2 aprilie 1999
Ca de obicei, m-a trezit dimineata, pentru corespodenta de la emisiunea “Buna dimineata, ProTV e al tau“. Sincer, imi plac mai mult interventiile in direct de dimineata decat in celelalte jurnale de stiri. Am mai mult timp, pot povesti mai multe, impresiile sunt mai proaspete, iar Cristi Tabara e un interlocutor deosebit de agreabil. Este si o provocare, pentru ca trebuie sa ma trezesc devreme, sa verific ultimele informatii, sa nu-mi scape ceva sau sa actualizez stirile. In principiu, colegii din redactie ma suna noaptea si stabilim despre ce vom vorbi, pentru ca ei sa pregateasca niste imagini care sa se potriveasca cu ceea ce spun eu. Am mai aflat ca, ieri dimineata, inca un pod peste Dunare a fost distrus: cel de la Beska, situat la 30 de kilometri de Novi Sad, pe autostrada care leaga Belgradul de frontiera cu Ungaria. O racheta a lovit in plin ultimul segment al podului, cel de langa malul stang al Dunarii, pe care l-a rupt in doua.
Conform agentiei Mediafax, Societatea de Navigatie Fluviala NFR Drobeta a anuntat ca a pierdut un contract de 100.000 de dolari, de pe urma blocarii Dunarii din cauza distrugerii podurilor de la Novi Sad. NFR incarcase deja, la Agigea, 5 barje cu fosfati, pe care trebuia sa ii transporte in Austria. Alte cateva contracte similare au fost anulate, iar navele romanesti surprinse in aval de Iugoslavia nu s-au mai putut reintoarce acasa. De ieri, circulatia trenurilor de calatori pe relatia Bucuresti-Belgrad a fost limitata pana in localitatea Virset, de langa frontiera cu Romania.
Astazi, alarma s-a ridicat la 8:15 si mi-a stricat cele doua ore de somn pe care mi le doream. Am mancat un iaurt si am plecat spre Centrul militar de presa. Desi nu aflam mare lucru de acolo, era bine sa se obisnuiasca lumea cu noi. In plus, mai auzeam cate-un zvon, mai schimbam informatii cu unii sau cu altii, mai aflam cine a mai venit, cine a mai patit ceva…
Sarbii sunt incredibili ! Astazi dimineata, stateau la coada sa obtina bilete la opera, la “Nabucco” de Verdi. De mai multe zile, atat Teatrul National, cat si Opera organizeaza reprezentatii gratuite. Trebuie doar sa stai la coada si sa iei bilete. Autoritatile vor sa demonstreze ca viata merge inainte, in ciuda bombelor. Pe langa asta, incearca sa ofere cat mai multe posibilitati de recreere, ca oamenii sa uite de razboi si de bombe. Nu pot sa-mi explic, insa, de unde fac rost de filmele care ruleaza la cinema: “Shakespeare in love“, “Titanic“, “Men in black“. Vreau sa vad si eu, neaparat, cand imi gasesc un pic de timp liber, “Crna macka, beli macor” (“Pisica neagra, martanul alb”), ultimul film al lui Emir Kusturica.
Cand am ajuns la Media Center, sala mare in care se organizeaza conferintele de presa era plina de oameni. Erau redactorii postului de radio B-92, unul din putinele care incercau sa ramana independente si necontrolate de guvern. Autoritatile vara pumnul in gura jurnalistilor incomozi folosind pretexte inteligent alese. E adevarat ca beneficiaza si de o Lege a Informatiilor plina de restrictii. Radio B-92 fusese inchis in 23 martie, pe motiv ca folosea un emitator mai puternic decat cel autorizat.
Veran Matic, directorul postului de radio, a fost retinut de Politie si anchetat vreme de 8 ore. Politistii il acuzau ca seamana panica in populatie, raspandind stirea ca Iugoslavia va fi bombardata si ca are o atitudine pro-occidentala. A fost eliberat, insa astazi, un executor judecatoresc, insotit de un barbat in uniforma, a venit la B-92, avand decizia inlocuirii din functie a lui Matic cu Aleksander Nikacevic (presedintele Uniunii Studentilor din Belgrad, controlata de SPS). In semn de protest, angajatii au parasit postul de radio si se pregateau sa organizeze o conferinta de presa. Au anuntat ca B-92 va continua sa emita pe satelit si pe Internet. De altfel, nu a fost singurul post de radio care a avut probleme cu cenzura militara. Chiar aseara, la Smedervska Palanka, a fost inchis si Radio Jasenica.
