18 mai 1999
Astazi, inca de dimineata, am urmarit cu sufletul la gura, alaturi de sarbi, odiseea celor doi soldati capturati de UCK si predati americanilor, care au fost adusi la o baza militara din Germania si eliberati. Boban Milenkovic si Sefko Dairovic au ajuns intai la Budapesta, escortati de reprezentantii Crucii Rosii Internationale. De aici, au fost adusi cu masinile pana la granita si predati, pe teritoriul ungar, reprezentantilor Armatei iugoslave. Desi, aproape din ora in ora, veneau stiri despre drumul lor spre Iugoslavia, nu aveam sa mai aud nimic de ei dupa sosirea in tara. Iar singurul comentariu oficial a fost facut de Nebojsa Vujovic, purtatorul de cuvant al Ministerului iugoslav de Externe, care a apreciat eforturile Crucii Rosii Internationale de a obtine eliberarea lor.
Oricum, deja un incident mult mai grav mi-a atras atentia si m-a obligat sa ma duc, ferindu-ma sa dau ochii cu politistii sarbi, pana la sediul central al Partidului Democrat (DS). De dimineata, un grup de tineri a atacat cladirea, au spart geamurile si au aruncat cu vopsea rosie pe ziduri, pe care, apoi, au scris “Este vina voastra !”. Reactia mi s-a parut normala, dupa campania pe care RTS si cotidianul “Politika” o duc impotriva liderului DS Zoran Djindjic si a lui Milo Djukanovic, acuzati ca au pactizat cu dusmanii. Si dupa interviul aparut astazi in cotidianul francez “Le Monde“. Desi avertiza ca o eventuala interventie terestra a NATO in Kosovo ar fi o catastrofa, din cauza pierderilor imense care le-ar provoca in ambele tabere si sustinea ca inca mai exista sansa rezolvarii politice a crizei iugoslave, Djindjic spunea: “Campania loviturilor aeriene impotriva Iugoslaviei a fost o greseala care nu a facut decat sa intareasca pozitia presedintelui Slobodan Milosevic.” El a pretins ca, impreuna cu Milo Djukanovic, a obtinut de la Occident promisiunea ca va fi intocmit un “plan Marshall” de reconstructie a Iugoslaviei, dar a adaugat ca, dupa incheierea razboiului, spera ca Milosevic nu va mai fi un partener de dialog pentru comunitatea internationala, asa cum s-a intamplat dupa acordul de la Dayton.
De la sediul DS, m-am dus la sediul SPO, pentru ca aflasem ca, la conferinta de presa, vine Vuk Draskovic. Intr-adevar, a venit si – in stilul caracteristic – uitand ca nimeni din cei aflati la putere nu-l mai baga in seama, a cerut, cu multa emfaza, guvernului iugoslav sa analizeze principiile propunerii de pace inaintata de Grupul celor 7 tari industrializate + Rusia (G-8). El a spus ca initiativa G-8 se bazeaza pe principiile enuntate de grupul de contact, cu care Iugoslavia fusese de acord, inaintea negocierilor de la Rambouillet. “Sper ca, in curand, pe baza acestor principii, sa fie formulata o rezolutie a Natiunilor Unite, care sa fie discutata cu conducerea Federatiei Iugoslave,” a declarat Draskovic. Cineva i-a atras atentia ca vicepremierul federal Vojislav Seselj, liderul Partidului Radical din Serbia (SRS), criticase propunerile G-8, ceea ce ar putea fi un semnal ca nici guvernul nu le va accepta. “Cred ca razboiul din Iugoslavia isi traieste ultimele clipe,” a sunat replica lui Vuk Draskovic. “Fortele extremiste, reprezentate de Seselj, duc o politica de izolare a Iugoslaviei de restul lumii si de transformare a Serbiei intr-un adevarat gulag. Sper ca nu vor avea succes.” Draskovic a deplans vandalizarea sediului DS, insa erau lacrimi de crocodil. Nu s-a abtinut sa nu mai castige un punct in batalia cu fostul sau aliat, Zoran Djindjic, explicand ca membrii DS ar trebui sa se distanteze de afirmatiile liderului lor. “Nimeni nu detine licente de patriotism,” a declamat Draskovic, “iar, in Iugoslavia, puterea poate fi schimbata doar prin vointa poporului si nu prin decrete impuse din strainatate.”
