Feed on
Posts
Comments

24 mai 1999

Din pacate, dusul fierbinte a ramas doar in vis. Cand m-am trezit, nu aveam nici curent, nici apa. M-am chinuit sa ma spal, turnandu-mi apa din sticle, apoi am umplut chiuveta si m-am barbierit la lumina lumanarii. Am reusit sa-mi irit toata fata si deja eram plin de draci din cauza WC-ului, care incepuse sa miroasa urat, desi evitasem sa-l folosesc, iar cand n-am avut incotro, am turnat inauntru o gramada din apa economisita.

Am coborat si l-am rugat pe Nelu sa-mi mai fiarba o cafea si am bombanit amandoi pe seama lipsei de curent si apa. Nelu dadea, neputincios, din umeri, dar ma incuraja, spunandu-mi ca a sunat la partid (la JUL) si a obtinut sa fie trecut pe lista de prioritati, asa ca vom fi printre primii care vor primi curent si apa. Degeaba, deocamdata. Toate ziarele titrau pe prima pagina: “Serbia in intuneric !“, iar la un post de radio s-a anuntat ca rezerva de apa a orasului a scazut la 7,9 % din capacitate. Au fost aduse cisterne cu apa la spitale si brutarii, dar, din lipsa de curent, nu se putea coace paine. Bosko Vidojevic, directorul fabricii de paine din Belgrad, declara ca situatia cea mai dificila este in cartierele Novi Beograd si Zemun. “Cea mai mare problema este lipsa apei,” spunea el. “Apa din cisterne nu este suficienta pentru a putea lucra. Ieri, am produs doar 110 tone de paine, nici jumatate din capacitate, iar astazi vom produce si mai putin.”

Tot din lipsa de curent, azi nu au circulat nici tramvaiele, nici troleibuzele. Au fost inlocuite cu autobuze, care circulau in regim de week-end, iar dupa ora 22:00, urmau sa traga pe dreapta. In magazine gaseam tot mai greu apa plata, iar sticlele de apa minerala erau pe sfarsite. Desi liderii NATO se asteptau ca situatia sa provoace o rascoala impotriva lui Slobodan Milosevic, au obtinut exact efectul contrar: oamenii considerau aceasta tactica drept una criminala, menita sa provoace o adevarata catastrofa umanitara in Serbia.

Intreruperea in distributia de apa pe teritoriul Iugoslaviei, provocata de bombardamentele NATO, reprezinta “un efect secundar si nedorit” al atacurilor asupra retelelor electrice, a afirmat Peter Daniel, purtator de cuvant al Aliantei Nord Atlantice, citat de AFP. “Bombardarea transformatoarelor electrice creeaza dificultati considerabile militarilor sarbi, deteriorandu-le sistemele de comanda si control, precum si alte sisteme utilizate pentru represiunea din Kosovo si pentru apararea antiaeriana,” a declarat el. “Oprirea apei este un efect secundar. Noi nu vizam sistemul de alimentare cu apa.”

Am vazut scene de un dramatism rar, cand am fost in cartierul Novi Beograd, in vizita la un amic sarb. Acesta locuia la etajul sapte al unul bloc cu 10 niveluri. Am urcat, gafaind, scarile, depasind cativa pensionari care abia isi trageau sufletul. Vecinii prietenului meu erau doi tineri, sot si sotie. Aveau un copil de un an, iar ea era din nou gravida, in luna a treia. Traiau, la fel ca toata lumea, fara apa si fara curent de cateva zile. Baietelul trebuia spalat, iar tanarul cara toata ziua apa cu galetile, de la o fantana din apropiere. Sotia lui se plangea ca, de trei zile, n-a mai vazut soarele decat de pe balcon, pentru ca nu se simtea prea bine si ii era greu sa coboare cele sapte etaje. Nici un locatar al blocului nu mai urca la el in apartament, fara sa care sticle sau galeti cu apa, nu numai pentru sine, ci si pentru batranii care locuiau pe scara. Cand m-am intors din Novi Beograd, am vazut, in spatele unui bloc, cum o familie isi gatea mancarea la un foc improvizat din vreascuri, iar imaginea aceasta aveam s-o regasesc si in alte cartiere.

