17 iunie 1999
Inca de dimineata, am plecat cu Mile la munca. Deja aveam senzatia ca suntem acasa si incepusem sa avem tabieturi si sa lucram in regim regulat. Dupa ce ne trezeam, coboram sa mancam ceva in restaurantul hotelului, mai ales de cand Nelu isi amintise sa ne spuna ca micul dejun este inclus in pretul camerei. Nu stia nici el cum de a uitat atatea saptamani sa ne atraga atentia. Dupa micul dejun, de cele mai multe ori preferam sa mergem la Media Center, unde cafeaua era foarte buna si o puteam savura in liniste, rasfoind ziarele. Mile pleca apoi la Centrul militar de presa, sa mai afle cate ceva si de acolo, insa pastram tot timpul legatura si ne anuntam daca se intampla ceva deosebit.
Astazi, majoritatea ziarelor se laudau cu “odlikovanje” pe care le-au primit, pentru merite deosebite in sprijinirea luptei pentru apararea patriei. Simteam deja cum reinvie concurenta, pentru ca articolele erau scrise de parca fiecare publicatie ar fi fost singura care a primit decoratie. Nu era o simpla medalie, pentru ca Guvernul Serbiei a anuntat ca toate mijloacele de informare in masa care au sprijinit eforturile Armatei iugoslave in acest razboi vor fi scutite de impozite pe o perioada de 6 luni. In rest, stirile semanau foarte mult. Cu exceptia, desigur, a cotidianului pro-guvernamental “Politika“, unde citeam azi pagini intregi de omagii dedicate Armatei iugoslave si enorm de multa propaganda pentru cei de la Putere, combinata cu critici dure la adresa Opozitiei.
Sarbii erau foarte ingrijorati pentru bisericile si manastirile din Kosovo, care erau incendiate de separatistii albanezi. “Blic” amintea ca majoritatea erau declarate de UNESCO monumente ale patrimoniului universal si, dupa ce au fost avariate de schijele bombelor NATO cazute in apropiere, acum erau profanate si distruse de albanezi. “Vecernje novosti” incepuse de mai multe zile un serial, in care facea un bilant al distrugerilor suferite de lacasele de cult din Iugoslavia. Era impresionant, iar imaginile publicate – cutremuratoare. Mauro del Vecchio, comandantul fortelor italiene din KFOR, a anuntat ca militarii sai vor apara toate manastirile si bisericile care reprezinta un simbol pentru sarbi.
Adevarul era ca ziarele pe care le citeam ne ajutau sa iesim din cliseele in care – fara voie – incepusem sa intram de cand se terminase razboiul. Era foarte greu sa-ti muti atentia de la problemele din Kosovo, de la refugiati, violente, trupe KFOR, UCK si paramilitarii sarbi, de la lupta politica dintre Milosevic si firava Opozitie sarba, si sa-ti amintesti ca viata de zi cu zi are si alte valente. Era vremea recoltei, se facuse graul si taranii se intrebau care va fi pretul pe care il va stabili Guvernul pentru un kilogram. Oamenii ar fi trebuit sa se pregateasca de plecarea in vacante si aparusera cozi in fata Ambasadei Greciei, singura tara din Spatiul Schengen care acorda fara probleme vize de intrare sarbilor. Maine, un grup de jurnalisti sarbi si straini a fost invitat sa participe la cursa inaugurala, care marca reluarea zborurilor companiei aeriene iugoslave JAT intre Belgrad si statiunea Tivat din Muntenegru. Se terminau cursurile scolilor si se apropiau examenele de admitere. Si, din nou, un colt al ziarului, in care citeam programul intreruperilor de curent de astazi din Belgrad, ne amintea de razboi. Iar pe pagina urmatoare, citeam promisiunea ca, in luna iulie, problemele cu aprovizionarea cu energie electrica vor fi mai mici.
Ne-am distrat in aceasta dimineata, cand am citit ca Arkan este indignat de hotararea UEFA de a nu permite participarea echipei sale de fotbal, Obilic, in cupele europene. Motivul invocat de forul european era faptul ca el este acuzat de crime de razboi. “Nu inteleg ce legatura au aceste acuzatii impotriva mea cu Obilic, pentru ca eu nu mai am nici o functie in conducerea acestuia,” explica Arkan. “Vreme de doi ani am fost presedintele clubului, insa acum presedinte este sotia mea. Asta inseamna ca UEFA are ceva impotriva ei. Eu nu mai sunt nici macar consilierul ei. Am fost doar pana la 1 ianuarie.”
