31 martie 1999
Degeaba am incercat sa mai dorm cateva ore, dupa ce mi-am transmis corespondenta pentru stirile diminetii. La 7:22, sirenele sunau din nou, anuntand inca o alarma aeriana. Ceva mai tarziu, am auzit cateva bubuituri dinspre Avala si Pancevo. Am plecat spre centru pe jos, insa nimeni nu parea prea infricosat de zgomotul exploziilor si nici de tirurile antiaerienei care – ce-i drept – nu se vedeau la fel de bine ca noaptea. Din contra, oamenii isi vedeau de treaba si incepeau sa se adune in Trg Republike, pregatindu-se pentru un nou concert-protest. De azi, locuitorii din cartierele periferice au la dispozitie autobuzele unor firme particulare care ii aduc gratuit la concert. Nu pot trece cu vederea acest amanunt, pentru ca, de maine, carburantii vor fi rationalizati. De teama Politiei, bisnitarii nu au curajul sa faca specula cu benzina, iar marca germana se vinde, la negru, pentru 10 dinari. Cursul oficial este, in continuare, de 6 dinari pentru o marca, insa nici o banca nu mai vinde valuta, cum se intampla inainte de izbucnirea razboiului. Potrivit unei Hotarari de Guvern, Ministerul de Interne iugoslav va distribui bonuri de 40 de litri de benzina pe luna fiecarui sofer. Taximetristii vor primi 150 de litri lunar, firmele ce au activitate in domeniul comercial sau alimentar – 50 de litri pe luna, iar producatorii agricoli – 40 de litri lunar, pentru a-si duce marfa la piata. Am aflat ca, in Muntenegru, continua sa se gaseasca benzina, care se vinde cu 7,5 dinari/litru.
Cand am ajuns la Media Center, am aflat ca, desi nu au fost inca bombardate, sirenele alarmei aeriene au sunat la Nis, Novi Sad si Podgorica. Am rasfoit ziarele, ne-am uitat pe stirile agentiilor de presa, insa niciunde nu se anunta ca NATO a respins propunerea transmisa de Milosevic prin Evghenii Primakov. Doar ca, dupa ce a plecat de la Belgrad, premierul rus s-a dus la Bonn si apoi la Bruxelles. In schimb, ne-am tavalit de ras citind ca Milosevic i-a multumit presedintelui libian Muammar Al Gaddafi, pentru ca a facut apel la Alianta Nord-Atlantica sa opreasca bombardamentele asupra Iugoslaviei.
Cotidianul “International Herald Tribune” a afirmat, in numarul sau de astazi, ca, luna trecuta, o delegatie de ofiteri ai Aviatiei si Apararii antiaeriene iugoslave ar fi vizitat Irakul. Ei ar fi stat de vorba cu responsabilii militari irakieni despre tactica folosita de avioanele americane, in confruntarea cu aviatia de vanatoare si artileria antiaeriana a arabilor. Ziarul afirma ca, in schimbul acestor informatii confidentiale, sarbii ar fi oferit piese de schimb pentru avioanele de fabricatie ruseasca din dotarea armatei lui Saddam Hussein.
Astazi, am inteles ca voi ramane (oare pentru cat timp ?) singurul corespondent al ProTV aici. M-au sunat din tara si mi-au spus ca o echipa a ProTV se afla la Timisoara si incearca sa intre in Iugoslavia. Era Adrian Neagu, cu Romeo Diaconescu, Cristi Puscas si un sofer, Aurel Urduban. L-am sunat pe Adi Neagu si l-am sfatuit sa mearga la Consulatul Iugoslaviei de la Timisoara, de unde sa obtina o hartie care sa-i permita accesul la sarbi. Mi-au trimis prin fax toate datele lor si le-am dus la Centrul militar de presa, rugandu-i pe cei de acolo sa-i ajute. Ofiterul care a luat hartia nu a spus nimic si a intrat in biroul unde se luau toate deciziile.
Desi, chiar si acum, cetatenii romani nu au nevoie de vreo viza pentru a intra in Iugoslavia, cand e vorba de jurnalisti, lucrurile s-au schimbat. Trebuie facuta o cerere la ambasada din Bucuresti sau la consulatul din Timisoara. Hartia e trimisa la Belgrad unde, in functie de ziarul sau de postul de televiziune la care lucrezi, in functie de atitudinea acestora fata de razboiul din Iugoslavia, in functie de articolele sau reportajele realizate pana acum, se ia o decizie. Poti astepta dupa o aprobare de acest gen chiar si doua saptamani. Daca raspunsul e pozitiv, ti se aplica o viza de intrare in pasaport si nu ai probleme pana la Belgrad. Unde te asteapta ritualul acreditarilor de razboi. Ei bine, colegii mei nu au fost nevoiti sa astepte doua saptamani. Li s-a spus “Nu” dupa doar doua ore de asteptare. Vreme in care li s-au reprosat toate stirile aparute la ProTV de cand a inceput razboiul.