Astazi, Milorad Vucelic, presedintele Consiliului de administratie al companiei Telekom Serbia, a sunat la Studio B, pentru a dezminti stirea aparuta in numarul de ieri al suplimentului “Politika Ekspres“, in care se scria ca ar fi fugit din tara. El a explicat ca se afla la Salonic, in cantonamentul echipei nationale de handbal a Iugoslaviei, care se pregatea pentru campionatul mondial, si ca avea permis de la Armata iugoslava sa plece in strainatate in perioada 27 aprilie – 26 mai. A adaugat ca, tot cu permisiunea armatei, va merge, in 1 iunie, in Egipt, la Targul Mondial de Telecomunicatii. Telekom Serbia fusese privatizata, 49 % din actiunile sale fiind detinute de italieni si greci. Vucelic a declarat ca, din cauza bombardamentelor, compania a suferit pagube de peste 1 miliard de marci germane.

NATO este pe cale de a pierde “batalia in domeniul informatiilor impotriva Serbiei” si recomanda implicarea organizatiilor non-guvernamentale si a ziaristilor pentru a-si imbunatati propria propaganda, afirma un document confidential publicat de cotidianul spaniol “El Mundo“. Imaginile prezentand refugiati si ajutoare umanitare nu au avut un impact la fel de mare precum imaginile victimelor civile si ale cladirilor in ruine, se afirma in documentul Aliantei, intitulat “Batalia mediatica a NATO” si redactat de adjunctii secretarului general Javier Solana. Documentul propune noi tactici, cum ar fi campanii de presa focalizate pe tari si regiuni specifice, coordonarea cu institutii precum UE si folosirea tot mai frecventa in operatiuni a pilotilor NATO care nu sunt americani sau britanici. Raportul recomanda ca opinia publica sa fie pregatita pentru 3 scenarii: prelungirea perioadei bombardamentelor aeriene, extinderea acestora asupra unor obiective care sa nu fie exclusiv militare si o interventie terestra.

Cartierul general al NATO nu poseda nici mecanismele, nici mijloacele, nici experienta necesare pentru a duce o campanie de propaganda pe timp de razboi,” se arata in document. “Trebuie stabilite ce organizatii non-guvernamentale din fiecare tara pot fi utilizate, ce rol vor sa-si asume si de ce audiente se pot bucura.” Raportul sugereaza ca ONG-urile “pregatesc noi activitati ce pot servi drept relee pentru punctele de vedere ale NATO”. De asemena, prevede necesitatea de “a identifica ce ziaristi din fiecare tara sunt competenti si implicati in conflict, pentru a-i invita la o sedinta unde ei sa-si expuna ideile in privinta manierei de a imbunatati mesajul Aliantei catre opinia publica”. NATO nu va pierde “razboiul informational” privitor la conflictul din Kosovo, a declarat Jamie Shea, in replica la articolul aparut in “El Mundo”.

M-a sunat Ion Cristoiu, sa ma intrebe ce se mai intampla la Belgrad. Desi eram ingrijorat ca nu mai aveam decat o singura baterie incarcata la telefonul mobil, i-am povestit, pe scurt, necazurile prin care treceam. Mi-a spus, razand, ca este singurul jurnalist roman care a fost invitat la Londra, la o serie de intalniri cu membrii guvernului britanic, dupa care va pleca, impreuna cu alti 11 jurnalisti occidentali, sa viziteze taberele de refugiati din Albania si Macedonia. Se amuza foarte tare ca, dintre toti oamenii de presa din tara, englezii l-au ales tocmai pe el, care era cel mai inversunat critic al interventiei militare impotriva Iugoslaviei. Mi-a spus ca, daca nu va reusi sa ma mai sune in zilele urmatoare, cand se va intoarce, imi va povesti cum a fost. Oricum, se indoia ca acest turneu, cu caracter, evident, propagandistic, va reusi sa-i schimbe atitudinea fata de acest razboi.

