ion zubascu @ atelieRElationale #5

toamna trecuta, am avut ocazia sa-l filmez pe poetul ion zubascu, la atelieRErelationale, o serie de intalniri interactive cu scriitori, pe care le organiza razvan tupa la cafeneaua dalles din bucuresti. mi-l amintesc pe ion zubascu din spectacolele cenaclului “flacara din adolescenta mea, cand canta “te salut, generatie-n blugi“, “fost-am omu’ padurii“, “cand s-o-mpartit norocu’” sau magice colinde maramuresene.

toata viata am crescut in bataia vantului, in voia lui Dumnezeu

fiul unui “dusman al poporului” lichidat de comunisti in inchisoarea de la sighet, zubascu a debutat in revista “flacara condusa de adrian paunescu. aparitia la televiziune si in presa de la bucuresti a unui profesoras dintr-un sat de pe valea izei din muntii maramuresului a iritat sefimea comunista din judet. a fost reclamat la ceausescu, insa paunescu l-a salvat.

cei din generatia google pot mai greu sa inteleaga cum reuseau scriitorii din epoca comunista sa citeasca literatura straina contemporana cu ei si cat de pretioase erau “caietele de americanistica” trimise prin posta de profesorul marcel pop cornis de la timisoara. ion zubascu n-a stiut niciodata sa faca bani decat din scris si pentru ca din poezie nu se poate trai, s-a facut jurnalist, pana cand ultimul din cei patru copii a terminat facultatea.

destinul unui copil este unic, ireversibil si irepetabil, pe cand poezia mea, daca este ceva de capul ei, valoarea ei nu se pierde niciodata. dimpotriva, sporeste ca vinul vechi. mi-am amanat cartile, dand prioritate vietii

acum, ion zubascu traieste doar in literatura, toata ziua citeste si scrie. e suparat ca, odata cu rimbaud, poezia si-a pierdut dimensiunea baladesca, epicul si dramaticul. a debutat tarziu, la 32 de ani, cu “gesturi si personaje” (1982), sub girul lui laurentiu ulici, dar nu s-a regasit niciodata in generatia optzecista. dintotdeauna a scris o poezie epica si dramatica, a considerat mijloacele de expresie niste unelte, spre deosebire de “poezia livresca, autoreferentiala, textualista, intertextuala”, foarte centrata pe mijloacele de expresie, a generatiei ’80.

poezia moderna si-a propus sa ridice o casa, dar s-a trezit ca sunt foarte interesante schelele

in cel mai recent volum “moarte de om, o poveste de viata“, o carte despre boala si moarte, ion zubascu incearca sa regaseasca umanul in infernul unei batalii cu cancerul.

ion zubascu nu are blog, nu isi pune poeziile pe internet, nu intra pe forumuri si nu raspunde la mass messaging. considera internetul doar un mijloc de informare si comunicare.

la ora actuala internetul este un nou folclor, o noua etnografie. or, eu vin din maramures: tocmai m-am smuls dintr-un folclor, dintr-o etnografie. dar era o etnografie de prima mana, arhaica, a arhetipurilor. cum sa ma volatilizez acum intr-o etnografie de mana a doua ?

ion zubascu considera ca poemele sale au si un registru de adresabilitate orala, pe care foarte multi poeti il ignora, scriind poezie de raft. isi aminteste ca nichita stanescu reusea adesea sa invinga dificultatea receptarii necuvintelor sale prin farmecul si mitologia personala.

ion zubascu a trait din plin eliberarea de tragedia celor 50 de ani de comunism, in care poetii nu puteau participa la viata publica. oamenii traiau ceva si vorbeau altceva, intr-o lume schizofrenica.

m-am saturat sa vorbesc in poeme despre mine insumi. poetul nu se slujeste doar pe sine, nu e un preot care oficiaza la altarul unei divinitati unice care este el insusi

zubascu s-a refugiat asta-vara in maramures, sa mai scrie o carte, si s-a intors cu o mare tragedie in suflet: maramuresul ACELA nu mai exista decat in imaginatia noastra. oamenii au plecat la munca in occident, pamantul a ramas nelucrat, se sterg drumurile, invadeaza salcamii, murii, zmeurisul, totul e o jungla.