Dincolo de vechea sa dusmanie fata de Djindjic, Draskovic se pare ca aflase ce se discuta in cercurile Puterii de la Belgrad. Pentru ca, putin mai tarziu, Nebojsa Vujovic a declarat ca guvernul tarii sale este deschis dialogului pe tema principiilor adoptate de G-8 privind reglementarea conflictului din Kosovo. “Declaratia G-8 reprezinta un element al procesului de pace si suntem deschisi fata de aceasta, in ciuda unor rezerve,” a anuntat el. “Avem, insa, nevoie de explicatii suplimentare legate de concretizarea acestor principii.” Vujovic a adaugat ca, maine, cand este asteptat la Belgrad Viktor Cernomirdin, autoritatile iugoslave vor putea examina mai concret initiativa G-8.
Dupa Vujovic, a iesit la rampa presedintele Serbiei, Milan Milutinovic, care a estimat ca propunerile G-8 referitoare la Kosovo sunt acceptabile pentru Iugoslavia. Pentru a transmite acest mesaj, el a apelat la o convorbire telefonica cu Lamberto Dini, ministrul italian de Externe. Ca de obicei, Slobodan Milosevic a ramas in umbra, preferand sa-si exprime pozitia indirect, prin vocile oamenilor sai. Era proverbiala prudenta cu care Milosevic abordeaza problemele delicate, avand grija sa cada, totdeauna, in picioare.
“Semnalele Belgradului sunt interesante. Ei doresc, probabil, sa evite pierderile,” a subliniat un oficial de la Departamentul de Stat al SUA, citat de AFP. “O solutie diplomatica poate interveni rapid. Ea este acum in mainile presedintelui Slobodan Milosevic.” El a mai declarat ca nu crede, totusi, ca acesta este gata sa accepte toate conditiile NATO. Mai multi reprezentanti ai Departamentului de Stat au afirmat ca, fie si daca presedintele iugoslav va accepta liniile directoare propuse de G-8, bombardamentele NATO tot vor continua, atat timp cat Belgradul nu accepta conditiile impuse de Alianta Atlanticului de Nord.
Pana la promisa venire a pacii, la 15:48, sirenele anuntau alarma aeriana in Belgrad. Si nu numai: alarma sunase si la Cacak, Pancevo, Novi Sad, Kragujevac si Bor. Deja, la Valjevo, raidurile aeriene asupra fabricii “Krusik“ au ucis o batrana de 70 de ani si l-au ranit grav pe fiul acesteia. Cei doi nu mai apucasera sa ajunga la un adapost antiaerian si au fost atinsi de schije. Alte 11 persoane au fost ranite in satul Donje Grabovnica, aflat in apropierea fabricii. In zona a fost intrerupt curentul electric si bombele cazute au avariat o serie de cladiri civile, printre care si spitalul din Valjevo. Bombardamente grele au fost concentrate in Kosovo, asupra localitatilor Prizren, Suva Reka si Sremska Mitrovica.
Intre 15:55 si 16:05, sase explozii de mica putere au fost semnalate in preajma satelor de pe muntele Fruska Gora. La 16:00, trei proiectile au nimerit in plin cazarma “Mika Mitrovic” din orasul Sabac, de la 60 de kilometri de Belgrad. Cazarma, din dreptul careia se ridicau nori grosi de fum, se afla la nici 100 de metri de cartierul Trkaliste, unde au fost avariate mai multe cladiri. Alte 2 explozii au fost auzite pe muntele Cer, de langa Sabac. La 16:20, am simtit vibratiile mai multor explozii. Comandamentul Apararii civile a anuntat ca bombele au vizat aeroportul Surcin, fara, insa, a-l atinge. Minteau, pentru ca am aflat ca bombele explodasera, de fapt, in apropiere de Obrenovac. La 17:16, ne-am destins total, pentru ca alarma aeriana a incetat.
Tocmai aflasem ca, in week-end-ul care a trecut, in centrul comercial din Pozarevac, orasul natal al lui Slobodan Milosevic, a avut loc o explozie. Buticul “Kobra”, situat langa sediul filialei locale a JUL, a fost distrus de o deflagratie provocata – se pare – de o grenada de mana. Autoritatile au tinut secreta explozia, pentru ca nu au reusit sa-l depisteze pe cel care a aruncat grenada, insa, pana la urma, s-a aflat.