Premierul ungar Viktor Orban a declarat ca sustine planul de autonomie propus de minoritatea maghiara din Vojvodina dupa conflictul din Kosovo, informeaza AFP. El a facut apel la incheierea unui acord asupra statutului acestei comunitati formate din 300.000 de persoane, al carei lider, Jozsef Kasza, a declarat ca planul de autonomie a fost elaborat in comun de maghiarii din Vojvodina si expertii Guvernului ungar.
Mai mult decat autonomia, visul independentei li se parea tot mai aproape liderilor albanezi din Kosovo. “UCK este, pana in prezent, o armata de eliberare si poate sa se transforme intr-o armata de aparare a unui Kosovo liber,” declara astazi Hashim Thaqi, liderul politic al UCK. “Autodeterminarea ramane unul din scopuri, unul din visele albanezilor.” El a asigurat ca doreste un Kosovo multietnic, in care va da sarbilor garantii ca reprezinta o valoare pentru societatea albaneza. “Insa cel care are sange pe maini, sange de copil, cel care a comis masacre, indiferent ca este sarb, tigan sau rus, nu poate fi iertat,” spunea Thaqi. Simtindu-se “cu sacii in caruta”, el a refuzat sa vorbeasca despre relatiile cu Ibrahim Rugova, despre care a spus ca va trebui sa colaboreze cu UCK, dand de inteles ca balanta fortelor politice nu mai este inclinata in favoarea acestuia. Intelegand ca risca sa dispara din viata politica a provinciei, Rugova a trimis-o la Pristina pe Edita Tahiri, care a anuntat ca a venit pentru a deschide un birou al Ligii Democratice din Kosovo (LDK), urmand sa soseasca si el in cel mai scurt timp. Edita Tahiri a declarat ca independenta provinciei Kosovo ramane un obiectiv al LDK. “Continuam pe calea unui stat independent numit Kosovo,” a spus ea, pledand in favoarea crearii unui guvern care sa-i reuneasca pe reprezentantii tuturor partidelor, ai UCK si pe intelectualii cunoscuti.
In acest timp, mii de refugiati albanezi continuau sa se intoarca in Kosovo, provocand enorme blocaje de circulatie pe soseaua dintre Kukes si Prizren. Cei 55 de kilometri de sosea erau, efectiv, ocupati de camioane, tractoare, automobile, carute si alte vehicule, incarcate cu bagajele celor ce se intorceau acasa. Din cauza aglomeratiei, distanta era parcursa in 7 ore si, cand un vehicul venea din sens opus sau vreo masina avea o pana de cauciuc, coloana se oprea, blocand circulatia. In ciuda acestor greutati, refugiatii albanezi erau bucurosi ca se intorc acasa.
Refugiatii care veneau din Albania, intrand in Kosovo pe la Morina, formau o coloana de 30 de kilometri lungime. Reprezentantii UNHCR incercau din rasputeri sa monitorizeze trecerea lor si sa intocmeasca acte celor care nu mai aveau. Desi nu prea aveau idee ce a mai ramas in casele lor, refugiatii se incapatanau sa se intoarca in Kosovo. Nu mai contau avertismentele KFOR ca zona este minata, ca majoritatea satelor dintre Prizren si Djakovica, unde sarbii si separatistii UCK s-au luptat pana in ultimul moment, sunt arse. In afara de Prizren, care nu prea era afectat de bombardamente, insa putine magazine mai erau deschise si, oricum, majoritatea avea rafturile goale, cele mai multe localitati din sudul provinciei, care au fost parasite de locuitorii lor, au fost devastate in timpul celor 3 luni de razboi.
Fortele KFOR inca nu reusisera sa ocupe pozitiile stabilite inainte de intrarea in Kosovo si nu puteau stapani haosul. Francezii ajunsesera abia azi dimineata la ora 8:00 in Kosovska Mitrovica, unde isi amenajau cartierul general. Tancurile Leclerc, care aveau sa sprijine desfasurarea soldatilor, au avut nevoie de 13 ore ca sa ajunga din tabara de la Kumanovo. In timp ce francezii se desfasurau in Kosovska Mitrovica, doi militari italieni deveneau primele victime din randul fortelor internationale de mentinere a pacii in Kosovo. Au fost grav raniti de explozia unei mine.
Comandantul suprem al Fortelor aliate in Europa, generalul Wesley Clark, a avertizat in legatura cu riscul ca anumite ca anumite grupuri paramilitare iugoslave sa ramana in Kosovo. “Armata se retrage repede, soldatii sunt grabiti, Politia se intoarce, de asemenea, iar noi ii supraveghem indeaproape,” a declarat generalul american, intr-un interviu acordat BBC la Bruxelles. “In ceea ce priveste anumite grupuri paramilitare, nu este clar daca s-au retras toate sau nu, iar noi vom verifica aceasta foarte amanuntit in urmatoarele saptamani.”