m-am simtit avortat din acel spatiu pe care nu-l mai recunosc. maramuresul era o imagine a ordinii cosmice care tinea in coerenta nesfarsita materie universala. la fel se intampla si cu spatiul nostru public: in absenta poetilor din mijlocul lor, multimile se salbaticesc

am pus pe youtube mai mult de jumatate din intalnirea cu ion zubascu de la atelieRElationale, pentru ca mi s-a parut deosebita si importanta.

am o mare lacomie pentru astfel de intalniri directe cu omul, pe care le pretuiesc foarte mult. miza mea este responsabilitatea de a fi plin, deplin, prea plin in fata acelui om si de a respecta acea fiinta ca unicitate in univers

plugusorul politic 2011

prietenii mei de la casa de productie media factory au scos o noua nazbatie: plugusorul politic 2011, o parodie animata, in stilul serialului “animat planet show” din anii trecuti. se difuzeaza si pe realitatea tv. secventa mea favorita este momentul cu eba.

grigore cartianu, autografe pe banda rulanta

la fel ca la bookfest, grigore cartianu a vandut cele mai multe carti la gaudeamus 2010. unii il ironizeaza, insa ne-a explicat cateva din mecanismele de marketing prin care a vandut deja peste 80.000 de exemplare din “sfarsitul ceausestilor” si se pregateste sa repete figura si cu “crimele revolutiei“. sustine ca numele vinde o carte, iar “ceausescu” e inca un brand. rade cand isi aminteste ca ion iliescu l-a ajutat sa-si promoveze noua carte si pretinde ca a dat 850 de autografe numai sambata, 20 noiembrie. nu exagereaza prea mult, pentru ca unul din simbolurile targului gaudeamus 2010 ar putea ramane coada permanenta la autografele lui cartianu.

nu stiu daca e de ajuns pentru o carte mare, dar macar a respectat regulile jocului.

mihnea blidariu si sfarsitul lumii la romani

mihnea blidariu de la formatia luna amara din cluj si-a imaginat ce s-ar intampla de sfarsitul lumii in romania si a scris un roman: “playlist“. ne recomanda sa-l citim ascultand piesele care inspira fiecare capitol. i-ar fi placut sa ataseze cartii si un dvd cu ele, dar costa prea mult. despre editura casa de pariuri literare, care a publicat cartea lui mihnea, o sa va povestesc in curand. desigur, lansarea cartii inseamna si un concert luna amara. pana acum, au fost doua: in club a din bucuresti si intr-un spatiu neconventional din centrul clujului.

mihnea blidariu s-a apucat de scris pentru ca a simtit ca-i completeaza personalitatea, insa continua sa se considere un muzician. a scris poezii, apoi “playlist“, pregateste un spectacol de teatru la targu mures si viseaza sa scrie un roman care sa se petreaca la vama veche. cam asta ne-a povestit cand l-am intalnit la targul de carte gaudeamus 2010 de la romexpo. l-am filmat in dialog cu marius ghilezan:

ernu & stanescu @ gaudeamus 2010

targul de carte gaudeamus 2010 a avut alta atmosfera decat bookfest. zona centrala a pavilionului central de la romexpo semana cu un labirint prin care rataceau sute de cititori. majoritatea cautau standurile unde scriitorii dadeau autografe, unul din cele mai puternice motive pentru care romanul vine la targul de carte. probabil ca volumul cel mai vandut va fi “crimele revolutiei“, deoarece autorul ei, grigore cartianu, a folosit cea mai simpla strategie de marketing: a dat autografe de dimineata pana seara. numai vineri, a semnat peste 800 de carti. la fel facuse si la bookfest.

amatorii de literatura mai vin la un targ de carte pentru un motiv. majoritatea scriitorilor, de la debutanti la academicieni, are chef de vorba si apar momente deosebite. iata un exemplu: am filmat o savuroasa discutie in care vasile ernu si bogdan-alexandru stanescu ii explica lui marius ghilezan geneza cartii proaspat lansate la polirom, “ceea ce ne desparte (epistolarul de la hanul lui manuc)“.

