11 mai 1999
Ultimele evenimente si declaratii, contactele diplomatice si pasii facuti inapoi de regimul de la Belgrad mi-au dat senzatia ca se apropie sfarsitul razboiului. Armata iugoslava a anuntat ca si-a incheiat operatiunile impotriva gherilelor UCK din Kosovo si ca numarul politistilor si militarilor sarbi va reveni la cel dinainte de conflict (11-12.000), odata cu infiintarea unei forte de mentinere a pacii in provincie, sub egida ONU. In discutiile cu reprezentantul Natiunilor Unite Yasushi Akashi, Slobodan Milosevic a reusit cu abilitate sa puna conducerea NATO in inferioritate. El a spus ca este gata sa inceapa negocierea unui acord de pace, plecand de la principiile adoptate de ministrii G-8 la Bonn. Singura conditie la care sarbii continua sa tina este componenta fortei de pace: fara tarile care au contribuit la bombardamente.
Anuntul Belgradului privind retragerea unei parti a fortelor iugoslave stationate in provincia Kosovo nu este altceva decat “propaganda“, a declarat la Kukes purtatorul de cuvant al UCK Shefki Abdullahu, citat de AFP. “Aceasta nu este decat o manevra, un joc al lui Milosevic,” a afirmat el. “Daca sunt miscari de trupe, inseamna ca se fac schimbari de pozitii, dar nu ca se retrag din Kosovo.”
Este remarcabila iscusinta cu care politicienii sarbi au reusit sa castige avantaje pe taramul negocierilor. Intelegerile cu liderul moderat al albanezilor Ibrahim Rugova, eliberarea soldatilor americani capturati la granita cu Macedonia, inceperea retragerii din Kosovo si noua atitudine a presedintelui Slobodan Milosevic, combinate cu greselile NATO, dintre care cea mai grava a fost bombardarea Ambasadei Chinei, au adus liderii occidentali in situatia de a fi nevoiti sa faca, la randul lor, pasi catre oprirea bombardamentelor. In acest moment, orice incercare din partea conducerii NATO de a-si impune conditiile initiale nu ar face decat sa evidentieze, pentru toata lumea, ca scopul atacarii Iugoslaviei nu este unul umanitar, de salvare a etnicilor albanezi opresati de sarbi. Senzatia ca razboiul e pe ultima suta de metri imi era intarita – paradoxal – chiar si de intensificarea bombardamentelor. Simteam ca NATO incearca sa se scape de cat mai multe bombe inainte de final, pentru ca – nu-i asa ? – trebuie si industria de armament sa traiasca.
“N-am spus niciodata ca am fost impotriva bombardamentelor, este fals,” a declarat Ibrahim Rugova, citat de cotidianul francez “Le Monde“. “Aceasta este propaganda. Pe vremea cand locuiam la Pristina, am declarat: trebuie ca trupele sarbe sa se retraga, sa se accepte prezenta internationala si sa se inceteze bombardamentele. A existat, din pacate, o propaganda si de partea sarba si de partea albaneza.”