Ca un facut, tocmai astazi s-au gasit niste colegi de la cotidianul “Prima ora” din Timisoara sa ma sune, ca sa le povestesc din experienta mea de reporter de razboi. Voiau sa faca un grupaj despre corespondentii de razboi si il intervievasera pe Mile si pe Raico Cornea de la TVR. Le-am raspuns, usor iritat, ca nu pot vorbi acum, de teama ca-mi consum bateria telefonului mobil si le-am cerut sa ma sune pe un telefon fix, la Media Center. Aici, venise curentul, in jurul pranzului. Oricum, eram grabit sa-mi trimit corespondentele pentru ProTV si Mediafax si incercam sa profit, pana nu se lua din nou curentul, de Internet, sa aflu ce se mai intamplase prin alte orase. Le-am explicat celor de la “Prima ora” ca nu despre mine trebuia sa scrie acum, ci despre sarbii care erau nevoiti sa traiasca in conditii de razboi, in timp ce eu, daca mi-ar fi ajuns cutitul la os, puteam oricand sa ma intorc acasa. Ma simteam ridicol sa ajung subiect de presa, asa ca am incercat sa-i determin sa renunte si am fost foarte laconic. Cand m-am intors acasa, aveam sa vad grupajul si trebuie sa recunosc ca au reusit sa inteleaga si sa redea destul de bine ce am vrut sa le spun, iar articolul nu a fost chiar ridicol.

Desigur, ca intotdeauna, un ghinion nu vine niciodata singur. Colegii de la ProFM au observat materialele din emisiunea de dimineata a ProTV si m-au rugat sa le transmit si lor un reportaj de atmosfera despre viata sarbilor sub bombardamente. I-am rugat sa ma sune peste o jumatate de ora, pentru a-mi ordona ideile in minte si le-am schitat o imagine a Iugoslaviei de acum. Am povestit despre rapiditatea surprinzatoare cu care sarbii s-au adaptat la noul stil de viata, ajungand sa nu mai bage in seama alarmele aeriene si chiar sa nu mai coboare in adaposturi, decat atunci cand, efectiv, bombele cadeau la ei in cartier. Le-am explicat despre dramatismul vietii din alte orase. Despre viata la Novi Sad, care, de 10 zile si 10 nopti, era tinta obisnuita a bombelor. Oamenii au ramas fara cele 3 poduri peste Dunare si se inghesuie sa treaca fluviul cu bacul. Poluarea produsa de noxele emise la distrugerea rafinariei a afectat grav apa potabila din regiune, iar pescuitul a fost interzis. Am incercat sa descriu viata celor din Kosovo, unde, zilnic, cad peste 100 de bombe. Fugind din calea lor, albanezii au luat drumul pribegiei, ajungand in taberele de refugiati din Albania si Macedonia, iar sarbii s-au refugiat catre centrul si nordul tarii. Aici, satele sunt pustii, iar in orase, viata se desfasoara in fuga, intre doua bombardamente.

Sub puternica impresia din ultimele zile, am povestit despre rasturnarea radicala produsa la Belgrad, in urma avarierii sistemului energetic national. Dupa ce au suportat lipsa tigarilor si a carburantilor, apoi criza de zahar, ulei si detergenti, acum sarbii aveau de infruntat una din cele mai crunte urmari ale razboiului: lipsa apei. Obisnuiti, de-a lungul istoriei, cu razboaiele, caliti, in ultimii ani, de conflictele din Slovenia, Croatia si Bosnia si de embargourile care le-au secatuit economiile, oamenii incercau, admirabil, sa tina fruntea sus si strang din dinti, dar nu vor sa cedeze. Nu am putut sa nu remarc – aproape profetic – ca, daca pana acum, regimul de la Belgrad spunea ca sarbii mor pana la unul, dar nu cedeaza provincia Kosovo, in acest moment, liderii politici nu mai pot da inapoi, fara ca oamenii sa-i intrebe ce rost au avut atatea suferinte, daca inima Serbiei – cum este considerata provincia care a starnit cea mai grava criza din Balcani – va fi cucerita de militarii Aliantei Nord-Atlantice. Spuneam toate acestea, desi nici eu nu-mi imaginam cum vor reusi sarbii sa iasa invingatori din aceasta inclestare inegala.

