la fel ca la bookfest, grigore cartianu a vandut cele mai multe carti la gaudeamus 2010. unii il ironizeaza, insa ne-a explicat cateva din mecanismele de marketing prin care a vandut deja peste 80.000 de exemplare din “sfarsitul ceausestilor” si se pregateste sa repete figura si cu “crimele revolutiei“. sustine ca numele vinde o carte, iar “ceausescu” e inca un brand. rade cand isi aminteste ca ion iliescu l-a ajutat sa-si promoveze noua carte si pretinde ca a dat 850 de autografe numai sambata, 20 noiembrie. nu exagereaza prea mult, pentru ca unul din simbolurile targului gaudeamus 2010 ar putea ramane coada permanenta la autografele lui cartianu.
nu stiu daca e de ajuns pentru o carte mare, dar macar a respectat regulile jocului.
sincer, n-am dorit sa vad ce au facut khmerii rosii in cambodgia. n-am vizitat nici tuol sleng, muzeul genocidului, nici piramidele de cranii umane din campurile mortii de la choeung ek. sunt mult prea multe lucruri frumoase de vazut in cambodgia. totusi, am simtit aproape la fiecare pas efectelegenocidului comis de comunismul salbatic. in anii ’70, khmerii rosii au omorat o cincime din populatia cambodgiei. o intreaga generatie. toti oamenii educati. au ramas doar ei si au adus din satele din jungla inlocuitori pentru cei pe care i-au ucis. poporul a preluat puterea.
treizeci de ani mai tarziu, cand am vizitat eu cambodgia, mi-a fost aproape imposibil sa gasesc un localnic care sa lege o fraza in engleza sau franceza. fantasticele temple din jungla, descoperite de un francez, sunt restaurate de japonezi. fetele lor isi doresc toale contrafacute, dar pe care scrie cu auriu dolce & gabbana, desi matasuri mai fine si cu modele mai rafinate decat in pietele din phnom penh rareori am vazut. baietii destepti se lafaie in palate si jeep-uri lexus, in timp ce saracii dorm in strada, iar regele planuia sa-i daruiasca sotiei doua turnuri gemene cu nu stiu cate etaje din otel si sticla. aproape nimeni nu mai cunoaste traditiile, nu gasesti nici un fel de muzica khmera, iar mancarea e gatita in stil chinez. pana si tehnicile din saloanele de masaj sunt thailandeze sau japoneze.
am filmat in jungla din ansamblul de temple de la siem ream o melodie traditionala khmera, interpretata de un grup de muzicieni mutilati de exploziile minelor. ultimul cadou din partea khmerilor rosii pentru generatiile urmatoare: cambodgia este cea mai minata tara din lume.
mihnea blidariu de la formatia luna amara din cluj si-a imaginat ce s-ar intampla de sfarsitul lumii in romania si a scris un roman: “playlist“. ne recomanda sa-l citim ascultand piesele care inspira fiecare capitol. i-ar fi placut sa ataseze cartii si un dvd cu ele, dar costa prea mult. despre editura casa de pariuri literare, care a publicat cartea lui mihnea, o sa va povestesc in curand. desigur, lansarea cartii inseamna si un concert luna amara. pana acum, au fost doua: in club a din bucuresti si intr-un spatiu neconventional din centrul clujului.
mihnea blidariu s-a apucat de scris pentru ca a simtit ca-i completeaza personalitatea, insa continua sa se considere un muzician. a scris poezii, apoi “playlist“, pregateste un spectacol de teatru la targu mures si viseaza sa scrie un roman care sa se petreaca la vama veche. cam asta ne-a povestit cand l-am intalnit la targul de carte gaudeamus 2010 de la romexpo. l-am filmat in dialog cu marius ghilezan:
targul de carte gaudeamus 2010 a avut alta atmosfera decat bookfest. zona centrala a pavilionului central de la romexpo semana cu un labirint prin care rataceau sute de cititori. majoritatea cautau standurile unde scriitorii dadeau autografe, unul din cele mai puternice motive pentru care romanul vine la targul de carte. probabil ca volumul cel mai vandut va fi “crimele revolutiei“, deoarece autorul ei, grigore cartianu, a folosit cea mai simpla strategie de marketing: a dat autografe de dimineata pana seara. numai vineri, a semnat peste 800 de carti. la fel facuse si la bookfest.
amatorii de literatura mai vin la un targ de carte pentru un motiv. majoritatea scriitorilor, de la debutanti la academicieni, are chef de vorba si apar momente deosebite. iata un exemplu: am filmat o savuroasa discutie in care vasile ernu si bogdan-alexandru stanescu ii explica lui marius ghilezan geneza cartii proaspat lansate la polirom, “ceea ce ne desparte (epistolarul de la hanul lui manuc)“.