Pana una-alta, soldatii britanici din KFOR au stabilit un perimetru de securitate in jurul sediului Politiei din Pristina, pentru a permite anchetatorilor Tribunalului Penal International sa caute dovezi ale unor eventuale crime de razboi. Occidentalii afirmasera de mai multe ori ca de aici ar fi fost coordonate operatiunile de epurare etnica a albanezilor din Kosovo. Putina lume mai spera, insa, sa descopere eventuale probe in sediul Politiei din Pristina, pentru ca sarbii au avut destul timp sa le distruga. Mai multi martori oculari au povestit chiar ca, in ultimele 3 zile, i-au vazut pe politistii sarbi arzand dosare.
In cursul dupa-amiezii, britanicii din KFOR au anuntat ca ar fi descoperit un adevarat centru de tortura in fostul sediu al Politiei sarbe din Pristina. “Am gasit aici cutite, bastoane, bate de baseball avand gravate sloganuri sarbesti, o cutie plina cu manusi de box americane, elemente pornografice barbare si droguri,” a declarat un reprezentant al KFOR. “Cel mai surprinzator este ca aceasta cladire nu pare sa fi fost un centru de detentie special pentru victimele fortelor sarbe, ci doar un cartier general obisnuit al Politiei. Altadata, actele barbare comise aici erau, probabil, aproape o chestiune de rutina.”
Acum, dupa retragerea militarilor sarbi, situatia se schimbase si victimele violentelor erau sarbii. Azi-dimineata, au fost descoperite cadavrele a doi sarbi, Vlastimir si Persa Stanisavljevic, care au fost executati de UCK in casa lor din satul Sofalija, nu departe de Pristina. Dupa-amiaza, ignorand prezenta trupelor KFOR, aproape in centrul Pristinei, luptatorii UCK au deschis focul asupra unui automobil inmatriculat in Nis, ucigandu-l pe sofer. Incidente de acest fel erau frecvente, membrii UCK tragand asupra oricarui automobil in care li se parea ca ar circula vreun sarb.
Din acest motiv, in apropiere de localitatea Stimlje, doi jurnalisti britanici si calauza lor au fost raniti de gloantele trase dintr-o padure asupra lor. Reporterul Simon Houston si fotograful Chris Wyatt, de la cotidianul “Daily Record” din Glasgow, precum si calauza lor, albanezul Xherdet Shabani, se intorceau cu un automobil de la Stimlje, cand mai multi necunoscuti au inceput sa traga cu pistoale automate asupra lor. “Cred ca erau albanezi din UCK si ne-au confundat cu sarbii care se refugiaza din Kosovo,” povestea Houston. “Calauza ne-a spus sa nu oprim si am calcat pe acceleratie, in timp ce ei trageau in noi. Mi-am dat seama ce se intampla, doar cand o aschie m-a lovit in cap.”
In acest timp, in Serbia razboiul facea victime si dupa semnarea acordului de pace. Dimineata, Veselka Ristic, o femeie de 54 de ani din satul Veliko Vojlovce, de langa Leskovac, a iesit sa-si sape gradina. Dupa o jumatate de ora, vecinii au auzit o explozie si, cand s-au dus sa vada ce s-a intamplat, au gasit-o pe femeie sfartecata de explozia unei bombe cu fragmentatie. Una dintre miile de bombe nedetonate, imprastiate peste tot in Iugoslavia, dar mai ales in Kosovo.
Neutralizarea bombelor lansate in Marea Adriatica de avioanele NATO, din cauza unor dificultati intampinate la intoarcerea din misiunile impotriva Iugoslaviei, va incepe in scurt timp, a anuntat Statul Major al Marinei italiene, citat de AFP. Bombele a caror recuperare nu prezinta pericol vor fi pescuite si aduse pe uscat pentru a fi detonate, iar cele irecuperabile vor fi neutralizate la fata locului. O sursa judiciara a anuntat ca Marina militara italiana a comunicat Parchetului din Venetia ca este imposibil sa se recupereze bombele, din motive de securitate. “Detonarea la fata locului, prin incarcaturi explozibile ghidate de la distanta si reducerea impactului asupra mediului inconjurator vor fi asigurate prin tehnici sofisticate ale marinei,” se explica intr-un comunicat. El precizeaza ca genistii italieni au reperat pana in prezent 23 de bombe, dupa cercetarea a 95 % din teritoriul care le-a fost repartizat. Primele bombe au fost gasite din intamplare, la 10 mai, de catre pescarii din regiune, trei dintre acestia fiind raniti de explozia unui proiectil. Circa 160 de bombe au fost aruncate in nordul si in sudul Marii Adriatice din avioanele aliate.