Bill Clinton si-a dat acordul pentru un plan secret care autorizeaza CIA sa-i antreneze, in scopul sabotajului, pe rebelii din Kosovo si sa deturneze conturile bancare din strainatate ale presedintelui Slobodan Milosevic, afirma saptamanalul “Newsweek“. Clinton a semnat, saptamana trecuta, “un document ultrasecret prin care se autorizeaza CIA sa depuna eforturi, in secret, destinate sa gaseasca alte mijloace de a-l afecta pe Milosevic,” relateaza revista americana, care citeaza “oficiali cu rang inalt din serviciile de informatii”. Potrivit unor surse care au citit acest document, CIA ii va antrena pe rebelii din Kosovo sa taie cablurile telefonice, sa arunce in aer cladiri, sa saboteze rezervele de carburant si sa jefuiasca stocurile de produse alimentare.

Presedintele american a cerut, de asemenea, CIA sa duca “un razboi cibernetic impotriva lui Milosevic”, folosindu-se de piratii informatici pentru a penetra sistemele bancilor straine, in scopul “deturnarii conturilor bancare ale acestuia”. Potrivit termenilor documentului, aliatii SUA nu trebuie sa fie informati despre aceasta operatiune, sustine “Newsweek“, care precizeaza ca nu a avut acces la intregul text emis de Bill Clinton. Ideea ii nemultumeste pe unii responsabili ai serviciilor americane de informatii, care considera ca acest demers constituie o incalcare a suveranitatii unor tari prietene si deschide calea piratarii bancilor americane. Proiectul a fost criticat, de asemenea, de unii membri ai Congresului, care considera ca, daca va fi descoperit, demersul ar putea avea ca efect prelungirea razboiului si indepartarea celorlalti membri ai NATO.

Agentia de presa Beta a inceput sa transmita detalii despre ce s-a mai intamplat la Cacak. Ieri, Politia a interzis o adunare a asa-numitului “Parlament al cetatenilor“, infiintat acum cateva zile, pentru a determina oprirea razboiului si intoarcerea acasa a soldatilor sarbi aflati in Kosovo. Politistii au motivat ca adunarea nu fusese anuntata si aprobata oficial. Oamenii s-au retras din piata orasului si s-au regupat la restaurantul “Prolece“, insa politistii i-au obligat sa plece si de acolo. Inainte de a se intoarce la casele lor, locuitorii s-au oprit la biserica, unde au aprins, in tacere, lumanari. Initiativa mi se parea ciudat de singulara si in oarecare contradictie cu atitudinea generala a sarbilor, care, desi isi doreau incetarea razboiului, evitau sa-si manifeste fatis aceasta dorinta, pentru a nu da satisfactie dusmanilor, care tocmai asta le cereau. In aceste saptamani de razboi, se intiparise adanc in constiinta oamenilor o atitudinea pe care o exprimau cel mai bine – paradoxal – chiar in limba engleza si care suna cam asa: “Fuck Milosevic ! dar si Fuck NATO !”

Privind ziarele si stirile agentiilor de presa iugoslave, am constatat o noua crestere a tensiunii dintre Belgrad si Podgorica, care pleca tot de la blocajul impus de marina iugoslava si de militarii sarbi de la frontierele Muntenegrului. La declaratiile presedintelui Milo Djukanovic, s-au adaugat cele ale premierului Filip Vujanovic, care cerea Armatei iugoslave sa actioneze conform Constitutiei federale. “Nu cred ca apararea tarii impune blocarea navelor care aduc alimente in Muntenegru sau a camioanelor care transporta ajutoare umanitare,” declara, astazi, Vujanovic. “Armata iugoslava nu trebuie sa inlocuiasca vamesii si politistii nostri.” De asemenea, el a atras atentia ca, dupa terminarea razboiului, odata cu retragerea Armatei iugoslave din Kosovo, efectivele acesteia vor trebui serios reduse si in Muntenegru.

