Feed on
Posts
Comments

3 mai 1999

In aceasta dimineata, nu cred ca au sunat sirenele incetarii alarmei aeriene. Probabil, din cauza penei de curent. Sau, poate, de oboseala, nu le-am mai auzit noi. In schimb, la 11:15, am sarit in sus din cauza unei bubuituri puternice, urmata de vuietul unor avioane care se indepartau. Am alergat pe acoperis, dar n-am reusit sa vedem nimic. Cerul perfect senin, de un albastru ireal, mi-a umplu ochii de lacrimi. Parca aveam nisip sub pleoape.

Sarbii au anuntat ca, in urma raidului de azi-noapte asupra orasului Valjevo, 34 de persoane au fost ranite, iar doua, ale caror case au fost distruse, sunt date disparute. In timpul atacului asupra a ceea ce a mai ramas din fabrica “Krusik, o racheta lovise o zona locuita din apropiere, iar spitalul, situat la 60 de metri de fabrica, a fost serios avariat. Pentru ca oricine sa-si poata da seama de proportiile distrugerilor, sunt suficiente povestirile martorilor oculari, care au spus ca in 3 minute, asupra cartierului in care se afla fabrica au fost lansate 50 de proiectile de mare putere.

Am avut o dimineata de cosmar. Am plecat spre Media Center si, cand ne-am asezat in fata computerului si am cerut barmanului sa ne aduca o cafea, acesta ne-a zambit trist, aratand spre robinet: “Nu avem apa.” M-am uitat la fata lui Mile si mi-am dat seama ca nici eu nu aratam prea bine. Ne-am trezit umbland ca niste somnambuli, printre alti somnambuli ca noi – pentru ca sarbii sunt mari consumatori de cafea – cautand disperati o cafenea unde sa curga apa. N-am gasit in tot centrul si, cand ne-am intors la Media Center, se luase din nou curentul si am fost nevoiti sa mai asteptam o ora, ca sa putem folosi telefoanele, conectate intr-o centrala digitala, alimentata – desigur – cu energie electrica.

Am trecut si pe la Centrul militar de presa, sa ne ridicam noile acreditari, dar nici acolo nu a fost curent si ne-au chemat a doua zi. Am aflat ca Armata iugoslava a interzis, incepand de ieri, traficul in apele teritoriale ale tarii. Decizia a provocat noi tensiuni intre cele doua tari ale Federatiei Iugoslave, deoarece porturile de la Marea Adriatica se aflau in Muntenegru. Imediat, Jusuf Kalamperovic, ministrul muntenegrean al Transporturilor, a protestat, cerand redeschiderea navigatiei. Zambind pe sub mustata, un colonel sarb ne-a spus ca iritarea este provocata de blocarea in larg a unor vapoare cu tigari si alte marfuri de contrabanda, care urmau sa ajunga in portul Bar.

Numarul trenurilor de marfa care tranziteaza Vama Curtici s-a dublat de la inceperea bombardamentelor asupra Iugoslaviei, transmitea corespondentul Mediafax. Prin vama aradeana intra si ies, in medie 800 de vagoane cu marfa pe zi, grupate in noua perechi de trenuri, a declarat Gheorghe Caba, seful Statiei CFR Curtici, traficul fiind comparabil cu cel din timpul razboiului din Bosnia. De asemenea, s-a intensificat si traficul rutier prin punctele de frontiera. Daca in luna martie, prin vamile Varsand si Nadlac treceau aproximativ 900 de autovehicule in 24 de ore, in luna aprilie au trecut peste 1.300 in acelasi interval de timp.

Mai tarziu, a venit vestea unei noi “pagube colaterale. La ora 13:30, un autobuz plin cu calatori, care efectua o cursa intre Djakovica si Podgorica, a fost lovit de doua rachete trase din avioanele NATO care atacau regiunea orasului Pec. Autobuzul se afla la 5 kilometri de granita dintre Kosovo si Muntenegru, in apropierea satului Savine Vode. Pasagerii au fost proiectati prin geamurile autobuzului, iar un crater de 30 de metri diametru si 15 metri adancime a aparut la nici 20 de metri de vehiculul distrus.

Conform autoritatilor iugoslave, 20 de persoane au murit pe loc, iar alte 43 au fost ranite (dintre care 23 grav). Majoritatea pasagerilor erau batrani, femei si copii. Interventia echipelor de prim-ajutor nu a fost posibila decat dupa 2 ore, deoarece avioanele continuau sa lanseze in zona bombe cu fragmentatie. Era cel de-al treilea autobuz distrus in atacurile din ultimele 4 zile, iar sarbii au acuzat NATO ca ataca intentionat astfel de vehicule, pentru a semana teroare.

Alianta Nord-Atlantica a deschis o ancheta asupra informatiilor privind bombardarea de catre aviatia sa a unui autobuz aflat in apropiere de Pec, despre care surse sarbe au afirmat ca s-a soldat cu cel putin 17 morti si 20 de raniti, a afirmat un purtator de cuvant militar al NATO. Alianta negase initial ca ar fi bombardat autobuzul.