In Serbia continuau sa apara bilanturi ale pagubelor provocate de bombardamente. Maiorul Milomir Mijatovic, comandantul aeroportului Ponikve de langa Uzice, care a fost tinta raidurilor aeriene inca din prima zi de razboi, a declarat ca pe aeroport au cazut 470 de proiectile. El a explicat ca, desi apararea antiaeriana era asigurata majoritar din rezervisti, acestia au reusit sa respinga o buna parte din cele 36 de raiduri aeriene ale NATO, fara ca vreun sarb sa fie ucis. Slobodan Bosiljkov, directorul principalei rafinarii din Serbia, cea de la Pancevo, a anuntat ca pagubele provocate de bombardamentele NATO depasesc 650 de milioane de dolari. Inca din primele zile de razboi, au fost distruse dispozitivele de alimentare si principalele instalatii ale rafinariei. Desi a fost imediat inchisa, rafinaria a fost bombardata in continuare, astfel incat, in prezent, cei 1.700 de angajati au ramas fara locuri de munca.
Apropo de distrugeri si de reconstructie, povestea vinderii fabricii “Zastava” din Kragujevac incepea sa se confirme. Astazi, Milan Beko, presedintele Consiliului de administratie, a anuntat ca pregateste un plan de reconstructie a fabricii. “Guvernul trebuie sa se decida daca il pune in aplicare sau nu,” a declarat el. “Repunerea in functiune a fabricii este, insa, necesara din ratiuni economico-sociale.” Dupa care, ca din intamplare, Beko a pomenit ca italienii de la FIAT ar putea deveni parteneri de perspectiva pentru “Zastava”. El a povestit ca a luat legatura cu ambasadorul Italiei la Belgrad, pentru ca militarii italieni au primit supravegherea regiunii din jurul orasului Pec. Aici, se afla fabrica “Ramiz Sadic”, unde se gaseste unica presa de caroserii de camion din Balcani, care ar putea incepe sa lucreze imediat pentru “Zastava”. Si – inca o simpla coincidenta – reprezentantii confederatiei sindicale “Cobas“, care reprezinta interesele muncitorilor din concernele FIAT si Alfa Romeo, au sosit astazi la Kragujevac si i-au inmanat lui Milan Beko o donatie de 200.000 de marci germane pentru angajatii de la “Zastava”. Dupa care au declarat ca intentioneaza sa mai stranga, pentru a-i ajuta, inca 1 milion de marci.
Duma de Stat a Rusiei a votat in unanimitate o rezolutie prin care cere ca secretarul general al NATO, Javier Solana, sa fie judecat pentru “crime impotriva umanitatii“, relateaza AFP. Deputatii au votat cu 299 de voturi pentru, nici unul impotriva si nici o abtinere o propunere a vicepresedintelui camerei, Serghei Baburin, reprezentant al formatiunii Puterea poporului, apropiat de comunistii care detin majoritatea in Duma. “Luand decizia de a lansa o actiune militara impotriva Republicii Federale Iugoslavia, inaltii reprezentanti ai NATO – si, in special, Solana – au infaptuit o crima militara si trebuie sa raspunda pentru crimele impotriva umanitatii comise in cadrul acestei agresiuni,” se afirma in textul votat de deputati.
Situatia politica in Serbia a ramas neschimbata. In timp ce Opozitia solicita ridicarea starii de razboi si demisia lui Slobodan Milosevic, formatiunile de la Putere nici nu voiau sa auda despre asa ceva. Partidul Democratic Reformist din Vojvodina a anuntat ca va incepe, impreuna cu alte 6 formatiuni care alcatuiesc Uniunea Partidelor Democratice, strangerea de semnaturi prin care va cere demisia presedintelui iugoslav. Partidul Noua Democratie a comunicat ca situatia din Kosovo si Metohia nu mai poate fi tolerata si a facut apel la Natiunile Unite sa asigure securitatea locuitorilor din provincie si sa dezarmeze gherilele UCK: “Televiziunea nationala iugoslava inchide ochii si se preface ca nu stie ca in Metohia nu a mai ramas nici un sarb si ca prigoana si crimele care se petrec in Kosovo vor determina ca aceasta regiune, care a apartinut de veacuri Serbiei, sa ramana fara sarbi.”
