Feed on
Posts
Comments

2 iunie 1999

Ne-am trezit destul de devreme si ne-am spalat tot cu apa din sticle. Sistemul energetic national era in continuare destabilizat. Se anuntasera intreruperi de curent, atat in Belgrad, cat si in intreaga regiune a Vojvodinei, iar conducerea EPS facea apeluri catre cetateni sa economiseasca la maximum curentul electric. De aproape 48 de ore, apa la robinete lipsea cu desavarsire, insa se spunea ca, pana la sfarsitul zilei, va veni. Astazi se implineau 70 de zile de la inceputul razboiului.

In timp ce stateam cu Nelu si cu ceilalti, sa ne bem cafeaua de dimineata, m-a sunat de la Bucuresti Sorin Diaconescu, seful Sectiei Corespondenti din ProTV. Era un tip foarte simpatic si serios, cu care m-am inteles intotdeauna foarte bine si aveam mare incredere unul in celalalt. Ma sunase sa-mi citeasca un articol din “Curentul” in care ma laudau si ne-am amuzat foarte tare ca, in acelasi timp, ii critica pe cei de la ProTV, reprosandu-le ca, desi erau in stare sa creeze vedete de televiziune peste noapte, cu sau fara merite, nu au fost in stare sa exploateze pozitia mea de corespondent de razboi. Articolul era scris sub pseudonim, insa cred ca autorul era Domnica Macri, fosta noastra colega, care lucra acum pentru “Curentul”.

M-am bucurat de elogiile pe care mi le-a adus, insa ma ingrijora ca le reprosa colegilor mei ca, in afara de o poza (si aia deformata in momentul in care a fost scanata si pusa pe ecran) si o voce, telespectatorii care ma urmareau nu stiu nimic despre mine. Ingrijorarea venea din faptul ca niciodata nu mi-a placut publicitatea, considerand ca e mult mai important sa-mi fac treaba bine si telespectatorii sau cititorii mei sa fie cat mai bine informati, decat sa-i intoxic cu aparitiile mele pe ecran. Am preferat intotdeauna sa pot merge pe strada si sa pot intra intr-un loc public, fara a fi batut la cap de tot felul de oameni, care sa doreasca sa-mi “dezvaluie” cate o stire “senzationala”.

Temerile mi s-au confirmat curand, pentru ca reactia colegilor mei a fost imediata si Sergiu Toader m-a sunat de foarte multe ori, rugandu-ma sa ma gandesc la vreo varianta in care sa pot intra in direct prin satelit, cu ajutorul echipelor de televiziune straine care aveau dotarea necesara. Am fost nevoit sa-i atrag atentia inca o data ca stateam la Belgrad incognito, fara acreditare de razboi, si ca, in mod normal, trebuia de multa vreme sa ma intorc acasa. Nici o echipa de televiziune nu ar fi fost dispusa sa riste expulzarea din Iugoslavia pentru a lucra cu cineva neacreditat si, oricum, erau interzise orice transmisii in direct. Chiar si cele telefonice, care erau tolerate, pana cand incepeau sa deranjeze.

Bulgaria va semna in curand un acord cu Alianta Nord-Atlantica, prin care va pune infrastructura sa la dispozitia trupelor NATO care vor participa la o eventuala misiune de mentinere a pacii in Kosovo, titreaza cotidianul “Sega“. Mai multe publicatii bulgare au anuntat in ultimele zile ca 20.000 de soldati si o cantitate impresionanta de tehnica militara apartinand NATO va tranzita, in scurt timp, teritoriul Bulgariei. O echipa de 9 ofiteri ai Aliantei a sosit duminica la Sofia, pentru a discuta amanuntele acestei operatiuni. Potrivit unul document neoficial dat recent publicitatii, autoritatile bulgare intentioneaza sa puna gratuit la dispozitia trupelor NATO aeroporturile, porturile, soselele si caile ferate din tara. O oficialitate din Ministerul bulgar al Apararii sustine ca acordul privind tranzitarea teritoriului bulgar de trupele NATO va putea intra in vigoare doar dupa ce se va ajunge la un acord de pace in Kosovo.