“Noi asteptam ca NATO sa isi trimita elicopterele Apache in Kosovo,” a declarat purtatorul de cuvant al UCK, Jakup Krasniqi, cotidianului german “Suddeutsche Zeitung“. “Daca Alianta nu trimite ea insasi trupe la sol, atunci va trebui sa ridice embargoul vanzarilor de arme pentru UCK. Noi suntem o armata si putem sa luptam cu trupele sarbe la sol. Avem mai multi luptatori decat arme, in jur de 60.000 de oameni. Suntem astazi mult mai puternici decat inainte.” Secretarul general al NATO Javier Solana a amintit, insa, intr-un interviu acordat aceluiasi ziar, ca exclude, pentru moment, o interventie terestra in Iugoslavia. “Toate optiunile sunt in discutie,” a declarat Solana. “Dar, pentru moment, nu a fost luata nici o decizie in ceea ce priveste o interventie a trupelor terestre. NATO pleaca de la principiul ca obiectivele fixate vor fi atinse prin intermediul atacurilor aeriene.”
Bombele lansate de pilotii NATO in apele Marii Adriatice continua sa faca valuri. Seara, cand am coborat in barul hotelului, Boban mi-a dat sa citesc cotidianul “Politika“, unde scria ca avioanele NATO au lansat in mare sute de bombe neutilizate in misiuni. Un pescar sarb, pe nume Ilja Rafajlovic, pescuise ieri, in largul portului muntenegrean Becic, doua astfel de bombe. Erau protejate de un ambalaj metalic special si nu au explodat, fiind predate genistilor Armatei iugoslave. Deja Guvernul croat a cerut explicatii oficiale Aliantei Nord Atlantice in legatura cu abandonarea proiectilelor neutilizate in mare. NATO a raspuns ca este o procedura obisnuita, bombele fiind dezactivate inainte de a fi aruncate in mare si, oricum, sunt lansate in apele internationale.
In timp ce croatii aveau probleme cu bombele abandonate in mare, in judetul Caras-Severin cadeau ploi acide, din cauza poluarii provocate de bombardarea terminalului petrolier de la Prahovo. Aciditatea precipitatiilor era mult crescuta si Mile m-a sunat sa-mi spuna ca, pe langa Resita si de-a lungul Dunarii, frunzele copacilor pareau arse.
Inca 100 de refugiati albanezi din Kosovo, dintre cei arestati la sfarsitul saptamanii in Muntenegru, au fost eliberati astazi. Militarii ii imbarcasera in doua autobuze, cu care i-au dus intr-o tabara din Rozaje, in estul tarii, pentru a le verifica identitatea. Sarbii cautau printre ei membri UCK si, in virtutea starii de razboi, nici un barbat intre 18 si 65 de ani nu avea voie sa paraseasca Iugoslavia fara permisiunea autoritatilor militare. Pentru ca Republica Muntenegru refuza sa aplice aceasta dispozitie, multi albanezi incercau sa ajunga in aceasta tara, de unde sa plece in Albania.
“In cele doua cazuri pe cale le-am examinat, autoritatile sarbe au incercat sa ascunda existenta unor gropi comune,” a declarat Jamie Shea, citat de AFP. “Pe 14 mai, fortele sarbe au exhumat 5 cadavre ale unor albanezi din Kosovo, dintr-o groapa comuna aflata in apropiere de Glogovac. Ramasitele pamantesti ale unor civili de origine albaneza din Kosovo, ucisi pe 18 aprilie in apropiere de Lipljan, aflate intr-o alta groapa comuna, au fost, de asemenea, deshumate. Locuitorii localitatii au fost obligati sa ingroape din nou corpurile in morminte separate. La sfarsitul lui 1995, pe masura ce incheierea acordului de la Dayton se apropia, in Bosnia au avut loc mai multe operatiuni de acest fel.”
M-a sunat din nou Corina Hadarean, care mi-a spus ca minireportajul nostru de ieri dimineata a avut succes si mi-a sugerat sa mai pregatesc unul, despre cum arata un week-end sub bombe, pentru ca avea destule imagini cu care sa-l ilustreze. Mi-a trimis, ca idee, prin fax, un articolas aparut azi in “Evenimentul zilei“, in care o ziarista scria ca “traseistele” din Iugoslavia percep spor de pericol la tarifele pentru sex. Tipa scria ca prostituatele ar percepe 50 de marci germane pe ora, din cauza primejdiei la care se expun. Cica “fetitele” si-ar desfasura activitatea la marginea soselelor, iar cand se aude alarma aeriana, o sterg spre hoteluri, unde se ofera amatorilor de sex sub bombe.