La randul ei, conducerea Armatei iugoslave a acuzat guvernul de la Podgorica de atacuri defetiste si incorecte la adresa sa, precum si de orchestrarea unei campanii de denigrare asemanatoare cu cea dusa de mediile occidentale si care serveste inamicului. Foarte subtil, militarii au anuntat ca Marina iugoslava tocmai a capturat un transport de  80 de kilograme de marijuana, in zona lacului Skadar, destinat finantarii teroristilor UCK. Partidul Socialist Popular al lui Momir Bulatovic (pe care Milosevic il numise prim ministru al Federatiei Iugoslave) a sarit in ajutorul guvernului de la Belgrad, anuntand ca se va opune oricaror intentii secesioniste din partea Muntenegrului. De asemenea, Alianta liberala l-a acuzat pe Milo Djukanovic ca face promisiuni fara suport real, menite sa dezamageasca pana si asteptarile acelor cetateni care si-ar dori un Muntenegru democratic si independent.

Continuarea bombardamentelor Aliantei Nord-Atlantice timp de inca doua luni va duce la distrugerea totala a armatei sarbe din Kosovo, a afirmat generalul american Michael Short, comandantul fortelor aeriene NATO in Europa de Sud, citat de “Washington Post“. “Daca veti fi bombardati in fiecare zi de aparate B-2 si B-52 si daca avioanele A-10 va vor ataca zilnic, daca, de fiecare data cand va miscati, veti avea sentimentul ca, la un moment dat, veti fi atinsi, veti claca,” a spus generalul Short, adresandu-se trupelor sarbe. El a recunoscut ca alegerea tintelor atacurilor a fost la originea unor disensiuni in cadrul NATO: “Sunt tinte pe care mi-ar placea sa le atac si pe care ne-am abtinut sa le distrugem din cauza obligativitatii de a obtine acordul celor 19 tari membre ale NATO. Toti au opinii diferite in privinta unei probleme si vor sa o rezolve in mod diferit.”

Dupa pranz, la Belgrad a inceput sa revina curentul si, treptat, a reaparut si apa la robinete. S-a anuntat ca toate instalatiile de aprovizionare cu apa a capitalei sunt asigurate cu energie si, incet-incet, rezerva de apa potabila incepe sa se completeze. Optimisti, oficialii iugoslavi au anuntat ca, pana la sfarsitul zilei, toate cartierele vor avea apa curenta, insa au avertizat populatia sa-si faca rezerve serioase, pentru ca NATO ar putea continua sa bombardeze instalatiile electrice. De asemenea, au fost repetate apelurile ca oamenii sa nu foloseasca aparatele electrice mari consumatoare de curent, pentru ca sistemul energetic national nu este inca stabilizat si nu suporta mari consumuri.

De bine ce a venit curentul, la 15:28 au sunat sirenele alarmei aeriene. In afara de Belgrad, alarma a fost anuntata si la Novi Sad, Nis, Bor si in alte localitati din centrul tarii. Avioanele nu au ajuns sa survoleze Belgradul, insa la Novi Sad au fost auzite 10 explozii si am putut vedea nori de fum negru ridicandu-se deasupra orasului. Am aflat cu greu, mai tarziu, pentru ca au cazut liniile telefonice, ca 6 proiectile au atins din nou rafinaria, nimerind cateva rezervoare pe fundul carora se aflau resturi de petrol. La ora 16:00, patru bombe au explodat in apropierea aeroportului Ponikve, de la marginea orasului Uzice, provocand mari distrugeri la casele din apropiere si ranind o femeie si un copil, care nu se aflau in adaposturi. La 16:43, sirenele au anuntat incetarea alarmei aeriene la Belgrad, insa raidurile NATO au continuat asupra oraselor din sudul Serbiei.