serban foarta nu mai scrie pentru “dilema veche”

la sfarsitul saptamanii trecute, poetul serban foarta anunta ca isi inceteaza colaborarea cu revista “dilema veche“, deoarece nu mai doreste sa scrie in aceeasi revista cu sever voinescu. pur si simplu, aceasta alaturare ii dadea o dezagreabila senzatie de colaborationism. desigur, cu referire directa la jalnicul moment din viata si activitatea lui voinescu-cotoi, cel in care – in calitate de secretar al camerei deputatilor – a girat frauda grobiana prin care a fost “votata” legea pensiilor, cand miss roberta anastase numara deputatii din sala precum steagurile lui pristanda. aceasta fiind doar picatura care a umplut paharul. am profitat ca serban a venit ieri in bucuresti la o lansare de carte si l-am rugat sa ne explice gestul sau:

televiziunea a murit ! traiasca televiziunea !

de cateva luni de zile, incerc sa-mi conving prietenii ca moartea televiziunii de tip clasic este foarte aproape si primesc – in cel mai bun caz – zambete condescendente. iata ca a fost lansata oficial google tv, conceptul care marcheaza o noua era in ceea ce, pana acum, numeam televiziune. in cateva luni, google tv si alti hibrizi asemanatori vor invada televizoarele din intreaga lume, iar televiziunile – asa cum le cunoastem acum – vor disparea. anuntul fusese facut inca din luna mai.

de ce ma bucur ? pai, in primul rand, pentru ca google tv va insemna renasterea jurnalismului de calitate. astazi, tabloidizarea cvasi-totala a posturilor de televiziune sau transformarea lor in instrumente politice au distrus adevaratul jurnalism. cercul vicios nu putea fi distrus pana acum: jurnalistii de top nu mai aveau pentru cine sa lucreze, iar telespectatorii care ar fi apreciat produsele lor nu mai aveau unde sa le vizioneze. google tv va permite oricarui jurnalist adevarat sa-si monetizeze munca, iar amatorii de produse jurnalistice de calitate le vor putea savura cu usurinta.

presa tabloida nu va muri, insa cei care credeau ca vor castiga alegerile viitoare cu ajutorul televiziunilor de pe care le aveau ori au pus gheara vor avea o mare surpriza: pana in 2012, nici dracu’ nu se va mai uita la antena 3, realitatea tv, b1 tv etc ! acestea – pur si simplu – nu vor mai exista pana atunci, din doua motive: oricat au furat pana acum, proprietarii lor nu vor mai avea suficienti bani sa le finanteze, iar sursa principala de informatii a oamenilor va fi internetul.

nu zambiti ironic ! primele care isi vor muta banii dinspre televiziuni spre online vor fi marile concerne, care cumparau publicitate pe televiziuni si, implicit, finantau functionarea acestora. faceti un mic rationament: o biata criza a produs un cutremur devastator in media. ce se va intampla cand milioanele din publicitate nu vor mai veni ?

p.s. celor care vor spune ca badea gheorghe din ghimpati nu va invata niciodata sa foloseasca internetul, le atrag atentia ca interfata google tv va fi la fel de usor de folosit ca un telefon mobil. sambata dupa-amiaza, tocmai am vazut un cioban de 72 de ani care comunica prin sms cu nepotul sau…

adelin petrisor, “razboaiele mele” – lansare de carte la muzeul taranului roman

joi seara, adelin petrisor a reusit sa adune o gramada de prieteni la muzeul taranului roman, unde si-a lansat cartea. “razboaiele mele“. reportaje si povesti ale unuia dintre cei mai buni reporteri (de razboi) din romania. ne-am intersectat de putine ori in zone de conflict, pentru ca dupa 1999 am preferat sa devin producator, insa intotdeauna am admirat ce facea. profi !

nu-l mai laud si eu, ca destul au facut-o tolo si ovidiu simonca joi seara, dar ma bucur ca si-a ales pentru tipar cateva din amintirile sale. reportajele de razboi sunt la fel ca povestile vanatoresti – cel mai bine le apreciaza cei care au stat vreodata la panda in padure – insa cu mai mult sange si mai putina logica.