“Nu exista opozitie pe timp de razboi,” a declarat Vuk Draskovic, intr-un interviu publicat astazi, in cotidianul bulgar “24 ceasa“. “Singurul efect pozitiv al bombardamentelor este acela ca ne-am uitat divergentele, luptele si ipocrizia din viata politica interna. In acest moment, suntem toti sub acelasi drapel, intr-un partid care poarta numele de Iugoslavia.”
Aceasta explicatie simpla a atitudinii sarbilor in fata raidurilor aeriene am simtit-o si am inteles-o inca din primul minut. Mi-a fost, insa, foarte greu sa o explic celor din tara, care ma ascultau in fiecare zi si nu m-am mirat prea tare ca occidentalii nu au inteles-o deloc. Vuk Draskovic a pus “punctul pe i” in interviul sau, ridiculizand afirmatiile SUA ca atacurile NATO nu sunt indreptate impotriva poporului sarb: “Bombele cad pretutindeni in tara si distrug pana si gradinite de copii. Suntem gata sa le dam albanezilor ceea ce noi nu am putut obtine pentru sarbi in Croatia si Bosnia. Purificari etnice au fost efectuate si de catre Armata croata asupra unui milion de sarbi, dar NATO nu a avut nimic de spus atunci.”
Procurorul Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie (TPI), Louise Arbour a anuntat, astazi, inculparea lui Zeljko Raznatovic – celebrul Arkan, cum era supranumit – pentru crime comise in timpul conflictului din fosta Iugoslavie. Replica lui Arkan a venit imediat, intr-un interviu acordat CNN: “Tribunalul International de la Haga este un tribunal politic. Nu am violat si nu am ucis civili nevinovati.” Arkan a avertizat ca, desi pana acum nu au facut-o, in cazul unei interventii terestre, el si soldatii sai vor merge sa lupte in Kosovo.
Am coborat putin in Trg Republike, unde avea loc obisnuitul concert de protest impotriva agresiunii NATO. Mii de oameni se adunasera in fata scenei. Mi-a venit greu sa ma intorc in fata computerului, pentru a afla si a transmite ultimele stiri. Impresionante eforturile si imaginatia sarbilor de a-si manifesta indiferenta si protestul ! Un sir de superbe manechine au defilat, in aplauzele multimii, intr-o parada intitulata “Moda impotriva agresiunii NATO”. Printre pancartele purtate de manifestanti a aparut una noua, pe care scria “Avem F-117 din dezmembrari“. Si inca una: “Columb, baga-mi-as picioarele in curiozitatea ta !”
Moda concertelor s-a extins si in alte orase. La Novi Sad, in Piata Libertatii, oamenii se adunau la concertul numit “NATO omoara Europa“, in timp ce, in orasul Pirot, demonstratia se chema “Mai bine ascultam muzica, decat avioane”. Dupa modelul occidental al melodiei “We Are the World”, devenit clasic deja, marile staruri pop ale sarbilor au inregistrat o piesa numita “Imi iubesc tara“, care avea sa fie difuzata de atatea ori pe posturile de radio si televiziune, incat am invatat-o – fara eforturi deosebite – pe de rost. De asemenea, a fost “scoasa de la naftalina” o piesa mai veche a grupului Riblja Corba, devenita, brusc, de mare actualitate, ale carei versuri spuneau: “Avionule, iti voi rupe aripile !”
“Detest ideea de a continua aceasta campanie in timpul Sarbatorilor de Pasti,” a afirmat Bill Clinton, intr-un interviu acordat canalului de televiziune CBS, “insa detest si mai mult ideea de a inceta aceasta campanie, in timp ce Milosevic va continua sa distruga casa cu casa, sat dupa sat si sa ucida oameni nevinovati. Oprirea bombardamentelor nu ar servi la onorarea unui astfel de eveniment.”