Am ajuns la Media Center destul de devreme, insa degeaba. Complexul in care se afla nu avea curent. Folosind o gluma aproape banalizata printre clientii permanenti ai centrului, le-am spus ca plec sa aduc curentul si m-am dus in piata din apropiere, pentru ca imi era pofta de niste fructe. Capsunile costau doar 8 dinari kilogramul, adica mai putin de o marca germana. Mi-am cumparat un kilogram si le-am mancat in timp ce ma plimbam, cascand gura la tarabele pe care gaseai tot ce-ti dorea inima, de la blugi la casetofoane sau pasta de dinti. La 11:13, acompaniate de un cor de blesteme, au inceput sa sune sirenele alarmei aeriene. O jumatate de ora mai tarziu, s-a auzit vuietul avioanelor si taranii din piata se uitau chioras catre cer, incercand sa le zareasca. Am auzit niste bubuituri, dar nu reuseam sa-mi dau seama din ce directie.

M-am intors pe un drum ocolitor, pe malul raului Sava, pentru ca voiam sa vad insula Ada Ciganlija, unde era amenajat un strand iubit de belgradeni. Desi era foarte aproape de depozitele “Jugopetrol” din cartierul Cukarica si de Makis – ambele, tinte predilecte ale bombardamentelor – desi eram in plina alarma, desi se auzeau explozii, strandul era plin de lume. N-am zabovit prea mult, pentru ca am zarit pe plaja niste fete ale caror forme mi-au taiat respiratia si mi-am amintit brusc ca aveam foarte mult de lucru.

La 12:15, alarma a incetat si a venit curentul la Media Center. Cred ca exploziile pe care le-am auzit au marcat atingerea unor obiective militare, pentru ca sarbii nu au dat nici un fel de amanunte despre ele. In schimb, s-a anuntat ca, intre 9:55 si 10:25, Pristina a fost tinta a cel putin 13 proiectile, care au vizat cartierul Grmija, aeroportul Slatina si releul de televiziune de la Butovacki Breg. La 11:20, au fost bombardate orasele Valjevo, Vranje si Pirot, releul de televiziune de pe Crni Vrh si o fabrica de praf de pusca de langa Jagodina. La 11:30, a inceput un atac puternic asupra fermei de la Dobricevo, de langa Cuprija, in jurul careia au explodat 10 proiectile. La 12:00, au fost bombardate releul de televiziune din Ljubovija si aeroportul Ponikve, de langa Uzice. La 12:10, a venit randul releului de televiziune de la Kraljevo, lovit de 3 rachete, urmat de cel de la Borca, unde au fost avariate mai multe case. La 13:25, cinci proiectile au lovit si releul de la Besna Kobila, de langa Vranje, dupa care, pana la 14:25, atacurile s-au concentrat asupra oraselor Pristina, Prizren si Djakovica.

La Belgrad, la 12:45, s-a auzit o bubuitura, insa era doar un avion care spargea bariera sonica in apropiere. La 16:00, in timp ce imi notam sa fiu atent maine, cand in satul sau natal, Crljenac, de langa Pozarevac, va avea loc inmormantarea generalului Velickovic, afara sunau din nou sirenele alarmei aeriene. Avioanele nu au ajuns pana la noi, concentrandu-se sa bombardeze tinte de pe muntele Fruska Gora: releul de la Iriski Venac, hotelul “EPS Vojvodina”, releul TV de la Srbobran si satele Curuga, Nadalja si Buhovac. Alarma a incetat la 16:39, cu putin inainte de aterizarea la Belgrad a lui Viktor Cernomirdin si Martti Ahtisaari, care veneau sa negocieze cu Slobodan Milosevic conditiile incetarii razboiului.

Oficialitati de la Cartierul General al NATO de la Bruxelles au anuntat, in urma cu doua saptamani, ca in eventualitatea maririi efectivelor contingentului care va participa la o misiune de mentinere a pacii in Kosovo, Alianta va trebui sa gaseasca alte porturi si sosele – in afara rutei Salonic-Macedonia – pentru a patrunde in Iugoslavia. Conducerea Aliantei Nord-Atlantice negociaza, de cateva zile, cu autoritatile macedonene, dublarea efectivelor aflate pe teritoriul acestei tari, in scopul implementarii unui acord de pace in Iugoslavia.

Eugen Mihaescu a venit sa-l ajut sa transmita inca un articol pentru “Cotidianul“. Se numea “Senzatia asta de a fi o tinta e bizara… mai ales de cum se lasa noaptea” si il reproduc aici, pentru ca exprima foarte bine sentimentele noastre din aceste zile.

