o racheta Tomahawk a explodat intre satele Pepeljevac si Mackovac, mai multe case fiind grav avariate.

Duma de Stat a votat impotriva proiectului de destituire a presedintelui rus Boris Eltin, au declarat agentiei Interfax surse neoficiale de la Moscova. Unul dintre cele cinci capete de acuzare, referitor la declansarea razboiului din Cecenia, care avea sanse sa fie adoptat, a fost votat de 283 de deputati, adica de mai putin de majoritatea de doua treimi necesara. Nici celelalte capete de acuzare nu au avut mai mult succes: destramarea URSS in 1991 a primit 239 de voturi, asaltul armat asupra Parlamentului din 1993 – 263 de voturi si acuzatia de genocid impotriva poporului rus – 238 de voturi.

Sirenele au anuntat alarme aeriene la Cacak (9:55) si Kragujevac (10:07). Incepand cu ora 10:20, avioanele NATO au bombardat Valea Timocului, regiune locuita in majoritate de etnici romani. Pentru prima oara de la inceputul razboiului, bombele au lovit orasul Bor. Tinta atacurilor a fost instalatiile companiei “Jugopetrol”, de unde s-au auzit 3 explozii puternice si se ridicau nori de fum. Primele informatii anuntau ca au fost distruse turnul de apa, cladirea centrala a companiei si 4 rezervoare de carburanti. Alte rachete au fost lansate, din nou, asupra instalatiilor “Jugopetrol” din portul dunarean Prahovo. Doua explozii au fost auzite in localitatea Boljevac, iar intre 10:25 si 10:35, mai multe case din satele Valakonje si  Bukovo au fost distruse de bombe.

Circulatia pe autostrada Belgrad-Nis a fost intrerupta intre Jagodina si Cuprija, dupa ce, la 10:20, a fost bombardat inca o data podul peste raul Lugomir. Podul a devenit inutilizabil pentru traficul rutier, iar satele din jur si regiunea industriala a orasului Jagodina au ramas fara curent. La 12:50, s-a dat alarma si la Novi Sad, semn ca atacurile se apropiau de noi. Intr-adevar, la 13:17, sirenele sunau alarma aeriana la Belgrad. Nici nu s-au stins bine ecourile lor, ca am auzit bubuituri in nordul capitalei. Mai multe proiectile au cazut langa satul Lisicje Zarko. Sarbii au anuntat ca antiaeriana ar fi doborat un avion inamic in zona satului Padinska Skela. N-am reusit sa aflu daca era adevarat, insa, la 14:54, alarma a incetat. Au fost ridicate alarmele si la Novi Sad, Cacak, Nis si in restul Serbiei. Ceea ce inseamna ca sarbii s-ar putea sa fi spus adevarul, deoarece, de cate ori sustineau ca au doborat un avion inamic, atacurile NATO erau suspendate o vreme.

Autoritatile iugoslave au anuntat ca, de maine dimineata, va fi reluat traficul feroviar international intre Subotica si Szeged. Muncitorii au reusit sa indeparteze de pe linia ferata resturile viaductului soselei ce ducea spre punctul de frontiera cu Ungaria de la Horgos, care fusese avariat acum 3 nopti.

Rusia isi va modifica pozitia referitoare la conflictul din Kosovo, daca in zilele care urmeaza nu inceteaza bombardamentele in Iugoslavia, a declarat ministrul rus de Externe Igor Ivanov, citat de AFP. Boris Eltin a amenintat, in ultimele zile, ca Rusia va parasi procesul de negocieri privind situatia din Kosovo, fara a stabili, totusi, un termen-limita. “Intensificarea loviturilor aeriene, pe de o parte, si discutiile privind reglementarea, pe de alta, sunt doua lucruri contradictorii,” a explicat Ivanov.

Dupa pranz, m-a sunat Corina Hadarean, de la Departamentul Externe al Stirilor ProTV. M-a anuntat ca Misu Predescu, redactorul sef si producatorul general al emisiunii de dimineata, a hotarat sa nu mai preia corespondentele mele. Sustinea ca oamenii s-au saturat sa auda, in fiecare dimineata, despre bombe si nenorociri. Asa ca, in afara unor situatii deosebite, puteam sa dorm linistit. Corina mi-a spus ca, de pe agentiile de presa, a adunat foarte multe imagini din Iugoslavia si ii parea rau sa nu le folosim cumva. M-a rugat sa inregistram, periodic, corespondente de atmosfera, pe diferite teme, in functie de imaginile pe care le arhivase.