Partidul Democrat din Serbia a atras atentia ca rezolutia ONU privind demilitarizarea UCK nu prevede si dezarmarea acestei formatiuni. “Rezolutia contine termenul demilitarizare, dar nu spune nimic despre dezarmarea UCK,” a declarat Vojislav Kostunica, presedintele partidului. “Ieri, la Kosovopolje, generalul Michael Jackson a gresit spunand ca militarii KFOR ii dezarmeaza pe teroristii UCK. Pana acum, i-au dezarmat doar pe luptatorii izolati intalniti pe sosele, insa nu au intrat in nici o baza a acestora, unde se afla munti de armament.”
Ivica Dacic, purtatorul de cuvant al SPS, a solicitat sarbilor sa ramana in Kosovo si sa astepte ca fortele internationale de mentinere a pacii sa-si indeplineasca misiunea si sa le asigure o viata normala. El a subliniat ca reprezentantii comunitatii internationale s-ar fi convins ca, in Kosovo, factorul de destabilizare il reprezinta bandele de teroristi si separatisti albanezi. “Starea de razboi va fi ridicata cand se va finaliza implementarea planului de pace, conform intelegerilor tehnico-militare,” a raspuns el formatiunilor din Opozitie. Intrebat despre activitatea executivului, in conditiile in care membrii SRS si-au depus demisiile, Dacic a raspuns ca Guvernul Serbiei functioneaza normal, iar radicalii trebuie sa ramana pe posturile lor, in interesul statului si al poporului.
Intr-adevar, Partidul Radical din Serbia (SRS) a organizat astazi o conferinta de presa, anuntand ca ramane in guvern, insa nu din cauza decretului presedintelui Milan Milutinovic, ci doar pentru a asigura functionarea acestuia pana la ridicarea starii de razboi si formarea unui alt guvern. “Atat timp cat era in vigoare starea de razboi, nu era nevoie de un decret prezidential pentru a-i mentine in guvern pe ministrii radicali,” a precizat Vojislav Seselj. “Ministrii nostri isi vor continua activitatea pana la numirea unui alt guvern, insa trebuie sa amintesc ca ei ocupa doar portofolii tehnice. De acum incolo, discutiile cu SPS si JUL se vor axa numai pe astfel de probleme.”Ministrii SRS nu participasera la sedintele de guvern din ultimele doua zile, in semn de protest, insa au anuntat ca vor lua parte la sedintele viitoare. Seselj a spus ca SRS nu are nevoie de aprobarea Parlamentului pentru a se retrage din guvern, mai ales ca acesta se va intruni abia la 1 octombrie. El a adaugat ca nu Guvernul Serbiei a vandut Kosovo si si-a exprimat increderea ca provincia va scapa de sub cizma cotropitorilor si va reveni sub autoritatea guvernelor sarb si iugoslav. “SRS doreste organizarea alegerilor anticipate la toate nivelurile,” a anuntat Seselj, “insa acest lucru nu este posibil, atat timp cat Kosovo este sub ocupatie.”
China a respins explicatiile date de Statele Unite pentru bombardarea, luna trecuta, a ambasadei Beijing-ului la Belgrad, a informat agentia China Noua. Explicatiile furnizate ieri de subsecretarul de stat american Thomas Pickering ministrului chinez al Afacerilor Externe Tang Jiaxuan “nu sunt convingatoare” si “de aceea, guvernul si poporul chinez nu pot accepta concluzia potrivit careia bombardamentul a fost o greseala“, a precizat agentia de presa chineza. China Noua adauga ca seful diplomatiei chineze a invitat din nou Statele Unite sa furnizeze “o explicatie satisfacatoare” in privinta bombardamentului din 7 mai.
Interesant este cat de mult i-a deranjat pe cei de la Putere comunicatul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe, prin care se cerea demisiile guvernului si a presedintelui Milosevic. Ivica Dacic dadea lectii de morala: “Fiecare biserica trebuie sa fie alaturi de popor si de organele statului si nu sa se puna impotriva intereselor lor.” Vojislav Seselj se prefacea nepasator: “Intotdeauna, implicarea bisericii in politica a avut efecte minime. Nu uitati ca toti cei care au agitat spiritele in Sfantul Sinod au pierdut apoi alegerile.”