Pe de alta parte, Rudolf Scharping, ministrul german al Apararii, a anuntat ca, in urmatoarele raiduri, NATO ar putea evita tintele din Republica Muntenegru, deoarece aceasta tara se distanteaza tot mai mult de presedintele iugoslav Slobodan Milosevic si, oricum, tintele importante din punct de vedere militar ar fi fost atinse.
Intr-un comunicat al Partidului Democrat, sarbii spuneau ca Bill Clinton nu are de gand sa renunte la agresiunea impotriva Iugoslaviei si ca bombardamentele vor continua. Zvonurile raspandite printre oameni erau de rau augur. Se spunea ca vor fi bombardate Ministerul de Externe si cel al Apararii, situate in mijlocul Belgradului, nu departe de Ambasada Romaniei de pe bulevardul Knez Milosa. De altfel, AFP anuntase, citand surse diplomatice, ca nu mai exista in Iugoslavia “sanctuare” care sa fie crutate de bombardamentele avioanelor NATO. Comandorul britanic David Wilby justifica extinderea raidurilor aeriene anuntand ca sarbii ar fi deschis focul cu armament greu asupra unor coloane de refugiati albanezi care incercau sa plece din Kosovo.
S-a difuzat, in sfarsit, si stirea ca initiativa lui Evghenii Primakov de a aduce pacea a dat gres, insa intr-o varianta indulcita, in care se sublinia ca Boris Eltin este multumit de misiunea premierului sau.
Fred Eckhard, purtatorul de cuvant al Natiunilor Unite, a declarat, astazi, ca organizatia nu detine probe suficiente pentru a putea vorbi de un genocid comis de fortele sarbe contra albanezilor.
S-a anuntat ca peste 5.000 de oameni au ramas fara slujba la Cacak, dupa ce rachetele lansate de avioanele Aliantei au distrus fabrica “Sloboda“. Pagubele sunt estimate la peste 300 de milioane de dolari si, intr-adevar, imaginile pe care le-am vazut filmate acolo aratau ca nu au mai ramas prea multe ziduri in picioare. “Uzina noastra, care producea exclusiv aparate electromenajere, este distrusa in proportie de 80 %,” a afirmat directorul Complexului “Sloboda”, Radomir Ljujic. Aici lucrau peste 4.000 de persoane, care asigurau venituri pentru alte circa 20.000, intr-un oras cu 75.000 de locuitori. Valoarea uzinei era de circa 700 de milioane de dolari si avea o cifra de afaceri de 3 milioane de dolari anual.
In buletinul de stiri al RTS au fost aspru infierate aceste lovituri aeriene, mai ales ca – spuneau sarbii – fabrica producea aragaze si alte aparate de uz casnic. Erau acelasi tip de aragaze pe care le produceam si noi, pe vremuri, la Cugir 🙂 Am stat la o bere cu jurnalistii rusi, care au obtinut permisiunea de a vizita ruinele fabricii. Nu au avut voie sa mearga peste tot, pentru ca li s-a spus ca, in interior, se afla mai multe rachete neexplodate. Ei ne-au aratat niste suruburi ciudate, pe care le-au gasit printre daramaturi. Zambind cu subinteles, ne-au spus ca i-au intrebat pe oficialii sarbi care ii conduceau prin fabrica distrusa ce parti ale aragazelor sau uscatoarelor de par sunt asamblate cu astfel de suruburi ? Spunand ca nu prea se pricep la aragaze, acestia au aruncat suruburile la gunoi. Gheorghii, unul dintre rusi, a scos din buzunar unul dintre suruburile gasite la Cacak si l-a pus pe masa. “Avem si noi aragaze ce au astfel de suruburi,” ne-a spus el. “Au o cadenta foarte buna si se incarca usor…”
Inainte de transmisia pentru Stirile ProTV, am vazut la televizor o corespondenta de la Washington, in care se spunea ca NATO intentioneaza sa-si inteteasca bombardamentele. La jurnalul RTS, am vazut mai multe reportaje despre distrugerile provocate de raidurile aeriene. Zeci de sate au fost afectate, a fost lovita autostrada Nis-Pristina si 5 proiectile au explodat, in aceasta dupa-amiaza, in zona orasului Novi Sad. Sarbii au acuzat ca in localitati sunt lansate din avioane bombe cu fragmentatie (“kasetne bombe”, cum le spuneau ei), interzise prin tratatele internationale. Nu prea stiam ce sunt aceste bombe, dar aveam sa aflu mai tarziu.