Mi-a placut ideea si i-am pregatit o corespondenta despre viata in timpul bombardamentelor in capitala iugoslava. Am si inregistrat-o astazi. I-am povestit cat de usor s-au adaptat sarbii la viata de razboi, astfel incat, daca vreun strain ar fi ajuns la Belgrad, fara sa stie ce se intampla, n-ar fi sesizat nimic deosebit fata de orice alta capitala europeana. Poate ca s-ar mira ca numarul automobilelor de pe strazi este cam mic si, din cand in cand, se aud urletele lungi ale unor sirene. Pe care, insa, daca s-ar uita in jur si ar vedea ca nimeni nu le baga in seama, ar crede ca fac parte din vreo traditie locala, la fel ca melopeele muezinilor din tarile islamice, cand ii cheama pe credinciosi la rugaciune. Suspendate la inceputul razboiului, cursurile facultatilor au fost reluate treptat. In schimb, anul scolar pentru ciclul gimnazial a fost declarat incheiat, iar elevii din ultimul an vor sustine examenul de bacalaureat dupa terminarea razboiului.

Am povestit despre magazinele pline cu de toate, despre preturile inghetate de guvern, despre mesele copioase, la preturi de nimic, pe care le puteam savura in fiecare restaurant. Despre moda “Target”, care a umplut pietele si strazile cu tricouri, insigne, brichete si ceasuri, toate imprimate cu celebra tinta, devenita acum un simbol al protestelor impotriva bombardarii Iugoslaviei. Despre penele de curent, ale caror consecinte au inceput sa-i ingrijoreze pe oameni, care vorbeau despre epidemii si alte nenorociri. Si, mai ales, despre darzenia si simtul umorului, doua din calitatile care i-au ajutat pe sarbi sa treaca peste toate nenorocirile provocate de bombardamente. Si despre arta, prin care sarbii au reusit sa inlature unul din cele mai mari pericole care ii pandeste pe oameni in razboi: singuratatea. Acest razboi, dimpotriva, i-a unit si mai mult pe sarbi si n-am putut sa nu amintesc vorbele unui adolescent din Belgrad care imi spunea ca niciodata nu a simtit in jurul sau atata caldura, ca in aceste zile grele.

Dupa ce am inregistrat aceasta corespondenta, mi-am notat inca o stire. Militarii unei unitati care stationase in satul Kojlovica, de langa Pristina, s-au retras in cazarma lor din Nis. Col.Novkovic, purtator de cuvant al Armatei iugoslave, a declarat ca retragerea este, in continuare, ingreunata de bombardamentele non-stop asupra provinciei Kosovo. “Desi se cere retragerea trupelor noastre din Kosovo, ca o conditie pentru incetarea bombardamentelor, NATO face tot ce este posibil pentru a impiedica acest lucru,” a explicat el.

Mai tarziu, Radisa Djordjevic, seful Directiei de navigatie fluviala din Iugoslavia, a anuntat ca, din cauza distrugerii celor 4 poduri peste Dunare, aproximativ 150 de nave sub pavilion strain sunt blocate in nordul Serbiei. “Este vorba de vapoare germane, austriece, bulgaresti, ucrainene si romanesti, transportand peste 500.000 de tone de marfa si avand la bord in jur de 450 de marinari,” a spus Djordjevic. Aflasem ca, de curand, sase marinari romani, blocati de o saptamana pe ambarcatiunea lor in portul Prahovo, au lansat mesaje SOS in sticle aruncate in Dunare. Unul dintre mesaje a fost recuperat de un pescar roman din Giurgiu. Pe el scria “Suntem complet izolati si rezervele noastre de hrana si apa potabila sunt pe sfarsite. Avem nevoie de ajutor !” Ziaristii au dat navala peste armatorul vasului, care s-a aparat, spunand ca marinarii au rezerve suficiente si, oricum, va trimite pe cineva la Prahovo, sa vada care este situatia.