“Sirenele orasului sunasera prelung si sinistru acum 5 ore. Linistea sfasiata cadea peste noi amenintatoare. Ce noapte de cosmar, infernala ! De cand sunt aici, niciodata n-am suferit asa, n-o s-o uit multa vreme, probabil. Sunt traumatizat. Veneau in valuri succesive. Se fofilau, atacau fara mila. Raidurile lor nu se mai terminau… Nu-i vedeam, dar ii simteam, de ce sunt in stare criminalii astia ! Saream in sus din pat de fiecare data; daca as sti unde sunt, dar sunt invizibili. Se pare ca, daca ploua, ii vezi mai usor, dar acum aerul e uscat si parfumat de teii infloriti, cu crengile rupte de la ultimele bombardamente. Ti se frange inima cand te uiti la bietii arbori. Sunetul ciudat, prelung, aproape de nedescris al escadrilelor femele (ni s-a spus ca sunt cele mai periculoase) il am in urechi din noptile precedente, cand urmaream proiectilele antiaerienei sarbesti fugarind ceva nevazut. Dar acum gem sub cearsafuri, cu capul sub perna ca sa-mi protejez urechile, limita mea de suportabilitate. In a patra noapte de razboi, aici, este depasita. Cat va mai dura, oare ? De s-ar face ziua mai repede, sa inceteze odata. Numar clipele, minutele, orele si aud prin perna ticaitul ceasului si inima cu extrasistole din cauza canilor de cafea ingurgitate. Timpul trece si mai greu in nopti de singuratate, in nopti de insomnie, cand nu vreau sa iau un somnifer. Imi trec prin fata ochilor franturi de viata, imagini uitate, clipe fericite, sunt din ce in ce mai angoasat. Sa fie o depresie provocata de razboi ? Nu. Antidepresive n-o sa iau. Sunt periculoase. Inchid geamul, aprind lumina, desi nu am voie. Nu vad nimic. Cum ii urasc si cum i-as privi… Vai de mine, pe cearsaf sunt urme de sange, sunt ciuruit. Si nu am dezinfectant. Daca si maine noapte continua asa, ma inarmez cu fumigene. Fir-ar mama lor de tantari nesuferiti, ce au putut sa-mi faca in noaptea asta de nesomn ! Voi fi maine toata ziua buimac… Sunet lung de sirena, sfarsitul alarmei, se crapa de ziua.” Eugen Mihaescu, Belgrad, 2 iunie 1999.

Am ras in hohote de inspirata parabola scrisa de domnul Mihaescu, desi, daca o citeai atent, in afara de un umor necrutator, imprumutat, parca, de la sarbi, continea destula tristete. L-am invitat sa bem o cafea pe terasa din Trg Republike, sa admiram frumusetea sarboaicelor si, pe drum, l-am intrebat daca nu doreste sa-si cumpere o locuinta la Belgrad. In general, pretul apartamentelor a scazut, de la inceputul razboiului, cu 20-30 %, iar in cartierul Dedinje, o vila langa cele ale lui Milosevic si Arkan se vindea la jumatate de pret. Pentru ca nu stiai daca, la sfarsitul razboiului, nu vei constata ca ai dat banii pe o gramada de moloz.

Am discutat mult cu Eugen Mihaescu despre ultimul zvon pe care il auzisem. Era de-a dreptul spectaculos si il aflasem de la mai multi ofiteri cu care apucasem sa vorbesc la o bere. Cica Slobodan Milosevic ar fi decis sa demisioneze din functie, pentru a pune capat razboiului, insa isi va alege cu multa grija momentul. Ar fi o lovitura politica extraordinara, care l-ar transforma intr-un martir si eram convins ca sarbii ar iesi in strada si l-ar alege presedinte pe viata. Din pacate, insa, a fost doar o manevra a presedintelui iugoslav, orchestrata cu sprijinul serviciilor secrete, pentru a-si da seama cine a mai ramas cu adevarat de partea lui. Dupa cateva zile, a urmat o noua serie de epurari in randul apropiatilor lui Milosevic, care apucasera aproape sa se incaiere pentru scaunul sau.