Apelul lansat de Biserica Ortodoxa Sarba era considerat de catre Opozitie un factor in plus de presiune asupra lui Milosevic. “Biserica nu poate sa provoace plecarea sa, dar are o anumita influenta in societate,” comenta Vesna Pesic. “Oamenii incep sa ajunga la concluzia ca nu au nici un viitor cu Milosevic.” Spre deosebire de alti lideri ai Opozitiei, fosta presedinta a Aliantei Civice din Serbia avea rezerve cu privire la sfarsitul politic al presedintelui iugoslav. Ea era de parere ca s-ar putea ca Iugoslavia sa-si continue drumul pe panta descendenta pe care se afla in ultimii 10 ani si ca, inainte de orice alegeri, ar fi binevenit ca Milosevic sa mai piarda din putere. “Am ajuns la sfarsitul chestiunii nationale sarbe. Cu Kosovo este pentru a treia oara, dupa Croatia si Bosnia, cand sarbii sunt expulzati dintr-un teritoriu,” amintea ea. “Acum, avem in Serbia minoritati reduse, mai usor de administrat. Putem sa ne concentram asupra unei alte notiuni a natiunii, mai politica, si sa nu ne mai referim tot la etnicitate.”
La randul sau, Zoran Djindjic se straduia sa convinga comunitatea internationala sa nu izoleze Serbia din cauza presedintelui Slobodan Milosevic. “Ar fi tragic daca, dupa razboi, sarbii vor fi victimele pacii,” a declarat el la Budapesta. “Milosevic nu este singura problema din Iugoslavia. Dupa democratizarea tarii, trebuie sa apara figuri noi pe scena politica sarba. Nu indivizii trebuie sa castige, ci un nou concept politic.” Presedintele Partidului Democrat a explicat ca, daca alegerile vor fi organizate rapid, ar putea fi castigate din nou de Slobodan Milosevic, datorita masinariei de propaganda pe care o are la dispozitie. El spera ca, in cateva luni, Opozitia sa castige increderea oamenilor si viitoarele alegeri: “Exista speranta ca un nou concept politic democratic sa poata fi pus in practica in Iugoslavia, fara varsare de sange.”
Problema Opozitiei ramanea, insa, lipsa de rabdare. Sperand ca vor putea profita de conjunctura favorabila a declinului popularitatii lui Slobodan Milosevic, liderii Opozitiei se pripeau si faceau greseala dupa greseala. Astazi, am aflat detalii despre intalnirea de sambata, din orasul muntenegrean Njivice, dintre ei si emisarul american pentru Balcani Richard Gelbard. La reuniune au participat fostul premier iugoslav Milan Panic, fostul guvernator al bancii centrale Dragoslav Avramovic, liderul Partidului Democrat Zoran Djindjic, presedintele partidului Social Democratia Vuk Obradovic, liderul Aliantei Civice Goran Svilanovic si presedintele Partidului Democrat Crestin Vladan Batic, adica liderii coalitiei “Alianta pentru Schimbare“, alaturi de personalitati marcante din guvernul Muntenegrului. “SUA doresc sa incurajeze procesul democratic din Serbia, cu conditia ca Opozitia sa dea dovada de coeziune,” le-a spus Richard Gelbard, care a subliniat, insa, ca “rasturnarea lui Milosevic de la putere este problema poporului sau si nu a guvernului american”. El a evocat posibilitatea de a promite o recompensa celor care vor ajuta la aducerea presedintelui Slobodan Milosevic in fata TPI, adaugand ca nici premierul Momir Bulatovic nu va scapa de inculparea pentru crime de razboi, “deoarece a condus guvernul federal in timp ce in Kosovo au fost comise crime abominabile”. In afara de promisiuni si sfaturi, liderii Opozitiei sarbe nu au primit nimic. In schimb, intalnirea lor cu reprezentantul american avea sa fie bine speculata de presa subordonata Puterii de la Belgrad, care i-a acuzat fatis de tradare si pactizare cu cei care au bombardat Iugoslavia, acuzatii suficient de serioase ca sa-i compromita in fata sarbilor.
Eram dezamagit de atitudinea liderilor Opozitiei, mai ales ca, intr-adevar, conjunctura politica le era favorabila. Saptamanalul “NIN” a publicat rezultatele unui sondaj telefonic, conform caruia mai putin de 50 % dintre sarbi sunt de acord cu afirmatiile lui Slobodan Milosevic, conform carora Serbia a invins Alianta Nord-Atlantica. Din 200 de apeluri telefonice gratuite, receptionate din intreaga Serbie (mai putin Kosovo si Metohia), numai 46 % dintre cei care au sunat au fost de parere ca Serbia a iesit invingatoare din acest razboi. Ceva mai mult de o treime dintre cei chestionati erau de acord cu planul de pace Cernomirdin-Ahtisaari si numai 41 % credeau ca conditiile impuse de acesta sunt mai bune decat cele prevazute in acordul de la Rambouillet. Printre tarile considerate de sarbi drept prietene se numara Grecia (52 % dintre cei intervievati) si Rusia (48,5 %). Conform sondajului, doar 29,5 % dintre sarbi cred ca Rusia ii va ajuta cel mai mult dupa terminarea razboiului. 52 % sunt de parere ca sarbii din Kosovo nu doresc sa-si paraseasca gospodariile si sa se refugieze din provincie, iar 64 % nu cred ca sarbii ar fi comis crimele de razboi de care sunt acuzati.