Spre uimirea mea, au trecut repede peste informatia ca rusii si-au trimis vasele de razboi spre Marea Adriatica. De altfel, nici reprezentantii Pentagonului nu au fost prea ingrijorati, spunand ca este dreptul Rusiei sa-si trimita navele in apele internationale, insa James Rubin a declarat ca nu este un gest foarte fericit din partea lui Eltin, in contextul actual. In schimb, minute in sir am putut urmari imagini din o gramada de orase din lume, in care au fost organizate demonstratii impotriva atacarii Iugoslaviei de Alianta Nord-Atlantica. Slobodan Milosevic a inaintat in grad mai multi generali, iar la Kragujevac, a avut loc un mare miting de protest.
Conform AFP, astazi, Ibrahim Rugova i-a invitat pe jurnalistii straini la el acasa, pentru a demonstra ca nici el, nici familia sa, nu au patit nimic. La randul sau, Serviciul de presa al NATO a anuntat ca Fehmi Agani, consilierul principal al lui Rugova, despre care s-a spus ca a fost asasinat de sarbi, este in viata.
Am coborat la cina putin nelinistiti. Cu o pauza de 30 de minute, alarma aeriana nu mai fusese ridicata de 24 de ore. La ora 20:00, cateva bubuituri extrem de puternice au zguduit un cartier din apropierea centrului orasului. Ne-am urcat pe hotel, dar nu se vedea nimic. Dupa ce am mancat, am stat la taclale cu Nelu si vreo doi-trei sarbi, care spuneau ca, deja, 10 dintre pilotii avioanelor americane doborate ar fi fost capturati de Armata. “Si unde sunt ? De ce nu ii arata lumii ?” a intrebat Mile. “Stati linistiti,” ne-au explicat ei. “Au fost filmati si vor fi prezentati la momentul potrivit.” Voiau sa spuna ca atunci cand moralul oamenilor va mai scadea.
La stirile de seara ale RTS, am ramas cu gura cascata: sarbii aratau trei soldati in uniforme ale Armatei americane, pe care i-au capturat langa granita cu Macedonia. Spre hazul general, crainicul a spus ca doi dintre ei aveau nume “curat” americane: Andrew Ramirez si Steven Gonzales. Al treilea era Christopher Stone. Pareau speriati si unul dintre ei avea ochiul invinetit de un pumn bine plasat. Imaginile pareau luate din timpul unui interogatoriu, insa nu aveau sunet.
NATO a confirmat capturarea celor trei militari americani, insa a precizat ca faceau parte din “castile albastre” conduse de ONU, insarcinate, de 3 ani, sa protejeze frontiera dintre Iugoslavia si Macedonia si nu aveau nici o legatura cu operatiunile Aliantei. Jim Kout, purtatorul de cuvant al Departamentului de stat american, a declarat AFP ca ei se aflau intr-un jeep care patrula pe o sosea din regiunea Kumanovo, in interiorul Macedoniei. In jurul orei 14:30, dupa ce s-au despartit de restul convoiului, jeep-ul americanilor a fost tinta unor tiruri de arme usoare, au cerut ajutor prin statiile de emisie-receptie, insa au fost nevoiti sa se predea. Purtatorul de cuvant al Natiunilor Unite Fred Eckhard a declarat, insa, ca cei trei militari se aflau sub comandament american si nu sub coordonarea ONU, intrucat mandatul “castilor albastre” din Macedonia a expirat in 28 februarie.
Puteti vedea imaginile cu cei 3 militari americani capturati de sarbi incepand cu minutul 2:56 al acestui videoclip:
In continuare, s-a spus ca 7 nave rusesti au fost trimise in Adriatica si ca Rusia a anuntat ca nu mai recunoaste embargoul impotriva Iugoslaviei si va livra sarbilor armament, in special rachete sol-aer.
Stirea care a indignat pe toata lumea si care ne-a mirat si pe noi venea, insa, de la Washington D.C. Am vazut, stupefiati, imaginile evacuarii Ambasadei iugoslave din capitala americana. Lasand la o parte eleganta celui care se stie puternic, politistii americani au venit in miez de noapte si i-au luat, destul de dur, pe sus, pe diplomatii sarbi, fara sa-i lase sa-si stranga bagajele, au sigilat cladirea si i-au expulzat. Asa s-au gandit oficialii americani sa raspunda la declaratia autoritatilor de la Belgrad ca au rupt relatiile diplomatice cu SUA. Un purtator de cuvant al Departamentului de stat a precizat ca a fost urmata procedura normala, in cazul ruperii relatiilor diplomatice. Statele Unite a pus sechestru pe Ambasada Iugoslaviei, iar diplomatii sarbi au plecat la New York, urmand sa se intoarca acasa.