In Kosovo a fost, din nou, prapad. Cel mai grav bombardate au fost zonele Prizren-ului si Pristinei. Si, inca o data, inchisoarea “Dubrava din Istok, care este tinta favorita a atacurilor din ultimele 3 zile. La postul national de radio s-a anuntat ca, pana acum, bombardamentele au ucis cel putin 100 de detinuti si au ranit peste 200, in timp ce numarul celor care au reusit sa evadeze nu este cunoscut. Jurnalistii care au reusit sa ajunga astazi la Istok au povestit ca peste tot zaceau cadavre. Au numarat 44 in curtea inchisorii, 25 intr-un pavilion si 19 in livada. Langa zidul de protectie se casca un crater de 20 de metri, partea veche a inchisorii parea complet distrusa, iar proiectilele galbene ale bombelor cu fragmentatie erau imprastiate peste tot. Militarii le-au explicat ca distrugerile mari au fost provocate de puternicele bombe gravitationale, de tip Mk-82.

Obiectivele NATO in Iugoslavia vor putea fi atinse prin intermediul actualei strategii a bombardamentelor aeriene combinate cu eforturile diplomatice ale tarilor occidentale si ale Rusiei, a afirmat ministrul german al Apararii Rudolf Scharping, citat de AFP. “Daca avem putina rabdare, ne vom atinge obiectivele. Strategia este buna,” a spus ministrul german intr-o videoconferinta retransmisa la sediul NATO de la Bruxelles. Scharping a apreciat ca eforturile diplomatice in cadrul G-8 trebuie sa completeze strategia militara a bombardamentelor aeriene. “Combinarea lor ofera o buna sansa de succes,” a spus el, adaugand ca “autoritatile ruse par se se indeparteze de presedintele Slobodan Milosevic.”

Cand am ajuns la hotel, Nelu m-a intampinat cu un zambet larg si mi-a spus: “Du-te sus, sa faci si tu un dus fierbinte !” Am tasnit pe scari si primul gest pe care l-am facut in baie a fost sa trag apa la WC de doua-trei ori. Dupa care m-am bagat sub dus si am uitat de mine acolo. Noroc cu Beavis, inginerul de sunet de la ProTV, care m-a sunat cu 5 minute inainte de jurnalul de stiri, altfel uitam si ca trebuie sa-mi transmit corespondenta. Cred ca toti care m-au auzit au fost destul de contrariati, simtind in vocea mea cat sunt de bucuros ca sarbii au din nou curent si apa calda. Mi-am pus, repede, telefonul mobil la incarcat, stresat ca nu cumva NATO sa atace din nou instalatiile electrice.

In timpul stirilor, cand imi asteptam randul, am ascultat ce se mai intamplase prin tara. De cateva zile, in judetul Timis au fost semnalate ploi acide, iar in intreaga zona de vest a tarii, din cauza poluarii de la obiectivele industriale bombardate de NATO in Serbia, pH-ul apei de ploaie a ajuns la 4,7 – 4,8, fata de 7 – 8, cat avea in mod normal. Ce mi s-a parut aproape incredibil, a fost declaratia lui Ted Turner, patronul CNN, care a cerut oprirea imediata a bombardamentelor impotriva Iugoslaviei ! Dorindu-si, inca din primele zile, exclusivitatea relatarilor despre acest razboi, CNN a pierdut enorm, atat din credibilitate, cat si din audienta, din cauza transmisiilor favorabile NATO, care nu reflectau intotdeauna adevarul de la fata locului. Pe ultima suta de metri, Ted Turner incerca sa recastige terenul pierdut, cu aceasta surprinzatoare solicitare.