Discutiile ruso-americane legate de participarea Rusiei la KFOR au fost reluate astazi la Helsinki, informeaza AFP. “Seful statului rus dezaproba categoric refuzul occidentalilor de a acorda Rusiei un sector din Kosovo si va cauta mijloacele prin care sa se opuna acestui lucru,” i-a spus Boris Eltin, la telefon, ministrului Apararii Igor Sergheev, care se afla la Helsinki. La sfarsitul discutiilor de astazi, ministrul Afacerilor Externe Igor Ivanov a declarat ca Rusia si Statele Unite nu au rezolvat inca problema stationarii trupelor ruse in Kosovo, dar au ajuns la un acord privind participarea Moscovei la structurile de comanda ale KFOR. El nu a precizat daca Rusia a acceptat, pana la urma, sa isi puna trupele sub comanda NATO, asa cum cereau Statele Unite, sau daca s-a gasit o eventuala formula mai supla. Convorbirile au fost intrerupte in timpul noptii, dupa 8 ore de negocieri, fara incheierea vreunui acord, chiar daca ministrul american a vorbit despre “progrese in toate domeniile”.
Am reusit sa citesc pe Internet o revista a presei ruse de astazi, care vorbea despre dificultatile pe care le intampina Rusia pentru a-si aproviziona si a-si intari efectivele aflate in Kosovo. Cotidianul “Segodnia” titra pe prima pagina: “Pentru a intra in Kosovo, soldatii rusi ai pacii trebuie sa faca inconjurul lumii”. Articolul sublinia ca tentativele Ministerului de Externe si ale Statului Major al Armatei Ruse, de a obtine un culoar aerian din partea Ungariei, Romaniei si Bulgariei pentru a ajunge la Pristina, nu au nici o perspectiva de succes. “De la extinderea NATO spre est, intregul spatiu aerian al Europei este controlat de facto de Alianta,” nota, la randul sau, cotidianul “Nezavisimaia Gazeta“. “Nu exista o fraternitate slava in nici o alta parte decat in Rusia, Belarus si, in parte, in Ucraina. Bulgarii, polonezii, cehii vor face tot ce le va ordona cel mai puternic. Iar tarile care nu sunt inca membre ale NATO o vor face cu si mai mare ardoare decat cele care sunt deja membre. Rusia a aparat singura Iugoslavia. Ea s-a trezit unica disidenta din lumea intreaga. Poate sa fie mandra, insa in stadiul actual al economiei ruse este imposibil sa transforme aceasta solitudine orgolioasa intr-o contrapondere reala fata de Statele Unite.”
Dupa transmisia pentru Stirile de la 19:30, m-am interesat la Bucuresti si am aflat ca, intr-adevar, autoritatile romane au respins printr-o nota verbala solicitarea Federatiei Ruse, adresata in 13 iunie, privind survolarea teritoriului nostru de catre 6 avioane cu echipament militar. Viorel Ardeleanu, directorul Directiei NATO din Ministerul de Externe, a declarat in plenul Parlamentului ca se poate reveni asupra solicitarii Federatiei Ruse, doar in momentul in care va exista o notificare in acest sens din partea NATO. De altfel, inca de la inceput, Rusia nu si-a pus mari sperante in obtinerea acordului de survol din partea Romaniei si solicitarea sa nu a avut, conform uzantelor diplomatice si militare, un caracter oficial. S-a facut printr-o nota verbala, iar refuzul tarii noastre a fost transmis printr-o modalitate similara.
O alta veste pe care am auzit-o in timp ce imi asteptam randul la Stiri m-a facut sa ma bucur ca “scriitorul” Dragan nu mai trece pe la hotel “Toplice“. Nu stiu cum i-as fi justificat decizia de astazi a Guvernului, care a hotarat sa interzica accesul pe teritoriul Romaniei pentru Slobodan Milosevic, membrii familiei sale si demnitarii din guvernele Iugoslaviei si Serbiei. In total, hotararea de guvern viza 284 de cetateni iugoslavi, dintre care 105 membri ai guvernului, 65 de politicieni si 114 persoane care au sprijinit regimul de la Belgrad. Pana si Nelu a auzit de aceasta initiativa a Romaniei si m-a intrebat ce i-a apucat pe cei de la Bucuresti, pentru ca nimeni nu ne ceruse o astfel de hotarare si nici o alta tara nu anuntase, deocamdata, ceva similar.