Desi aparent dramatic, spectacolul reactiilor la bombardarea “din eroare” a Ambasadei Chinei din Belgrad continua sa ne amuze. Presedintele chinez Jiang Zemin se arata, in continuare, foarte afectat de incident si refuza, sistematic, sa raspunda la apelurile telefonice ale lui Bill Clinton. Acesta insista sa-l sune, insa nimeni nu ridica receptorul la Beijing. Ca intr-o telenovela. In capitala chineza, manifestatiile au scazut in intensitate, la fel de ordonat cum au inceput. In aceasta dimineata, doar cateva grupuri de 100 de demonstranti au avut voie sa treaca de barajele de politisti si sa ajunga in fata Ambasadei SUA. Acestia mergeau pe un traseu bine stabilit si purtau pancarte pe care scria “Noi manifestam pasnic”. Americanii erau calificati drept “o banda de zurbagii“, englezii erau “lacheii” lor, iar restul occidentalilor – “clovni“. In afara de directivele trasate demonstrantilor, chinezii au renuntat sa mai ceara Consiliului de Securitate al ONU condamnarea NATO pentru bombardarea ambasadei lor. Noul proiect de rezolutie propus de China continea doar regretul pentru distrugerea ambasadei si moartea celor 3 jurnalisti. “Circul” era completat de William Cohen, secretarul american al Apararii, care declara hotarat, in cursul unei audieri in fata Congresului: “Exista o distinctie intre indignarea legitima si exploatarea calculata. Chinezii nu au acces nelimitat la actualitatea mondiala. Ma voi adresa in special Guvernului chinez. Ii voi cere sa accepte declaratiile presedintelui Clinton, sa accepte apelurile sale telefonice, sa gaseasca modalitatile de reducere a tensiunilor, nu sa le exacerbeze.” … Curat Caragiale !
Spectacolul continua si in randul Opozitiei de la Belgrad. Cotidianul francez “Le Figaro” publica astazi un interviu cu Vuk Draskovic, care se pronunta pentru o autonomie specifica in Kosovo si instituirea a doua sisteme legale paralele in provincie: unul bazat pe dreptul sarbesc si unul care sa dea dreptul albanezilor sa traiasca potrivit legii islamice. Ca balamucul sa fie complet, Draskovic propunea si crearea a doua feluri de cetatenii, pentru fiecare dintre cele doua comunitati si ii reprosa lui Slobodan Milosevic ca se agata de ideea Iugoslaviei, ca o tara care sa reuneasca toti slavii din sudul Europei. O insiruire de idei aberante, imposibil de realizat practic si la fel de inutile ca demersul sau.
Pe de alta parte, continua conflictul dintre autoritatile federale iugoslave si Guvernul muntenegrean. De aceasta data, subiectul este distribuirea ajutoarelor umanitare venite din strainatate. Guvernul federal a desemnat 8 puncte de frontiera prin care aceste ajutoare pot ajunge in Iugoslavia, insa nici unul nu era din Muntenegru. Maksim Korac, adjunctul ministrului federal al Muncii, a declarat ca aceasta decizie este motivata de refuzul autoritatilor muntenegrene de a permite UNHCR sau Crucii Rosii iugoslave sa inspecteze ajutoarele si sa participe la impartirea lor. “Vrem sa fim siguri ca ajutoarele nu vor ajunge pe piata neagra,” a spus Korac, insa cativa prieteni care cunosteau detalii despre aceasta situatie ne-au dezvaluit ca, in realitate, sarbii doreau sa stopeze intrarea in Muntenegru a produselor de contrabanda, care asigurau veniturile liderilor politici de la Podgorica.
Presa iugoslava a avut grija sa preia stirile AFP care anuntau sosirea in Germania a presedintelui muntenegrean Milo Djukanovic si a liderului Partidului Democrat, Zoran Djindjic. In timp ce avioanele germane participau la operatiunile NATO impotriva Iugoslaviei, cei doi erau primiti la Bonn de cancelarul Gerhard Schroeder. Nu am putut sa nu remarc “inteligenta” politica a celor doi, care nu vor reusi niciodata sa-i faca pe sarbi sa uite aceste actiuni ale lor. Lipsiti de realism si luciditate, acestia actionau ca si cand s-ar fi aflat intr-o tara normala, fara conflicte, care traieste dupa standarde si mentalitati occidentale.
Combinat cu embargoul, blocada impotriva Muntenegrului a mai provocat o problema. Nikola Dragomanovic, directorul Jugopetrol-Muntenegru a declarat astazi ca in depozitele companiei mai exista carburanti doar pentru o luna de zile. “Deocamdata, nu sunt motive de panica,” a spus el, “dar embargoul petrolier ar putea provoca colapsul economiei muntenegrene.” Nici in Republica Srpska situatia nu era prea roz: rafinaria de la Modrica a inregistrat, de la inceputul razboiului, pagube de peste 1 milion de marci germane. Rafinaria livra peste jumatate din productie in Iugoslavia si si-a incetat activitatea datorita crizei de materii prime, trimitand in concediu fara plata 537 de angajati.