Am coborat in Trg Republike, la concertul de pranz. Deja, piata incepea sa arate altfel. Reclamele de pe panourile publicitare au fost inlocuite cu afise imense, cu mesaje impotriva razboiului. Pe unul dintre ele era fotografia unui batran, langa care scria “Sorry, we think different“. Pe un altul, amplasat langa cladirea Parlamentului, era fotografia unui turn Eiffel in flacari, rupt in doua de o racheta care l-a lovit in plin. Sub aceasta imagine scria: “Just imagine !” Pe cladirea cu geamuri verzi in care se afla Media Center, panoul cu reclame mobile arata o tinta imensa, dupa care lamelele panoului se miscau si aparea mesajul “Stop the bombs !”
In piata s-au adunat peste 15.000 de oameni si au cantat impreuna cu marile staruri ale muzicii populare sarbesti. La un moment dat, concertul a fost intrerupt si cativa membri ai delegatiei ruse ce se afla la Belgrad au adus icoana Fecioarei Maria, facatoare de minuni, pe care patriarhul Alexei al Rusiei a daruit-o Belgradului, pentru a apara orasul de bombardamente. Pe una din pancartele purtate de manifestanti scria “No private Ryan will be saved“. Era o aluzie la filmul american premiat cu Oscar “Saving Private Ryan“, despre povestea unui comando care a fost trimis, in cel de-al Doilea Razboi Mondial, pentru a aduce acasa un soldat american de pe front.
Intr-un interviu pentru ziarul belgian “Le Soir“, Jonathan Eyal, expert la Institutul Regal de Studii Strategice din Londra, a afirmat ca strategia NATO cu privire la Kosovo nu merge. “Pe plan politic, nu exista absolut nici un progres de pe urma raidurilor aeriene. Cred ca o interventie terestra este inevitabila, dar nu exista consens la Washington pentru trimiterea de trupe, iar europenii nu vor face nimic fara americani.” El aprecia ca acest conflict din Kosovo nu va degenera intr-un razboi mondial, pentru ca “Rusia nu are posibilitatea de a face nimic in acest moment”.
Critici similare au fost aduse si de fostul secretar de stat adjunct american Lawrence Eagleburger. “Nu cred ca o interventie militara ar putea realiza ceva durabil si ar putea aduce pacea in regiune,” a declarat Eagleburger pentru saptamanalul croat “Globus“. El a lansat doua ipoteze ale viitorului conflictului. Prima prevedea continuarea luptelor dintre sarbi si albanezi, iar a doua – desfasurarea fortelor de mentinere a pacii, care ar putea deveni atat tinta sarbilor, cat si a albanezilor care doresc sa-si dobandeasca independenta. Mi-a atras atentia o fraza aproape profetica: “Trupele noastre din zona ar putea ramane acolo ani de zile, pentru a ajuta ca oamenii sa nu se ucida intre ei, dar ele nu vor putea aduce pacea.”
Mi-a venit ideea sa chem cateva formatii rock din Romania, sa vina sa cante la Belgrad, in Trg Republike, in semn de solidaritate cu suferintele sarbilor. Mile Carpenisan l-a sunat pe ministrul Culturii, care ne-a spus ca nu e nici o problema. Trebuie doar sa-i spunem numele celor care vin, pentru a anunta in vama, sa-i lase sa intre in Iugoslavia. Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Mita Breazu de la Neurotica. Mi-a raspuns ca ar veni cu mare placere, dar ei canta in limba engleza si se teme ca sarbii n-ar fi prea incantati de asta. L-am sunat pe Adi Barar de la Cargo. Mi-a spus ca si ei ar veni, dar trebuie sa-si rezolve intai o mica problema: tocmai i-a expirat pasaportul si trebuie sa-si faca altul. Mi-a promis ca ma va anunta, indata ce va fi gata. Nu m-a mai sunat niciodata. Am incercat sa-l sun pe Nicu Covaci, dar avea telefonul inchis. M-am lasat pagubas.