Articolul era pura inventie. Fata fusese pana la Pancevo, impreuna cu o delegatie oficiala din Timisoara. Pentru ca nu a stiut ce sa scrie mai spectaculos, a inventat aceasta istorie. In realitate, nu statea nici dracu’ pe marginea soselelor iugoslave, nici daca nu era alarma aeriana, pentru ca veneau imediat patrulele Politiei care te expediau de acolo. Asta daca nu te arestau, sub acuzatia de spionaj. Ca sa nu mai vorbim ca automobilele care circulau pe sosele erau atat de rare, incat prostituatele ar fi asteptat in zadar sa apara vreun client. Pe de alta parte, biata ziarista nu avea de unde sa stie ca putina lume mai intra in adaposturile antiaeriene, asa ca nimeni n-ar fi dat un ban in plus, ca spor de pericol. Si, nu in ultimul rand, interesandu-ma de tarifele “fetitelor”, am aflat ca au ramas la fel de stabile ca preturile produselor alimentare, inghetate de guvernul iugoslav. Daca ar fi avut spirit de observatie, ar fi putut sa scrie un reportaj superb despre romanii care aduceau benzina in piata improvizata intre vama si orasul Virset, unde sirul masinilor care asteptau sa intre in tarcul in care aveau voie sa-si comercializeze marfa atingea lungimea de 3 kilometri.
Ibrahim Rugova a declarat, cu ocazia unei intrevederi cu secretarul general al NATO Javier Solana, ca trebuie sa se continue cu distrugerea obiectivelor militare din Kosovo, evocand eventualitatea ca NATO sa adauge o ofensiva terestra campaniei sale aeriene, informeaza AFP. “NATO va decide in legatura cu o alta optiune, daca Belgradul nu accepta conditiile comunitatii internationale,” a spus el. “Intelegem tot ceea ce va trebui facut.” Tot mai iritati de ofensiva diplomatica a lui Rugova, liderii UCK au reactionat dur, prin vocea lui Jakup Krasniqi. El a declarat ca “anumite cercuri din Occident incearca sa invie un mort politic in persoana lui Ibrahim Rugova”.
La 22:32, au sunat sirenele alarmei aeriene. Cateva minute mai tarziu, frumoasa studenta blonda care locuia cu noi in hotel a venit speriata si ne-a spus ca are impresia ca Belgradul a fost din nou bombardat. Ciudat, pentru ca nu auzisem nimic. Ea, insa, iesise sa se plimbe putin prin parcul de langa hotelul nostru si, auzind sirenele, s-a grabit sa se intoarca. Cand iesea din parc, a auzit suieraturile a doua rachete Tomahawk, urmate de doua bufnituri seci. Desi nu prea ne venea sa-i dam crezare, am urcat pana pe acoperis si, intr-adevar, dinspre raul Sava se vedea fumul unui incendiu. Atacul a fost confirmat de Comandamentul Apararii civile, care a precizat ca rachetele au lovit un depozit de carburanti al “Jugopetrol” din cartierul Cukarica. Ne-am dus pana acolo, dar am fost dezamagiti. Depozitul era, de fapt, o baraca de tabla plina cu butoaie goale si doua cisterne ingropate in pamant. Pana am ajuns noi, pompierii aproape ca au stins incendiul. Noi nu auzisem bubuiturile pentru ca depozitul era pe malul Savei si sunetul fusese atenuat de colina Kalemegdan.
In schimb, in comuna Suva Reka din Kosovo, o bomba de mare putere explodase, la 21:10. Detonatia a fost atat de mare, incat s-a auzit si la Pristina, desi pana acolo erau 63 de kilometri ! Mai tarziu, insa, vremea s-a stricat si norii insirati pe cerul Iugoslaviei au anulat majoritatea misiunilor aeriene ale NATO. Doar 58 de avioane din cele 425 care decolasera in aceasta noapte au reusit sa bombardeze Iugoslavia, fiind atinse un depozit de munitie la Valjevo si releele de la Prepolac si Lojinca. Intr-un comunicat al NATO s-a precizat ca ar fi distrus la sol 6 avioane Galeb, aflate pe un aeroport de langa Prizren. Desigur ca sarbii nu au pomenit nimic despre asta si nici nu am reusit sa aflam daca era adevarat. Oricum, vazand ca e liniste, m-am dus la culcare si m-au trezit sirenele de suspendare a alarmei aeriene, la 5:48. Dupa transmisia pentru emisiunea de dimineata, m-am culcat la loc, presimtind ca va urma o zi agitata.
Germania a suspendat zborurile deasupra Iugoslaviei a avioanelor spion fara pilot, dupa pierderea celui de-al patrulea aparat de acest fel, a anuntat Ministerul german al Apararii, citat de AFP. Conform unui purtator de cuvant al ministerului, misiunile avioanelor fara pilot ale Armatei germane nu vor fi reluate decat dupa ce va fi aflata cauza pierderii celui de-al patrulea aparat.