Premierul britanic Tony Blair a preconizat, in cadrul unui interviu acordat saptamanalului german “Die Zeit” ca, pentru o “Serbie democratica” se va deschide perspectiva unei aderari la structurile euro-atlantice. “Eu cred ca trebuie deschisa perspectiva unei intrari in Uniunea Europeana si in Alianta Nord-Atlantica atat statelor din jur, cat si unei Serbii democratice,” a declarat Blair. “Este important sa le oferim acestora o viziune a democratiei, a libertatii si a bunastarii. Nu as vrea sa dau deloc impresia ca vom invita maine Serbia sa devina membra NATO. Vreau sa spun ca trebuie sa dezvoltam o viziune asupra viitorului pentru tarile din Europa de Sud-Est.”
Atacurile NATO asupra Iugoslaviei nu s-au intrerupt, desi Belgradul nu a fost survolat de avioane. In schimb, in Kosovo a plouat cu bombe. Bombe cu fragmentatie in zonele localitatilor Djakovica si Lipljan, intre orele 4:00 si 9:00. Distrugeri la releul TV de la Stari Trg. Raiduri puternice asupra Urosevac-ului, la ora 9:00. Doua rachete in satul Donje Sinkovce, de la periferia Leskovac-ului, la 11:20. Alarme aeriene la Kraljevo (11:30) si Cacak (11:40). Din nou, ploaie de bombe in zona Lipljan, intre 11:30 si 14:00. Bombardamente asupra unei cazarme dintr-un sat de langa Kraljevo, la 12:10, unde ambulantele au ajuns cu greu, din cauza fumului gros care acoperea zona. Proiectile peste ce a mai ramas din fabrica “Krusik” din Valjevo, la aceeasi ora. Bombe ce au lovit, 10 minute mai tarziu, releul de pe muntele Ovcar, de langa Cacak, intreaga regiune ramanand fara programele televiziunii nationale. Cinci persoane ranite de schije in satul Mrcajevci. Un proiectil neexplodat langa un sanatoriu si mai multe rachete in fabrica “Cer” si instalatiile companiei “Naftagaz” din Cacak. Podul de la Kokin Brod, de pe autostrada Uzice-Novi Varos, aproape distrus de doua lovituri aeriene.
La 13:57, notitele mi-au fost intrerupte de sirenele alarmei aeriene. Sapte minute mai tarziu, cladirea in care se afla Media Center era zguduita de o serie de explozii. Comandamentul Apararii civile a anuntat ca proiectilele au cazut in zona aeroportului Batajnica. La 14:07, pentru prima data de la inceputul razboiului, a fost bombardat orasul Sabac. Doua rachete au nimerit in plin cazarma Armatei iugoslave din centrul orasului, avariind cladirile din jur. Artileria antiaeriana a ripostat atacului, insa un prim bilant anunta 2 morti si mai multi raniti. La 14:10, un proiectil a distrus casa familiei Vukovic din satul Starcevo, ranind 3 persoane, iar alte doua bombe au explodat in satul Novo Selo (unde locuiesc multi romani), fara a produce victime.
La Belgrad, alarma aeriana a incetat la 15:38. Atunci au inceput sa vina imagini de la Nis, unde putin a lipsit ca al doilea om din SPS (partidul lui Slobodan Milosevic), secretarul general Gorica Gajevic, sa-si piarda viata. Ea conducea o delegatie a partidului care vizita, la 11:20, instalatiile companiei “Jugopetrol”, puternic avariate de bombardamentele din ultimele zile. Exact la acea ora, avioanele NATO au atacat din nou zona. Unul dintre proiectile a explodat la nici 20 de metri de locul unde se afla delegatia SPS. A fost un moment de panica generala. Un politist s-a aruncat asupra Goricei Gajevic, aparand-o cu corpul lui. Schijele au ranit un alt politist, un reporter al RTS, pe vicepresedintele SPS Dusan Matkovic si inca doua persoane. Toti au ajuns la spital, politistul in stare critica, iar Matkovic cu rani la cap, piept si maini. Bilantul atacului asupra Nis-ului a fost de 3 morti si 18 raniti.