M-am intors la Media Center si am inceput sa aflu ce s-a mai intamplat. Azi dimineata, la Stari Trg, langa Kosovska Mitrovica, au fost lansate mai multe bombe cu fragmentatie. La Prizren, a fost lovit un releu al televiziunii iugoslave. Un centru de comanda militar din orasul Vranje a fost distrus de bombe. Doi cetateni iugoslavi vor fi judecati de Tribunalul militar. Unul este acuzat de spionaj in favoarea americanilor. Celalalt – de patrundere intr-un obiectiv militar. Au aparut si incidente cu ziaristi. Doi reporteri spanioli de la canalul de televiziune “Tele Cinco“ au fost retinuti astazi, in zona Blace, intre Kosovo si Macedonia. Cei doi, Jon Sistiaga Escudero si Bernabe Dominguez Lopez, au fost arestati de Politia sarba. Tot azi dimineata, langa postul de frontiera albanez de la Kukes, a fost retinut un italian care pretindea ca este membru al unei organizatii neguvernamentale si a incercat sa intre ilegal in Iugoslavia. Italianul a fost eliberat dupa o ora de interogatorii, in timp ce pentru eliberarea ziaristilor spanioli a fost nevoie de intense presiuni diplomatice.
La Novi Sad, a fost reglementata alimentarea cu apa, care fusese oprita dupa bombardarea podului Varadin. Locuitorii cartierului Petrovaradin, insa, se aprovizioneaza cu apa din cisterne aduse in principalele intersectii. Astazi, la pranz, la piciorul podului distrus, s-au adunat cateva mii de persoane, pentru a protesta impotriva bombardamentelor.
Delegatia Dumei de Stat din Rusia a fost primita de presedintele Slobodan Milosevic, care le-a sugerat membrilor acesteia ca ar avea nevoie de ajutor. Ministrul iugoslav al Apararii Pavle Bulatovic a fost mai explicit: “Asteptam un ajutor in armament si echipamente militare, iar acesta trebuie sa fie rapid si eficace.” Rusii au in vedere tot mai mult ajutarea sarbilor si cotidianul “Kommersant” publica astazi un articol in care se dezvaluia un lucru pe care il stiam de multa vreme. Citand o sursa din Statul Major rus, se spunea ca serviciile de informatii ale Moscovei furnizeaza, in permanenta, fortelor armate iugoslave, indicatii despre zborurile avioanelor NATO. Acestea, provenind de la satelitii spion si sistemele de informatii de la sol si de pe mare ale rusilor, sunt transmise Belgradului prin satelit. Aceasta stire confirma informatiile noastre ca, la fiecare raid aerian, sarbii isi inchid radarele, pentru a nu fi depistate si distruse, iar apararea antiaeriana este ghidata, prin satelit, de rusi.
La 8:30, din portul Sevastopol, nava-spion “Liman” a plecat spre Marea Adriatica, anunta agentia Itar-Tass. Ministrul rus al Apararii, maresalul Igor Sergheev a declarat ca “rolul navei este de a culege si furniza informatii, pentru ca noi sa fim pregatiti in orice moment si sa avem o imagine completa asupra desfasurarii evenimentelor.” Informatii, neconfirmate oficial, indicau ca si crucisatorul “Amiral Golovko“, nava de lupta impotriva submarinelor “Kerci” si nava de supraveghere “Smetlivii” se pregatesc sa iasa in larg. Referindu-se la plecarea navelor rusesti spre Adriatica, James Rubin, purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat, a declarat: “Le-am precizat foarte clar rusilor ca va fi o eroare grava din partea lor, daca vor trece de la gesturi de simpatie politica fata de sarbi, la asistenta militara de orice forma.”