“Presedintele finlandez Martti Ahtisaari merge la Belgrad in numele Uniunii Europene, pentru a se asigura ca autoritatile iugoslave inteleg ceea ce se asteapta de la ele, ca raspund la intrebari si isi clarifica pozitia,” a declarat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea. “El nu merge acolo pentru a negocia, ci pentru a fi sigur ca Milosevic stie foarte bine ca trebuie sa accepte cele cinci conditii puse de comunitatea internationala, pentru ca NATO sa intrerupa bombardamentele. Acestea sunt: incetarea violentelor in Kosovo, retragerea trupelor sarbe si iugoslave din provincie, prezenta unei forte internationale si de securitate, intoarcerea refugiatilor si punerea la punct a unui cadru politic pentru Kosovo.”

Desi la sosirea la Belgrad, Martti Ahtisaari a declarat ca este o zi istorica pentru Iugoslavia, iar Viktor Cernomirdin a spus ca au venit cu propuneri concrete, putina lume isi punea sperante in noua runda de negocieri. Corespondentii de la Bonn ai mass-mediei iugoslave au caracterizat discutiile celor doi cu Strobe Talbott drept aproape un fiasco, asa ca nu era de mirare o astfel de atitudine. Inainte de a pleca la Belgrad, Cernomirdin a spus ca, astazi, partea americana a venit cu o serie de propuneri noi, care sunt, in parte, inacceptabile pentru Rusia. El a afirmat ca trupele de pace ruse si cele ale NATO, care ar urma sa fie desfasurate in Kosovo conform unui plan comun, vor actiona separat, avand si comandamente separate.

Replica Aliantei Nord-Atlantice a venit imediat. “NATO intentioneaza sa desfasoare in Kosovo o forta de pace unica, cu un comandament unic, reguli de angajare stricte si o abordare comuna pentru provincie,” a precizat Jamie Shea. “Nu vom face nimic care ar putea spori riscurile unei impartiri a provinciei Kosovo, fie ea virtuala sau reala.” Nici adjunctul secretarului de stat american Strobe Talbott nu a confirmat declaratiile emisarului rus. “O forta internationala in Kosovo va fi mai eficienta daca va participa si Rusia, insa Statele Unite se pronunta impotriva unei structuri a fortei de mentinere a pacii care sa conduca spre calea riscanta a impartirii provinciei,” a afirmat Talbott, considerand ca fortele de mentinere a pacii in Kosovo trebuie sa aiba un comandament unic, avand in centru structura NATO.

“Emisarul rus Viktor Cernomirdin si presedintele finlandez Martti Ahtisaari sunt de acord, in suficienta masura, asupra conditiilor pe care trebuie sa le prezinte, in numele comunitatii internationale, in cadrul misiunii lor la Belgrad,” a declarat James Rubin, purtator de cuvant al Departamentului de stat al SUA. El a afirmat ca Statele Unite considera satisfacatoare rezultatele discutiilor pe care le-a avut cu cei doi emisari, pentru pregatirea misiunii lor. “Marea necunoscuta este daca acest front comun intre Statele Unite, Uniunea Europeana si Rusia va primi raspunsurile necesare din partea lui Milosevic,” a adaugat Rubin.

Imediat dupa sosirea la Belgrad, Ahtisaari si Cernomirdin s-au intalnit cu Slobodan Milosevic, caruia i-au expus punctele-cheie ale propunerilor de pace. Desi toti jurnalistii fierbeau, nimeni nu a fost admis sa asiste la discutiile care s-au incheiat la 20:30, urmand sa se reia maine dimineata. Jurnalistii rusi au reusit sa smulga de la Viktor Cernomirdin declaratia ca spera in rezolvarea rapida a situatiei. Surse din anturajul sau au dezvaluit ca nu s-a intrat in detaliile planului de pace, iar Slobodan Milosevic le-a pus celor doi putine intrebari. Emisarii comunitatii internationale au hotarat sa innopteze la Belgrad, Cernomirdin fiind cazat la hotelul “Intercontinental“, iar Ahtisaari la “Hyatt“. In timp ce avionul rusesc a ramas pe pista aeroportului Surcin, Ahrisaari nu a avut prea multa incredere in NATO si si-a trimis aeronava la Budapesta.