Un barbat din comuna Pojejena, judetul Caras-Severin, a fost retinut ieri, de granicerii romani, in timp ce incerca sa treaca in Serbia cu o barca in care avea mai multe recipiente cu combustibil, transmite corespondentul Mediafax. Florin Marin Dogaru intentiona sa ia legatura cu un cetatean sarb pentru a pune la cale vanzarea de combustibil pe teritoriul iugoslav. Locotenent-colonelul Ion Iovanescu, purtatorul de cuvant al Brigazii de Graniceri Drobeta, a declarat ca aceste incidente sunt rare si ca – in general – locuitorii satelor de pe Clisura Dunarii se tem sa treaca granita din doua motive: cresterea exigentei granicerilor romani si reactia violenta a autoritatilor sarbesti. Iovanescu a mai spus ca, in acelasi timp, nu trebuie neglijat faptul ca activitatea economica pe Clisura este ca si inexistenta, oamenii traind mai mult din pescuit si ca, in aceste conditii, ei sunt tentati sa-si suplimenteze veniturile din contrabanda cu combustibil.
La jurnalul de seara al RTS, s-a anuntat ca fortele sarbe au impiedicat incursiunea unui important grup de teroristi albanezi, care incerca sa intre in Kosovo din Albania. Soldatii aflati intre punctele de frontiera Morine si Kosare i-au observat pe luptatorii UCK, i-au lasat sa se apropie pana la 50 de metri, dupa care au deschis focul. Patru dintre ei au fost ucisi si unul, care se acoperise cu drapelul albanez, a fost capturat. O stire mult mai spectaculoasa a venit de la purtatorul de cuvant din Albania al OSCE, care a declarat ca sarbii au reusit sa ridice de la sol un avion de vanatoare Mig, bombardand o baza UCK de la Tropoja, din nordul Albaniei. 17 luptatori UCK, grav raniti, au fost transportati cu elicopterele Crucii Rosii la spitalele din Tirana. NATO a confirmat atacul, generalul Walter Jertz justificand ca Mig-ul nu a putut fi detectat, intrucat zbura la joasa altitudine. Totusi, el a pretins ca avionul sarbilor a fost doborat, insa nu a fost in stare sa precizeze de catre cine. Daca stirea ar fi fost anuntata de sarbi, as fi crezut ca fabuleaza. Cine isi putea imagina ca sarbii mai indraznesc sa zboare, in timp ce avioanele NATO roiesc deasupra Iugoslaviei ?
Nici nu s-a terminat bine jurnalul RTS, ca sirenele alarmei aeriene au inceput sa sune din nou. Era 21:03. Apucasem sa beau o cafea si sa povestesc putin cu ceilalti romani. Mile inca nu se intorsese din Romania. La 22:25, am urcat in fuga scarile, pentru ca afara se auzeau vuietele unor avioane. De cand cu penele de curent, in special seara, nimeni nu mai indrazneste sa urce in lift. De altfel, pentru a evita orice incident, Nelu bloca liftul in fiecare seara, dupa ora 20:00. Abia am ajuns pe acoperis, ca privirile mi-au fost atrase spre nord, unde se vedeau tirurile antiaerienei din jurul orasului Pancevo. Cinci explozii au luminat cerul, urmate de inca una, dinspre sud-vest. Mai tarziu, aveam sa aflu ca o bomba a explodat la cateva zeci de metri de un baraj, intre satele Grocka si Begaljica, la 20 de kilometri de Belgrad.