Astazi, dupa ce fusese dat mort de catre presa occidentala, Aljuss Gassi, unul din consilierii Ligii Democratice din Kosovo (LDK), partidul lui Rugova, a sunat la centrul de presa din Pristina si a stat de vorba cu ziaristii straini. El a declarat ca e viu si nevatamat, insa a refuzat sa spuna unde se afla. Pe de alta parte, Alianta Nord-Atlantica a anuntat ca peste 36.500 de etnici albanezi s-au refugiat din Kosovo in tarile din jur. In apropierea frontierei cu Macedonia, a fost vazuta o coloana de refugiati de 10 kilometri lungime. Jurnalistii straini aflati la Belgrad erau ingroziti de ce aflau de la redactiile lor. Jamie Shea a spus ca multi albanezi isi risca viata traversand campuri de mine pentru a fugi din Kosovo, dar, printre ei, sunt foarte putini barbati. Purtatorul de cuvant al NATO l-a acuzat din nou pe Milosevic ca incearca sa destabilizeze intreaga regiune balcanica, indreptand zeci de mii de oameni spre sudul si vestul provinciei Kosovo. Rezolvarea problemei refugiatilor a cazut in sarcina Italiei, ai carei reprezentanti trebuie sa coordoneze operatiunile umanitare.
Potrivit AFP, Hassim Thaqi, responsabilul politic al UCK, a anuntat astazi, componenta noului “guvern kosovar”, in care el ocupa postul de “prim ministru”. Thaqi l-a inlocuit in aceasta functie pe “premierul” Bujar Bukoshi, care fusese numit de Ibrahim Rugova in 1992. Era primul semn al marginalizarii “presedintelui” din Kosovo, fenomen care avea sa se accentueze tot mai mult de-a lungul acestei primaveri. Noul executiv din Kosovo a decretat mobilizarea generala a tuturor albanezilor apti de lupta din provincie. “Unul dintre scopurile acestui Guvern este sa organizeze rezistenta armata in fata violentei sarbe,” a declarat Hassim Thaqi. “Toti barbatii cu varste intre 18 si 50 de ani au obligatia de a se alatura UCK.”
Guvernul iugoslav a aprobat o ordonanta de urgenta, conform careia toate preturile din tara sunt inghetate la nivelul din 23 martie. Vestea m-a impresionat, deoarece este nevoie de o rezerva valutara considerabila, pentru a pune in aplicare aceasta intentie, fara ca economia sa fie afectata. Masura avea ca principal scop stavilirea inflatiei, care ar fi putut exploda.
Dintre toate tarile din jur, atitudinea cea mai apreciata la Belgrad este cea a Greciei. Desi membra NATO, Grecia a refuzat sa participe la operatiunile militare. Zilnic, demonstratii imense de solidaritate cu sarbii sunt organizate la Atena si in alte orase grecesti. Astazi, s-a anuntat ca miercuri, echipa de fotbal AEK Atena va sosi in capitala iugoslava, pentru un meci amical cu Partizan Belgrad, si va aduce ajutoare umanitare in valoare de 50.000 de dolari. M-am gandit imediat la Cornel Dinu, antrenorul echipei Dinamo Bucuresti. Acesta se lauda de atatea ori cu prietenia sa cu celebrul Arkan, care e si patron al campioanei Iugoslaviei la fotbal, echipa Obilic. In ciuda unor declaratii de intentie, Dinu cu fotbalistii sai nu aveau sa ajunga in Iugoslavia decat dupa razboi.
Astazi, la 15:30, studentii Facultatii de Sociologie din Universitatea Bucuresti au organizat un miting de protest in apropierea Ambasadei SUA, anunta agentia Mediafax. Cu tot cu cei 10 sarbi care protestau ilegal in Piata Universitatii si care s-au adaugat mitingului, numarul demonstrantilor nu a depasit 30 de persoane. Senatorul Gyorgy Frunda a exclus posibilitatea izbucnirii in Transilvania a unui conflict similar celui din Kosovo, deoarece UDMR nu are intentii secesioniste sau revizioniste.