In fine, dupa ora 17:00, am putut sa bem prima cafea din aceasta zi. Belgradul avea din nou curent electric. E greu de imaginat ce placere este sa-ti bei cafeaua pe care o asteptai de dimineata. Deja ne cumparasem lumanari groase de la vanzatorii ambulanti, care au invadat strazile inca de dimineata, de parca ar fi stiut ca NATO va bombarda instalatiile electrice iugoslave si de doua saptamani numai lumanari au fabricat. Oricum, iluminatul stradal nu a mai fost restabilit si in toate apelurile repetate la radio si televiziune, oamenii erau rugati sa nu foloseasca aparatele mari consumatoare de energie. Alimentarea cu apa a capitalei inca avea de suferit si nu se gasea paine niciunde.

Cand am ajuns la hotel, receptionerul ne-a anuntat ca au mai sosit doi romani. Pictori, spunea el, aratand catre o masa a barului. Acolo, langa Nelu Madjinca, directorul de la “Toplice” si George Roncea, sedeau doi barbati. Unul maruntel, cu barba, agitat ca un spiridus, iar celalalt inalt, cu parul carunt si fata parca daltuita intr-o stanca. Pictorii bucuresteni Octavian Penda si Bogdan Stihi. Care au venit la Belgrad la invitatia Uniunii Artistilor Plastici din Iugoslavia, pentru o expozitie cu lucrarile lor si ale Luminitei Ciupitu. Aceasta se imbolnavise si nu a putut veni cu ei. Artistii sarbi au spus ca este primul gest de solidaritate venit din partea unor romani, de la inceputul razboiului. Coincidenta: astazi, a doua stire, dupa bombardarea autobuzului de la Savine Vode, a fost cea potrivit careia, Ministerul roman al Apararii anuntase ca, din spatiul aerian romanesc, pe care NATO il putea folosi la discretie, faceau parte si aeroporturile si instalatiile aferente.

Am stat mult cu ei la masa, dupa ce ne-am terminat transmisiile pentru emisiunile de stiri si ne-au povestit ce mai era prin tara. Erau tare fericiti ca ne-au cunoscut, ceea ce ne-a incantat. Le-am insirat sfaturile noastre despre cum sa se comporte in timpul raidurilor aeriene si i-am chemat sa stea cu noi pe acoperis.

Un roman a fost impuscat in abdomen in aceasta noapte, pe malul iugoslav al Dunarii, unde ajunsese cu o barca metalica cu scopul de a vinde cateva canistre cu benzina, transmite corespondentul Mediafax. Cezar Tincu, in varsta de 30 de ani, din Moldova Veche (Caras-Severin), a plecat spre Iugoslavia pe Dunare, intr-o barca metalica avand motor Johnson. Ajuns pe malul sarbesc, el a fost impuscat, reusind cu dificultate sa se intoarca cu barca in Romania si sa ajunga in localitatea Pescari, unde a acostat langa gradina lui Gheorghe Caracuancea. Proprietarul gradinii l-a gasit in jurul orei 1:00 si a anuntat imediat granicerii. Tincu era in stare critica si spus ca a fost impuscat de sarbi. Medicii au declarat dupa operatie ca tanarul si-a revenit din coma.

Desi a fost senin si au inceput spectaculos, atacurile NATO din aceasta seara au fost de mica intensitate. La 21:45, eram deja pe acoperis si auzeam vuietul avioanelor. Ceva mai devreme, fusese atacata periferia orasului Kraljevo. Acum, tirurile furibunde ale antiaerienei iugoslave din jurul Novi Sad-ului indicau directia atacului. Aici, o racheta a lovit sediul televiziunii, urmata, dupa 10 minute, de o a doua si de flacarile unui puternic incendiu. Pilotii NATO au folosit aceeasi tactica marsava, ca la bombardarea cladirii General Stab din Belgrad: au lovit aceeasi tinta, la un interval de 10-15 minute, punand in pericol echipele de interventie. Din fericire, in sediul Televiziunii Novi Sad nu se afla nimeni in momentul atacului, asa ca nu au existat victime. De altfel, dupa distrugerea in 23 aprilie a cladirii RTS din Belgrad, putine posturi de televiziune mai indrazneau sa-si tina echipe de serviciu peste noapte, preferand sa difuzeze filme non-stop.

N-au trecut decat cateva minute si am vazut antiaeriana Belgradului in actiune. La un moment dat, pe un unghi de 180 de grade, intreg orizontul era acoperit de proiectilele trase de sarbi. Am auzit cateva explozii puternice dinspre cartierul Rakovica, unde au fost atinse mai multe cladiri. Apoi am vazut flacara unei explozii dinspre aeroportul Batajnica. Alte 3 proiectile au explodat in cartierul Strazevica, dupa care avioanele s-au indepartat, urmarite de bateriile artileriei sarbe. Au mai venit o data asupra Belgradului la 3:30, cand am auzit patru explozii undeva la periferie.

Agim Ceku, care a luptat impotriva trupelor sarbe in razboiul din 1993, a preluat comanda UCK. La inceputul anului, Ceku demisionase din Armata croata, unde ocupa o functie echivalenta cu cea de general si a urmat mai multe cursuri de specializare. Nu era prima oara cand sarbii acuzau autoritatile de la Zagreb de implicare in conflictul din Kosovo. Generalul Rahim Ademi, cel mai inalt responsabil militar croat de origine albaneza, este unul din principalii strategi ai operatiunilor de gherila ale UCK.

Share