La 22:26, pentru a doua noapte consecutiv, pilotii NATO au incercat sa distruga releul de televiziune de la Virset. Fara succes, racheta explodand la mica distanta de scheletul metalic al acestuia. Un sfert de ora mai tarziu, o explozie puternica a fost auzita la sud de Sombor, unde se aflau instalatiile si rezervoarele companiei “Naftagaz“. Suflul detonatiei a spart geamurile caselor din jur si le-a ravasit acoperisurile. La 23:50, a fost intrerupta si legatura rutiera cu Ungaria, fiind distrus viaductul autostrazii Subotica- Szeged, situat la numai 3 kilometri de punctul de frontiera de la Horgos.
O noua pata de petrol provenind din Iugoslavia, a paisprezecea de la inceperea actiunilor militare ale NATO, plutea astazi pe Dunare, a anuntat Ministerul bulgar al Mediului, citat de AFP. Ministerul se asteapta ca pata de petrol, de 2 kilometri lungime si 150 de metri latime, sa se propage rapid, fara a ajunge, pentru moment, la nivelul centralei nucleare de la Kozlodui. Centrala, care utilizeaza 4 reactoare de apa presurizata, de tipul VVER 440/230, foloseste apa din Dunare, dar este dotata cu un echipament de epurare.
Dupa ce am coborat de pe acoperis, am inceput, ascultand posturile de radio si stirile televiziunilor, sa conturez un bilant al noptii. Raidurile au produs mari pagube materiale si au facut mai multe victime printre civili. Calauzindu-se dupa cursurile raurilor, pilotii au bombardat mai multe poduri. Primul, peste Morava de sud, distrus la 21:30 de doua proiectile, se afla in centrul oraselului Vladicin Han. Exploziile au surprins pe pod un baiat si o fata, care au fost ucisi pe loc. Alte 3 persoane au fost ranite de schije si casele din jur au fost partial distruse. La 21:37, un alt pod, peste raurile Kosanice si Toplica, din orasul Kursumlija, a cazut sub bombe.
In jurul orei 1:00, NATO a lansat un atac necrutator asupra unui camping de langa Paracin, in care au fost cazati refugiati din Bosnia si Croatia. Acestia fusesera evacuati, insa, acum cateva zile. Probabil ca dupa-amiaza, satelitii NATO au detectat acolo trupele iugoslave, fiindca altfel nu se explica numarul mare de proiectile (cel putin 15), care au sters de pe fata pamantului campingul si au avariat rezervoarele de apa ale orasului. Doua raiduri, la o distanta de o ora, au vizat si orasul Pozega, iar langa Smederevo, o bomba a explodat la mica distanta de un transformator electric, fara sa-l nimereasca. La 2:15, doua explozii au fost auzite la instalatiile companiei “Beopetrol” de la Bogutovac si alte patru in satul Biljanovac, din apropiere.
Avioanele Aliantei Nord-Atlantice au distrus la sol, in noaptea de marti spre miercuri, cinci avioane de vanatoare Mig-21 si au bombardat o baterie a apararii antiaeriene iugoslave, a anuntat AFP. Aviatia aliata a mai atacat aerodromuri, in special la Nis si Pristina, emitatoare de radio militare, poduri rutiere si feroviare, depozite de carburanti si cazarmi, a precizat NATO intr-un comunicat.
Am socotit ca, de peste 30 de ore, zona orasului Pristina si – in general – provincia Kosovo nu a mai cunoscut linistea. Doar in aceasta noapte, intre orele 2:00 si 3:30, asupra Pristinei au fost lansate 18 rachete, dupa ce miezul noptii fusese marcat cu alte 3 explozii. In zori, la 6:07, m-au trezit sirenele care anuntau incetarea alarmei aeriene si am mai notat ca antiaeriana iugoslava a reusit sa respinga atacurile asupra oraselor Nis, Novi Sad si Cacak.