comuna polovragi e la 3 ore de mers cu masina de bucuresti, pe soseaua dintre ramnicu valcea si targu jiu, dupa horezu. practic, e prima comuna cand ajungi in judetul gorj. primavara si toamna, la intrare localnicii vand capsuni. manastirea polovragi are o livada de castani, rivala cu padurea de castani de peste drum. de aceea, exista si pensiunea “castania“, pe care v-o recomand, daca veniti pe aici. cheile oltetului, pestera polovragi cu o ghida ca un spiridus si luncile oltetului nu se pot filma: sunt prea frumoase.
am filmat in curtea la nea niculae cum se prepara balmosul si tocanul de oaie, dar in filmuletul urmator va arat doar fleica haiduceasca. imbracati in straie ungurenesti, nea gheorghita si nea aurel ne-au cantat doine, jiene si strigaturi traditionale din oltenia de sub munte, iar alin si ionut au dat o tura prin zona si au surprins cateva momente de octombrie din polovragi.
locul e ideal pentru un week-end linistit. are multa energie pozitiva. pe vremuri, zamolxis a ales sa locuiasca in pestera polovragi, iar vracii dacilor culegeau dintre stancile parangului polovraga, o iarba magica, acum disparuta, care vindeca toate bolile. aici locuiau jidovii, uriasi legendari care au trasat brazda lui novacla poalele carpatilor. nea gheorghita ne-a povestit ca femeile lor spalau rufele in oltet, sprijinindu-se cu un picior pe parang si cu celelalt pe muntele capatanii.
una din atractiile turistice ale phnom penh-ului este palatul regal. iti atrage imediat atentia cand mergi spre centru. construit la jumatatea secolului XIX, cand regele norodom a mutat capitala la phnom penh, complexul este si astazi resedinta regelui cambodgiei, insa poate fi vizitat. si merita. biletul de intrare costa 3 dolari, insa mai platesti 5 dolari, daca intri cu camera video ! si iti iei o mare tzapa, deoarece nu ai voie sa filmezi sau sa fotografiezi cele mai spectaculoase elemente: interiorul cladirilor.
sala tronului e coplesitor de luxoasa, cu obiecte din aur si fresce peste tot. in pavilionul chan chaya, (pavilionul razei de luna) se organizeaza banchetele si regele isi tine discursurile catre popor. pavilionul napoleon III este o ciudatenie faurita integral din metal si daruita regelui norodom de monarhul francez, care o construise initial pentru nevasta-sa. wat preah keo morokat (templul lui buddha de smarald) se mai numeste si pagoda de argint, deoarece este pavata cu podele din acest metal pretios. contine o colectie de sute de statuete din aur si argint ale lui buddha. cele mai pretioase sunt cea sculptata intr-o stanca de smarald de vreo jumatate de metru inaltime si cea din fata ei, un buddha maitreya din 90 de kilograme de aur, incrustat cu 2.000 diamante, dintre care unul de 25 de carate in frunte si unul de 20 de carate in piept.
mie mi-a placut phnom mondop, o colina artificiala in varful careia, ascuns dupa palcuri de copaci pline de pasari care ciripeau vesele, gaseai un mic templu in care se afla o imensa amprenta din aur a talpii lui buddha si 108 statuete reprezentand vietile lui buddha. daca aveai pe cineva sa-ti poata traduce, in templu gaseai un calugar care iti ghicea viitorul. curtea pagodei de argint era inconjurata de un zid cu fresce din varianta khmera a ramayanei, incomplet refacute, pentru ca s-au terminat banii de restaurare. in curte erau amplasate mai multe stupa, morminte traditionale in care se gasea cenusa regilor cambodgiei. multi lotusi, copaci tunsi regulamentar si pavilioane ideale pentru meditatie. de la lovitura de stat a khmerilor rosii din 1970 si pana in 1993, cand a fost restaurata monarhia, palatul regala fost muzeul in care poporul putea infiera luxul clasei asupritoare. majoritatea statuetelor inca mai au etichetele cu numarul de inregistrare din catastifele vreunui contopist comunist.