Seara, am fost mai relaxat, pentru ca stiam ca urmeaza week-end-ul si aveam mai putine transmisii in direct. Dupa ce mi-am transmis corespondenta, m-am uitat la stiri, insa nu eram prea atent. Parca spuneau ceva despre un grup de 300 de refugiati din Kosovo (din care 200 de copii), care a ajuns, cu trenul, la Belgrad. Am mancat in fuga si m-am intors in camera de hotel, asteptand ora 22:00 in fata televizorului. RTS transmitea in direct un concert de solidaritate cu sarbii, organizat la Salonic. Vedeta serii era celebrul Goran Bregovic. Peste 150.000 de greci s-au adunat in piata centrala a Salonicului, intr-o atmosfera extraordinara. Cand a aparut Bregovic si a inceput sa cante cu formatia sa, n-a mai fost nevoie sa ascultam sunetul la televizorul meu. Toate aparatele sarbilor din blocurile vecine erau date la maximum. Undeva, intr-o camera de la etajele superioare ale hotelului, se dansa in draci. La 22:24, sirenele alarmei aeriene sunau din nou. Dar cui ii pasa ?…
Ne-am urcat pe acoperisul hotelului si ascultam muzica de la concertul din Salonic, privind cerul usor innorat. La 22:30, o explozie imensa a luminat cerul dinspre Novi Sad. Au urmat alte patru explozii, in zona Sremska Mitrovica, in stanga Novi Sad-ului. Pe la miezul noptii, am auzit o bubuitura dinspre Pancevo si norii s-au inrosit pret de cateva secunde.
Nelu Madjinca, directorul hotelului “Toplice” a venit sus, sa ne spuna ca va trebui sa evacuam cladirea, pentru ca se asteapta ca una din tintele bombardamentului sa fie un sediu al Ministerului de Interne de pe strada 29 noiembrie, de langa noi. Eram cam speriati si derutati. Nu stiam ce sa facem. Era un sentiment ciudat. Desi nu aveam chef sa murim printre daramaturi, parca nu ne venea sa ne luam bruma de lucruri pe care o aveam si sa plecam de nebuni prin Belgrad noaptea. In acea clipa, totul mi se parea absurd: razboiul, avioanele, ploaia marunta de afara, frigul, frica. Ma intrebam ce dracu’ caut eu aici ? Si mi-a venit, pe loc, ideea salvatoare: nu plec niciunde, ca doar n-o sa bombardeze chiar hotelul in care stau ! Vazand ca n-au cu cine sa se inteleaga, Nelu si cu Mile m-au lasat in pace si au coborat. Probabil ca, pe scari, s-au enervat si ei, ca au ramas la taclale in bar.
MApN roman a dezmintit astazi, speculatiile presei provocate de o stire si o harta publicate in prestigiosul saptamanal “Newsweek“, conform carora avioanele NATO ar fi folosit spatiul aerian romanesc, anunta Mediafax. Bazandu-se pe analiza situatiei aeriene, monitorizata cu mijloacele de radiolocatie, MApN a aratat ca nici o aeronava a NATO nu a solicitat folosirea spatiului aerian al Romaniei, in situatii neprevazute sau de urgenta.
Bulgarii erau ingrijorati din alt punct de vedere: seful Comitetului guvernamental pentru controlul energiei atomice Gheorghi Kasciev a anuntat ca apararea antiaeriana bulgara va dobori orice avion care se va apropia la mai putin de 30 de kilometri de centrala nucleara de la Kozlodui. Scenariul cel mai terifiant era ca un avion scapat de sub control sau al carui pilot s-ar fi catapultat sa cada peste reactoare.
Pana la urma, am coborat si eu de pe acoperis si m-am dus in camera. Ma uitam la televizor, unde sarbii se pregateau sa difuzeze trilogia “Razboiul stelelor“. Deodata, am auzit o bubuitura puternica, urmata, la cateva secunde, de inca doua. Era 0:45. Am alergat la lift si am ajuns, imediat, pe acoperis. In urma mea, cu al doilea lift, veneau Mile si cu Nelu. Ne-am uitat de jur-imprejur. Un incendiu imens lumina centrul Belgradului. “Ministerul de Interne,” a spus, imediat, Nelu. “Hai acolo !”