Desi nu le-au aprobat rusilor trecerea prin spatiul lor aerian, autoritatile bulgare au decis astazi ridicarea embargoului impus in 22 martie Iugoslaviei, privind exportul si tranzitul produselor petroliere. Principalul punct de frontiera cu Iugoslavia, cel de la Kalotina, a fost redeschis, iar directorul unei companii private de transport rutier a anuntat ca autobuzele sale vor relua, de azi, cursele intre Sofia si Nis, care ar putea fi prelungite pana la Belgrad, pe soselele secundare care nu au fost avariate de bombardamente.
Militarii NATO aflati la Timisoara pentru a coordona survolarea teritoriului romanesc de catre avioane ale Aliantei vor ramane in Romania “cat timp NATO si Romania vor dori sa colaboreze pentru supravegherea operatiunilor aeriene in Balcani,” a declarat agentiei Mediafax, David Asjes, ofiter al Armatei americane. Acordul tehnic incheiat intre Romania si NATO nu prevede, potrivit lui Asjes, un termen fix pentru incheierea misiunii. Ofiterul american a aratat ca facilitatile oferite de aeroportul din Timisoara “sunt tot ceea ce trebuie” pentru indeplinirea misiunii echipei NATO. Specialistii Aliantei detin propriul sistem de recunoastere amic-inamic a avioanelor si primesc date de la Sistemul Integrat de Supraveghere a Spatiului Aerian (ASOC) de care dispune Romania.
Seara, inainte de a cobori la cina, am urmarit jurnalul RTS. Merita ! In loc sa vorbeasca despre toate aceste probleme pe care mi le notasem de-a lungul intregii zile, despre refugiatii din Kosovo care continuau sa soseasca in valuri in toate localitatile Serbiei sau macar despre intalnirea dintre generalul Michael Jackson si patriarhul Pavle, care a ajuns la Pristina, jurnalul continea doar propaganda. Ba chiar se anuntase ca situatia de la Pristina si Kosovopolje s-ar fi normalizat. Oricum, inceputul a fost cel putin amuzant pentru cineva care a apucat sa traiasca intr-un regim totalitar.
RTS a reluat, pur si simplu, discursul lui Slobodan Milosevic, rostit zilele trecute la inaugurarea lucrarilor de reconstructie a podului peste Dunare de la Beska. Dupa care crainica a prezentat un mesaj primit prin fax, de la nu stiu ce firma din Elvetia, care dorea sa finanteze reconstructia podului. A urmat un apel al Guvernului federal catre sarbii din Kosovo, care erau rugati sa nu paraseasca provincia, fiind asigurati ca fortele internationale de mentinere a pacii ii vor dezarma pe luptatorii UCK. Desigur, mesajul incepea cu sublinierea ca Iugoslavia si-a indeplinit, pana acum, toate obligatiile asumate prin acordul de pace. A urmat un reportaj din Kosovo, in care generalul Jonathan Bailey, adjunctul comandantului KFOR, tinea un discurs in fata sarbilor dintr-o localitate din Kosovo si ii asigura ca ii va proteja pe toti si nu va tolera amenintari si actiuni criminale. Spre marea satisfactie a sarbilor, care l-au aplaudat furtunos, generalul a folosit expresia “asa-numita UCK“, atunci cand a vorbit de demilitarizarea organizatiei separatiste. Am mai privit putin si, cand au inceput sa curga stirile despre liderii si presa internationala care dezavuau actiunile UCK si cereau rezolvarea urgenta a situatiei din Kosovo, m-am plictisit si am plecat sa mananc.
Dupa cina, am iesit cu Mile la barul muntenegrenilor de langa hotel, unde am ascultat linistiti muzica buna la Radio Nostalgija, iar eu mi-am pregatit corespondenta pentru Stirile de la miezul noptii. In care, pe langa un rezumat al zilei, am adaugat informatia ca patriarhul Pavle a sosit in aceasta seara la sediul Patriarhiei din Pec, unde va ramane in continuare, alaturi de credinciosii sarbi care s-au refugiat aici. La sosire, el le-a reamintit oamenilor care l-au intampinat de vorbele lui Iisus: “Cei care vor indura pana la capat, aceia se vor mantui.”