Impartit intre atatea evenimente, nici n-am apucat sa-mi dau seama cand a trecut ziua. Mi-am transmis corespondenta pentru Stirile de la 19:30, dupa care am coborat, ca de obicei, sa mananc si sa stau de vorba cu ceilalti romani, in barul hotelului. La 22:00 a sunat alarma aeriana. Am urcat pe acoperis, sa scrutez orizontul si am ramas stupefiat. In afara de centrul orasului, intreg Belgradul era cufundat in intuneric. Nu vedeam nici luminile de la Pancevo, nici cele de la Novi Sad. Intrigat, am ascultat posturile de radio si m-am dumirit. Desi cerul era acoperit de nori si incepuse sa ploua, la 21:23, pilotii NATO au lansat din nou bombe cu grafit asupra transformatoarelor de la marginea Belgradului. Apoi asupra celor de la termocentrala Veliki Crljani. Apoi asupra statiei de transformare a complexului metalurgic “Sartid 1913” de la Smederevo, unde a izbucnit un incendiu localizat dupa o ora.

Pana am aflat ce se intamplase, au inceput bubuiturile. Opt explozii puternice, in serii de cate doua. Spre nord, pe drumul catre Zrenjanin, se vedea un incendiu. Fusese lovit rezervorul unei benzinarii particulare de la Kovilovo. Patru proiectile de mare putere au cutremurat pamantul, explodand in camp, intre Sremska Mitrovica si aeroportul Batajnica. NATO incerca, din nou, sa nimereasca buncarele de unde Milosevic si conducerea armatei coordonau operatiunile militare. Alte doua proiectile au lovit chiar aeroportul. Dupa care am vazut mai multe explozii pe coastele muntelui Fruska Gora de langa Novi Sad.

Au continuat raidurile NATO impotriva obiectivelor de pe Valea Timocului. Sase muncitori au fost raniti cand rachetele au lovit statia de transformare a curentului electric care alimenta complexul minier de la Bor. Unul dintre ei, ranit la coloana vertebrala, a fost internat in spital, ceilalti avand nevoie doar de ingrijiri usoare. Exploziile au provocat pagube importante si in oras, vitrinele magazinelor fiind facute tandari si mai multe cladiri fiind serios avariate.

Pe la miezul noptii, ud si inghetat de frig, am coborat de pe acoperis. Atacul parea sa inceteze. Cand am ajuns in camera, surpriza ! Desi inca era curent, apa la robinet – ioc ! Noroc ca aveam vreo 10 sticle cu apa in baie, pastrate pentru astfel de momente. Ma invatasem de la intreruperile anterioare. Mile inca nu se intorsese din Romania si cei 20 de litri de apa din sticle imi ajungeau vreo 2 zile, daca ii foloseam cu atentie. M-am chinuit sa ma spal si m-am culcat, blestemand bombele aliatilor. La 5:30, cand a sunat incetarea alarmei aeriene, m-am intors pe partea cealalta si am adormit intr-o clipa. La aceeasi ora, locuitorii Pristinei auzeau si ei, pentru prima oara in ultimele 10 zile, sirenele de incetare a alarmei aeriene. Aproape ca uitasera acest sunet, care venea ca o mantuire. Numai ieri, intre 7:15 si 17:00, in Kosovo explodasera peste 90 de proiectile de toate tipurile.

O eventuala separare a provinciei sarbe Kosovo ar putea ameninta Macedonia si numeroase alte tari, a declarat presedintele Kiro Gligorov, intr-un interviu publicat in cotidianul independent “Dnevnik“. “Un mare numar de tari europene au un Kosovo la frontierele lor. Problemele nationale de astazi nu se reglementeaza prin “cucerire” de teritorii,” a subliniat seful statului macedonean. De asemenea. Kiro Gligorov a precizat ca macedonenii “nu cred ca refugiatii se vor intoarce acasa sau cel putin, nu toti”. Autoritatile de la Skopje se tem de destabilizarea economica, sociala si demografica din cauza celor 234.000 de refugiati care se afla pe teritoriul tarii.

Share