In holul hotelului, ne-am intalnit cu jurnalistii rusi si cehi. Cu aparatele foto de gat, cu camerele video in mana, se uitau unii la altii si ne intrebau ce a fost lovit. Le-am spus si am iesit din hotel. Nelu ne-a luat in masina lui, un Renault 4 in care abia incapeam si care parea, la fiecare viraj, ca se desface in bucati. Printr-un labirint de strazi, ne-a dus pana langa bulevardul Knez Milosa. Accesul era blocat de Politie si mai multe ambulante si autospeciale de pompieri goneau, cu sirenele urland, catre locul unde se aflau cele doua sedii ale Ministerelor de Interne, cel federal si cel republican.
L-am sunat pe Horia Enasel la Bucuresti si i-am spus ce s-a intamplat. Mi-a zis sa fiu gata sa intru in direct, ca intrerupem programul, pentru a face loc stirilor. A inceput o cursa contra cronometru. Trebuia sa vad, urgent, ce s-a intamplat, sa stiu despre ce vorbesc. Eram deja pe bulevard si, la capatul lui, se vedeau doua incendii, la dreapta si la stanga strazii, masini de pompieri, politisti, soldati, flashurile blitzurilor, o agitatie de nedescris. Am grabit pasul si, deodata, niste politisti au inceput sa urle la noi: “Plecati de pe trotuar !” Nu stiam ce vor, dar am trecut pe sosea si, dupa cativa pasi, ne-am dat seama. Cu un zdranganit strident, bucati mari din geamurile ferestrelor de la etajele cladirilor cadeau pe trotuar. Ne-am uitat mai atenti si, intr-adevar, trotuarele erau acoperite cu un covor de cioburi. Am tinut minte lectia urlata de politistii sarbi si – de-a lungul intregului razboi – de cate ori auzeam o bubuitura apropiata, saream de pe trotuar.
Ne-am oprit langa cladirea Ambasadei Romaniei. In pragul usii de la intrare, Traian Borsan, secretarul ambasadei, si alti cativa romani priveau, ingrijorati, incendiile de la 150 de metri de ei. Pe statiile unor politisti pe langa care am trecut se auzeau apeluri catre ambulante, de unde am dedus ca existau raniti. Nu ne-am putut apropia prea mult de cele doua ministere. Un cordon de politisti si militari oprea pe oricine ar fi vrut sa treaca mai departe. Cameramani, fotografi, jurnalisti care vorbeau, isterizati, la telefoanele mobile, gura-casca privind speriati, toti formau un al doilea cordon. Cele doua cordoane se desparteau periodic, pentru a face loc masinilor de pompieri. Opt autospeciale aruncau apa sub presiune spre flacari. Se golea o cisterna de apa la fiecare 5 minute. Catarati pe doua macarale, pompierii pulverizau, neincetat, apa peste flacari. Din locul in care ne aflam, simteam dogoarea focului si un miros de lemn si benzina arse ne astupa narile. Cladirea Ministerului federal de Interne, situata pe aceeasi parte cu Ambasada Romaniei, ramasese in picioare, cu toate ferestrele sparte de suflul exploziei si cu mai multe etaje prabusite. Cea a Ministerului republican de Interne, mult mai extinsa, s-a daramat partial si, din cand in cand, din interior se auzeau bufnituri si un fel de rapaituri ca de mitraliera. Se pare ca, in subsol, a ramas multa munitie, care exploda din cauza flacarilor. Nu puteam sa-mi desprind privirile de la hidrantele ce ieseau din trotuar la colturile strazilor, care – incredibil pentru un roman ! – functionau.
Am tras cu urechea la ce vorbeau politistii si ceilalti ziaristi. Unii spuneau ca, asupra centrului Belgradului, NATO a lansat 8 rachete de croaziera, una de pe un submarin si 7 de pe vase de razboi aflate in Marea Mediterana. Noi nu auzisem atatea explozii. Probabil, unele dintre rachete au fost doborate inainte de a-si atinge tinta. La un colt de strada, inconjurat de camere video, un martor ocular descria bombardamentul: “Eram chiar pe strada, cand am auzit o explozie, apoi a doua si, dupa-5-10 secunde, a treia bubuitura,” spunea sarbul.