cambodgia te fascineaza la fiecare pas. pietele lor sunt fabuloase. cel mai mult mi-a placut piata rusa din phnom penh(russian market adica phsar toul tom pong). atmosfera este foarte roots. tarabe vechi din lemn, scanduri de lemn pe jos si o babilonie de produse printre care esti fericit cand recunosti ceva. marea bariera pe care trebuie s-o depasesti este limba. khmerii nu stiu nici o limba straina. vorbeam cu ei romaneste, fiindca era inutil sa intreb acelasi lucru in engleza, tot n-ar fi inteles nimic. desi preturile sunt ridicole, totul este negociabil. depinde cat de mult zambesti si cat de bine dai din maini. iata cum arata zona de carne, peste si fructe de mare din piata rusa:
dificultatile de comunicare devin tot mai evidente cand ajungi in zonele de fructe sau legume, cand vezi pentru prima oara in viata cam jumatate din produsele de pe tarabe. eram intr-o seara pe terasa restaurantului “on the corner” din phnom penh, al carui proprietar era daniel cholleton, tatal lui marko, tovarasul meu francez de voiaje exotice. impreuna cu niste francezi de varsta a treia. la desert, ni s-a desfacut un dovleac verde care a raspandit o duhoare insuportabila. mie mi-a venit instantaneu toata mancarea in gat, iar francezii s-au vaitat ca nici cea mai apriga branza camembert nu duhneste atat de rau. din dovleacul puturos, au scos fructele pe care le puteti vedea la minutele 4:50 si 9:04 din clipul de mai jos. daca reuseai sa musti din fruct suficient de rapid ca sa nu simti mirosul, gustul magic te vrajea. nemaipomenit ! ca un fel de kiwi cu gust de finetti 🙂
daca la fructe si legume ne-au mai ajutat mama si iubita lui marko, ambele de origine khmera, la dulciuri nici macar ele nu s-au mai descurcat, dupa atatia ani de cand plecasera din cambodgia. este foarte frustrant sa te holbezi la toate bolurile cu chestii gelatinoase, dar diabolic de tentante, pe care sa nu stii sa le combini si nici sa explici vanzatoarei gusturile pe care ai dori sa le simti. eu nici dupa o luna de zile nu am descoperit varianta ideala.
calatoriile in asia sunt intotdeauna fantastice. 2 decembrie, 7:00, decolare de pe otopeni, cu aterizare la paris – roissy, iei o naveta ciudata care te parcheaza pe paris – charles de gaulle, decolare la 11:25, calatorie fabuloasa cu air singapore pana la – desigur – singapore, unde aterizezi in 3 decembrie, 8:40, fumezi o tigare pe o terasa cu un lan de floarea soarelui, decolare la 9:35 si sosire la 10:00 pe aeroportul din phnom penh (doar incercarea de a-ti regla ceasul dupa fusurile orare schimbate te ameteste). completezi un formular simplu, platesti 20 de dolari pentru viza + 1 dolar ca sa zambesti frumos spre o camera video minuscula si… gata ! dar nebunia abia acum incepe, cand plonjezi in iuresul traficului din phnom penh:
iti trebuie cateva zile ca sa intelegi traficul pe strazile din phnom penh. la anumite ore, circulatia e dementiala. roiuri de motorete, biciclete, tuk-tuk sau xich lo asalteaza intersectiile, intrerupte de cele mai mari modele de jeep lexus sau mai stiu eu ce marca, oricum, adevarate tancuri. in orele mai linistite, apare cate-un elefant sau vreo maimuta ori autobuzele mekong express, cu care se calatoreste civilizat.
peste tot gasesti pensiuni de nivelul celor 3 stele europene pentru cel mult 10 dolari pe noapte. in phnom penh, eu am stat cu 8 dolari pe noapte intr-o pensiune vis-a-vis de palatul darapanat in care matt dillon a filmat “city of ghosts“.
in viata mea n-am avut la mine atatea bancnote de 1 dolar ca in cambodgia ! in 2007, valora 4.000 de riali, moneda locala, folosita sa-ti dea rest de la 1 dolar. orice iti doreai costa cativa dolari. de la 20 de dolari nu gaseau destui bani sa-ti dea rest, cu o bancnota de 50 de dolari mergeau intai s-o scaneze la banca, iar pentru una de 100, riscai sa cheme politia.
in timpul filmarilor pentru reality show-ul “miss fata de la tara“, pe care prietenii mei de la casa de productie media factory l-au realizat pentru prima tv, am filmat momente memorabile. folclor traditional, cantat si jucat din suflet. la luncavita, in tulcea, am gasit ansamblul de fete “ghiocelul” 🙂 care ne-a cantat piesa asta fabuloasa:
apoi, s-au pus pe cantat si jucat geamparale de dobrogea… foarte tare !
pentru cei care au avut rabdare sa priveasca pana aici, o dedicatie speciala: grupul de acordeonisti al lui dumitru costeanu si entuziastul primar din luncavita, stefan ilie, interpretand piesa “ghiocelul“.
in timpul filmarilor pentru reality show-ul “miss fata de la tara“, pe care prietenii mei de la media factory in produc pentru prima tv, am descoperit locuri si oameni fascinanti. la brusturoasa de bacau am intalnit familia coman, al carui hobby este colectionarea obiectelor traditionale din zona. imediat, dan bordeianu l-a invitat pe toma coman sa cante la spectacolul din finala pe care am organizat-o pentru alegerea celei mai frumoase fete din zona.