Alarma aeriana nu s-a lasat asteptata si a sunat la 21:53. Deja, orasul Nis fusese survolat de doua ori de avioane, care, la 21:40, distrusesera repetorul de la Gadzin Han al televiziunii locale. O serie de 12 proiectile au explodat in jurul satului Landovica, de langa Prizren. La 22:00, mai multe explozii au fost auzite langa Nis, unde abia spre seara se normalizase alimentarea cu energie electrica. La 23:00, trei bombe au explodat langa Lipljan, iar alte trei, un sfert de ora mai tarziu, la Glogovac.

Peste 1.000 de refugiati din Kosovo, printre care se afla si un grup de prizonieri eliberati din inchisoarea Mitrovica, au trecut, astazi dupa-amiaza, granita albaneza, fiind asteptata sosirea altora, relateaza AFP. Cele 60 de persoane eliberate erau, in majoritate, grav bolnave. Una dintre acestea a lesinat la un sfert de ora de la sosire, fiind dusa de urgenta in cortul organizatiei Medecins sans frontieres. Ei au povestit ca tinerii se ascund in munti si incearca sa se alature convoaielor de refugiati, pentru a ajunge in Albania.

Dupa ce m-am plictisit pe acoperis, asteptand un atac aerian care nu mai venea, am coborat in camera sa ma culc. Dar a trebuit sa sar din asternuturi la 2:47, pentru ca afara se auzea vuietul avioanelor. Nici n-am ajuns bine pe acoperis, ca am auzit doua bubuituri naprasnice si o coloana de fum s-a ridicat dinspre centrul orasului. Anuntul de la Radio Novosti m-a lasat cu gura cascata. Fusese lovit din nou sediul Ministerului de Interne de pe bulevardul Knez Milosa. Nici nu m-am ostenit sa ma mai duc pana acolo, pentru ca n-as fi avut ce vedea: cea mai mare parte a cladirii fusese distrusa inca de la primul bombardament, asa ca, in afara ca le-a stricat somnul celor aflati de servici la Ambasada Romaniei, situata la 100 de metri (din nou, bietul Traian Borsan !), nu se putea intampla mare lucru.

Am ramas pe acoperis, pentru ca antiaeriana s-a chinuit sa respinga atacul, care se concentrase asupra sudului orasului. A fost din nou lovita zona Strazevica a cartierului Rakovica. Apoi, la 3:50, cand ma pregateam sa cobor, avioanele au venit din nou. Intai au lovit aeroportul Batajnica, dupa care au survolat Belgradul, urmarite de tirurile antiaerienei, care nu le puteau atinge, pentru ca, dupa vuietul surd, zburau la altitudine foarte mare. Au ajuns langa Obrenovac, unde au lansat 7 proiectile asupra liniilor de inalta tensiune de la Boljevac. Si, din nou, cateva cartiere din Belgrad s-au cufundat in intuneric. Din fericire, noi am fost ocoliti de pana de curent. Am coborat, sa dorm o ora – doua, pentru ca ma anuntasera de la Bucuresti ca doresc sa le transmit ceva pentru emisiunea de dimineata. M-au trezit, la 6:11, sirenele de incetare a alarmei aeriene. Inainte de a intra in legatura directa cu Cristi Tabara, am apucat sa-mi notez ca bombardamentele au mai distrus si un releu de televiziune de langa Uzice. Dupa transmisie, m-am culcat la loc, fericit ca aveam si apa si curent electric. Verificasem inainte de a adormi…

O misiune de recunoastere a ONU in Kosovo, care a petrecut 3 zile in provincie, a constatat ca exista suficiente dovezi de purificare etnica, a declarat Sergio Vieira de Mello, citat de AFP. “Cred ca am vazut suficient de multe dovezi si am auzit marturii mult prea multe pentru a confirma ca a existat o tentativa de a deplasa in interiorul si in exteriorul provinciei un numar socant de mare de civili,” a declarat el. Misiunea ONU a vizitat azi Muntenegru, in cadrul celei de-a treia etape a turneului ei in Iugoslavia, destinata sa evalueze nevoile tarii in materie de ajutor umanitar.

Share