Mi-a sunat telefonul. Era Horia, care mi-a spus ca vom intra in direct inaintea meciului de baschet din NBA pe care il transmitea ProTV in acea noapte. I-am rugat pe cei de la ambasada noastra sa ma lase sa transmit din cladire si mi-au gasit o sala linistita. Eram emotionat. In sfarsit, ma simteam in priza. Aveam ocazia sa fim printre primii care transmiteau in direct evenimentul. M-au sunat din regie si am auzit ultimele pregatiri, apoi genericul stirilor. Cineva apucase sa-mi sufle ca in studioul de la Bucuresti este Mihai Codreanu, primul care ajunsese la ProTV la acea ora. Transmisia a mers bine. Cel putin asa mi-au spus cei din studio dupa ce am terminat. Erau si ei emotionati si mi-au zis ca, la unul din mixere, pentru ca tehnicienii nu au reusit sa ajunga in timp util, a stat chiar Adrian Sarbu. Si ca vom mai intra o data, in pauza meciului de baschet.
Cand m-am intors acasa, am aflat ce se intamplase in noaptea aceea. Imediat ce a auzit ca Belgradul a fost bombardat, Adrian Sarbu a venit la ProTV. L-a luat pe unul din soferii care erau de servici, i-a pus in brate lista cu telefoanele redactiei si l-a pus sa-i cheme pe oameni de acasa. A intrat in studioul de emisie si, calm, a aprins luminile, a pornit camerele si s-a apucat sa pregateasca transmisia. L-a inlocuit pe unul din oamenii care n-au ajuns la timp si totul a fost OK. Dupa care a plecat. Nu inainte de a le spune celor veniti de acasa sa mai intrerupa programul, in pauza meciului, pentru inca o editie speciala a stirilor. Peter Barabas, producatorul executiv al emisiunilor de stiri, a fost si el acolo. Ajunsese tarziu acasa si, inainte de a se culca, s-a uitat la CNN. Cand a vazut ce s-a intamplat la Belgrad, a inghetat. Prietena lui, Miruna Panaitescu, era in cladirea ProTV si inregistra imaginile venite prin satelit de la Belgrad. Cand l-a sunat pe Peter, acesta era deja in masina, gonind spre ProTV. A ajuns in regia de emisie si a coordonat intreaga editie speciala.
Noi am continuat sa ne invartim in zona incendiilor. Eram bucurosi ca ambasada noastra nu a fost avariata si nimeni nu patise nimic. Au tras doar o spaima pe cinste, cand rachetele au explodat la doi pasi de ei. In schimb, o panica imensa s-a instalat in maternitatea de langa sediul Ministerului federal de Interne. Femeile, cu nou-nascutii in brate, au fost evacuate si duse intr-un adapost antiaerian. Atrasi de flacarile incendiului, vizibil din orice colt al orasului, belgradenii au venit sa vada ce s-a intamplat, desi Comandamentul Apararii civile ii rugase sa ramana in adaposturi. Ba mai mult, pe podul Brankov, cateva zeci de tineri, cu tinte in piept, au alcatuit un lant uman, pentru a-l apara. Initiativa a fost chiar a arhitectului podului, a carui declaratie m-a tulburat: “Podurile sunt ca niste fiinte vii. In momentele grele, au nevoie sa simta ca vii cu sufletul alaturi de ele.”
Politistii ne-au indepartat din zona incendiilor, unde au inceput sa apara oficialitatile. Doar cameramanii RTS au putut patrunde, postul national avand exclusivitatea de a filma la locul bombardamentelor. A sosit ministrul de Interne Vlajko Stojilkovic, apoi delegatia parlamentarilor rusi, in frunte cu Serghei Baburin. Toti erau foarte indignati, iar declaratiile oficiale aminteau ca, tot in luna aprilie, dar in 1941, Hitler ordonase bombardarea Belgradului.
Ne-am intors, obositi, la hotel si, dupa a doua transmisie in direct, am reusit sa adorm. Era 6:44 si, la 6:00, cladirile bombardate inca mai fumegau.