N-am reusit sa mai aflam decat ca, dupa discutiile cu cei doi, Slobodan Milosevic i-a convocat pe toti liderii partidelor parlamentare, carora le-a expus propunerile de pace. Ce s-a vorbit acolo a ramas invaluit in mister. Dandu-ne seama ca nu vom afla mai multe in aceasta seara, ne-am hotarat sa mergem sa mancam, desi stateam ca pe jar. Ne-am oprit tot la “Tri sesira“, pe Skadarlija, si, ca sa ne stea mancarea in gat, la una din mesele de langa noi, l-am recunoscut pe Nebojsa Vujovic, purtator de cuvant si adjunct al ministrului federal de Externe. Insotit de o tanara superba, cu care a stat de vorba toata seara. Desi am ciulit urechile, n-am reusit sa auzim ce vorbeau, insa dupa expresia fetei femeii, cred ca Vujovic ii facea curte. Oricum, majoritatea celor de pe terasa restaurantului a izbucnit in ras la 22:02, cand au sunat sirenele alarmei aeriene, imaginandu-ne mutrele lui Cernomirdin si Ahtisaari cand le-au auzit. Si, imediat, toti am inceput sa glumim, la gandul cosmarurilor pe care le vor avea, daca vom fi bombardati. Ei bine, n-am fost atacati de aceasta data.

Premierul albanez Pandeli Majko a cerut comunitatii internationale “fermitate” in fata regimului de la Belgrad, informeaza AFP. “Conditiile NATO reprezinta singura cale pentru a se ajunge la o reglementare a crizei din Kosovo, dar ele nu sunt negociabile,” a declarat Majko. “Toate concesiile si compromisurile privitoare la aceste cerinte vor avea consecinte grave asupra regiunii. Comunitatea internationala nu trebuie sa piarda timpul si sa-si faca iluzii referitoare la Milosevic si la regimul sau.”

Parca pentru a se elibera de frustrarea ca nu pot bombarda Belgradul, pilotii NATO s-au dezlantuit in Kosovo, unde au lansat peste 200 de proiectile in aceasta noapte. Bombardamentele s-au concentrat asupra sudului provinciei si a zonei de frontiera din apropiere de Prizren. Atacurile cele mai puternice au avut loc in sectorul Planeje si in zona muntelui Pastrik, unde se dadeau din nou lupte grele intre militarii sarbi si luptatorii UCK. NATO avea sa anunte ca ar fi distrus, numai in aceasta noapte, cel putin 32 de piese de artilerie, 9 transportoare de trupe, 6 blindate, 8 pozitii de mortiere, 4 vehicule militare si o pozitie de rachete antiaeriene SA-6. Informatii dezmintite, desigur, de sarbi.

Chiar daca au ocolit Belgradul, avioanele NATO au dat tarcoale prin apropiere. Am apucat sa-mi notez ca, la 22:30, doi copii au fost raniti usor, cand un proiectil a lovit o casa din satul Lipa, de langa Smederevo. Mai multe raiduri aeriene au fost lansate asupra orasului Nis. La Aleksandrovo, 3 proiectile au lovit releul postului local de radio. La 23:15, langa Veliko Plano, au fost bombardate podul peste raul Jesenica, de pe autostrada Nis-Belgrad, precum si un pod de cale ferata. La ora 2:00, bombele au explodat in jurul satelor de pe muntele Fruska Gora, iar sarbii au anuntat ca antiaeriana a doborat 3 avioane-spion fara pilot. Unul a cazut la Backa Palanka, unul la Cenaj, iar al treilea la Kovin. Au mai fost bombardate cazarma din Obrenovac, un centru de comanda aeriana din Novi Sad, un releu radio la Novi Pazar, unul de televiziune la Banicka, emitatoarele radio de la Ruma si Srbobran, un pod rutier si o cale ferata la Pirot, instalatiile petroliere de la Maras si Sombor, precum si un depozit de munitii la Kursumlija.

Un tren al Aliantei Nord-Atlantice era asteptat sa intre in Romania, in aceasta seara, prin punctul de trecere a frontierei de la Curtici, a precizat pentru Mediafax, Biroul de presa al Ministerului Apararii Nationale. Trenul transporta echipamentele necesare radarului mobil NATO care urmeaza sa fie instalat la Craiova, pentru supravegherea spatiului aerian al Romaniei. Aparatura este insotita de 15 militari ai Aliantei.