“miss fata de la tara”: marcel pavel – frumoasa mea, live @ fundu moldovei

in seara asta, prima tv difuzeaza episodul 2 din emisiunea “miss fata de la tara“, un reality show produs de media factory. 6 vedete din show biz ajung in 6 comune reprezentative pentru 6 regiuni ale tarii si au 2 zile pentru a descoperi si a alege cea mai frumoasa fata. castigatoarea etapei locale isi va reprezenta regiunea la bucuresti, in finala din 5 noiembrie, pentru un premiu de 10.000 de euro si o viitoare cariera in modeling.

marcel pavel a fost trimis tocmai in bucovina, in comuna fundu moldovei. dupa o zi in care am batut ulitele satelor, cautand fete frumoase, am organizat o preselectie in curtea vechii bisericii din lemn din satul colacu. aici, marcel pavel a trebuit sa aleaga 6 fete dintre cele care si-au dorit sa participe la concursul nostru. a doua zi, dupa ce le-a vizitat pe fiecare acasa si s-a convins de calitatile lor, marcel a selectionat-o pe castigatoare. pentru ca doar o parte din imaginile filmate in bucovina au intrat in emisiune, voi posta pe youtube cateva momente care merita vazute. astazi, marcel pavel, cantand celebrul sau hit, “frumoasa mea“:

radu aldulescu, “ana maria si ingerii”

romanul “ana maria si ingerii” al lui radu aldulescu este povestea dura a unei femei in lupta cu viata. trece prin istoria unei epoci zbuciumate, stranii si spectaculoasa a europei centrale din anii ’90 si prezentand un destin, ne descopera o lume pe care multi n-o cunoastem. am auzit de ea doar din fragmente de articole de ziar. o romanca trece clandestin in ungaria spre luminile vienei, din care va cunoaste doar ghereta unui imbiss dintre gara de vest si stadionul rapid. din acest road-trip prin underground-ul vienez, femeia gaseste lumina care sa o salveze si isi aduce in austria fetita, lasata pana atunci intr-un orasel din vestul romaniei. care creste si se indragosteste de o viena a tuturor posibilitatilor, in care incearca sa straluceasca si dupa ziua in care afla ca sufera de o boala necrutatoare.

aldulescu pune fata in fata tablouri vag asemanatoare din doua lumi complet diferite: un orasel prafuit din vestul romaniei in ultimii ani din dictatura comunista a lui ceausescu si furtunoasa viena din anii ’90. amesteca intr-un ritm spectaculos escroci de nivelul casei de cultura din arad cu clanuri de transfugi kosovari din lagarul de la traiskirchen, un portar de fotbal din arad ajuns sa taie stuf in delta cu un evazionist vienez in mizerie, spectacole de hip-hop ale copiilor de ausslenderi cu prajitura cu glazura din crema de capsuni, mancata in decorul roz al cofetariei aida din prater.

ce poate fi in sufletul unei muncitoare decorata de ceausescu, a carei fata fuge in ungaria furisandu-se printr-un lan de porumb ? dar al unei fete care afla la 16 ani ca ingerul ei este unul al raului ? dar al unei mame care vede cum ingerul care ii poate tine fiica bolnava in viata este fiul ratat al unei basarabence si al unui oltean, doi hoti marunti din supermarketurile vienei ?

este remarcabila maiestria cu care autorul desface mecanisme sociale vazute nu de teoreticienii sistemului, ci de omul obisnuit care trebuie sa se lupte cu ele. paienjenisul promiscuu al pilelor si relatiilor din regimul comunist. birocratia rece a serviciului de imigrari austriac. meritocratia politica din comunism. sistemul medical si de asigurari sociale din austria. agonia comunismului. copilaria globalizarii. toate, intr-o poveste despre viata ca o lupta cu ingerul raului.