La un moment dat, una din stirile RTS arata un stadion gol din Pec. Am ascultat cu atentie ce zicea crainicul, pentru ca nu imi imaginam ca ar fi avancronica vreunui meci de fotbal. Sarbii prezentau imaginile pentru a dezminti informatia anuntata de oficialii NATO, conform careia stadionul ar fi fost transformat intr-un adevarat lagar de concentrare pentru etnicii albanezi. Liga Democratica din Kosovo (partidul albanezilor), care raspandise zvonul, a spus ca peste 3.000 de locuitori din Pec ar fi fost adunati aici de unitatile de Politie si fortele paramilitare sarbe.
Potrivit agentiei Mediafax, autoritatile de la Bucuresti au aprobat astazi, intrarea in Romania a 600 de chinezi, care se vor refugia din Iugoslavia. Acestia vor fi cazati, temporar, la Baile Herculane, fara a beneficia de statutul de refugiat politic, pana se vor hotari daca se intorc in Iugoslavia sau pleaca in China. De asemenea, Guvernul roman a decis alocarea unor ajutoare in valoare de 250 de milioane de lei, constand in haine si alimente, pentru refugiatii sarbi si albanezi ajunsi in judetele Timis si Caras-Severin.
Dupa jurnal, la televizor a fost difuzat filmul “Dansand cu lupii“, cu Kevin Costner, si ne-am hotarat sa dormim putin, pentru ca afara erau nori plumburii si nu se auzeau avioane. In Kosovo, insa, nu era la fel. Putin dupa ora 21:00, NATO a atacat Pristina. Mai multe proiectile au distrus sediul fortelor speciale sarbe, asezat intr-o cladire din centru. Alte cateva rachete au explodat la periferia de sud a orasului. De asemenea, au fost bombardate orasele Pec, unde bombele au cazut chiar langa Patriarhie, Vranjevac, Dragodan si Kosovska Mitrovica. La 23:15, unul din proiectilele ce au explodat in orasul Uzice a cazut in livada taranului Milutin Laketic.
Postul local de radio a anuntat ca antiaeriana ar fi reusit sa mai doboare un avion inamic la Pojega, iar pilotul a fost capturat de sateni. N-as fi vrut sa fiu in pielea lui, daca era adevarat. Cineva ne-a povestit ca unul din pilotii americani doborati in Serbia ar fi ajuns la marginea unui sat, in gradina unui sarb. Acesta l-a observat, a pus mana pe o furca si i-a infipt-o in picior, tintuindu-l in usa grajdului pana s-a dus sa anunte Armata. Nu stiu cat de reala este povestea, insa, din cate ii cunosc eu pe sarbi, nu glumesc cand e vorba sa-si rezolve problemele cu dusmanii.
Ne-am amuzat un pic, auzind ca, azi dimineata, o racheta NATO ar fi cazut in Bulgaria, langa localitatea Elovdol, de la 20 de kilometri de granita iugoslava, unde a facut un crater cu un diametru de 6 metri. Acum am aflat ca nu este primul incident de acest fel. La miezul noptii de 25/26 martie, o alta racheta cazuse in vestul Bulgariei, aproape de orasul de frontiera Trun.
M-am trezit la ora 5:00, ca sa-mi pregatesc corespondenta pentru emisiunea de dimineata. Dupa cateva minute, am auzit mai multe bubuituri puternice dinspre nord. Mai tarziu, am aflat ca rachetele NATO au lovit in plin podul Varadin, care lega cele doua parti ale orasului Novi Sad, traversat de Dunare. Podul a fost distrus complet si, chiar inainte de a intra in legatura prin telefon cu Cristi Tabara, am vazut la RTS imaginile unor fiare contorsionate de pe malul fluviului, tot ce mai ramasese din pod. Intregul schelet metalic s-a prabusit in Dunare.
De-a lungul saptamanilor ce urmau sa vina, am ajuns sa ne obisnuim cu tactica aviatiei NATO, care bombarda, mai intai, orasul Novi Sad si apoi Belgradul. Asa se intamplase si in aceasta dimineata. In minte cu imaginile pe care tocmai le vazusem, ale ramasitelor unui pod pe care il traversasem de atatea ori, dupa ce mi-am transmis corespondenta, am mai tras un pui de somn pena la ora 10:00.