Cand ne-am intors, la hotel ne asteptau o gramada de surprize. In primul rand, aveam apa. Si rece si calda. In al doilea rand, venisera rusii. Nici n-am intrat bine pe usa, ca ne-au sarit in brate doi vechi prieteni: Ghiorghi si Ana, cameramanul si fotografa cu care ne petrecusem destule nopti pe acoperis, in prima parte a razboiului. Impreuna cu ei era Volodea, un ziarist care, dupa ce l-am cunoscut, ne-a povestit ca, in timpul stagiului militar, luptase in Afghanistan. Era cam morocanos, desi toti trei erau ametiti. Se intorceau de la hotelul “Intercontinental”, unde bausera cu cei din anturajul lui Cernomirdin, fara insa sa afle nimic de la ei.

Ne-am amintit cum il rugam pe acoperis pe Ghiorghi sa ne cante baladele rusesti pe care le interpretase Ghenadii Selezniov pe scena din Trg Republike. Am ras cu totii si, dupa ce am ciocnit o vodka cu ei, Gheorghi s-a ridicat in picioare si a inceput sa cante “Podmoskovnie vecera“. Vocea i-a fost repede acoperita de cea a lui Volodea, care s-a dovedit un cantaret excelent. La inceput, Mile il tot starnea si, cum termina un cantec, il ruga sa-i mai cante unul. Dupa care nu-l mai puteam opri. Noroc ca s-a imbatat si a plecat sa se culce, uitandu-si borseta cu actele si o gramada de bani pe masa. S-a intors dupa vreo ora, buimac, sa si-o recupereze, dar cred ca a dormit pana atunci in fata usii, pentru ca avea si cheia camerei in borseta.

In timp ce ne distram cu prietenii nostri, alti doi rusi s-au asezat la o masa. Ziaristi si ei. Vazandu-ne cantand, dupa ce Ghiorghi si Volodea au plecat, s-au apucat si ei sa cante. Golisera impreuna prima sticla de vodka si, la a doua, isi umpleau paharele, se ridicau in picioare si cantau, batosi, o strofa, dupa care dadeau paharele peste cap. Din pacate pentru ei, au avut proasta inspiratie ca, dupa primul cantec, sa interpreteze imnul Uniunii Sovietice. Ca si cand si-ar fi amintit de toata ura pe care o purtau rusilor, doi sarbi s-au ridicat de la o masa si i-au oprit, atragandu-le atentia sa nu mai scoata un sunet. In prima clipa, rusii au vrut sa protesteze, insa s-au ridicat de la o alta masa doi muntenegreni cat un dulap, iar toti ceilalti ne uitam cu dusmanie la ei. Au amutit, si-au golit sticla si au disparut in camere.

Ceva mai tarziu, a aparut si Dragan “scriitorul” nostru. Nu putea sa lipseasca, din moment ce venise atata lume. I-am povestit noutatile si, dupa ce ne-a chemat deoparte, ne-a aratat o vesta a trupelor speciale iugoslave. Si eu si Mile ne-am rugat de el cel putin o ora sa ne-o vanda, spunandu-i ca ii dam oricat pe ea. Era superba, plina de buzunare si tigheluri, dintr-un material rezistent, vopsit in culori de camuflaj. Ne fascinau mai ales cele 4 buzunare facute special pentru incarcatoarele pistolului mitraliera. N-a vrut sa ne-o vanda, dar ne-a promis ca ne va da cadou cate una, la sfarsitul razboiului. Din pacate, avea sa-si uite promisiunea. Pentru ca tot nu voia sa ne spuna nimic, i-am urat lui Dragan noapte buna si ne-am dus la culcare. La 6:30, ne-au trezit sirenele ce anuntau ridicarea alarmei aeriene, insa am decis sa mai dormim doua ore, pana cand urmau sa se reia discutiile dintre Milosevic, Cernomirdin si Ahtisaari.

O racheta neidentificata a cazut in nord-vestul Bulgariei, langa satul Govejdo, din regiunea montana a granitei cu Serbia, transmite postul national de radio. Localnicii au auzit o explozie puternica, dupa care au descoperit, la aproximativ 1 kilometru vest de sat, un crater cu adancimea de 2 metri si diametrul de 6 metri. La locul exploziei au fost gasite fragmente din racheta, care au fost date spre expertiza Ministerului bulgar al Apararii. Nu s-au inregistrat victime sau pagube materiale.

Share