sorinbogdan

jurnalist, screenwriter, communicator

miss fata de la tara: mihaela musuroi din izbiceni, olt

by

ultima filmare pentru al doilea sezon din “miss fata de la tara“, reality show-ul pe care prietenii mei de la media factory il produc pentru prima tv, am facut-o la izbiceni. o comuna din oltenia de campie, la cativa kilometri de dunare, condusa de un primar care are ambitia sa impuna rosia de izbiceni ca brand national. toti localnicii cultiva legume si nu cred ca am vazut vreo gradina fara cel putin un solar.

vedeta care trebuia sa aleaga cea mai frumoasa olteanca a fost andrei duban. neobosit, foarte simpatic si permanent pus pe glume. am lucrat foarte bine impreuna, cu toate ca in prima zi de filmare, un vant puternic a lasat fara curent jumatate de judet. spre deosebire de aurelian temisan, cu care – de altfel – e bun prieten, andrei duban nu magnetizeaza la fel de bine sala, dar este naucitor de bun in dialogurile directe cu oamenii din fata sa. e spontan si parca are intotdeauna o poanta pregatita pentru momentul urmator. am remontat secvente din filmarile de la izbiceni si le-am postat pe youtube. unul din cele mai reusite momente a fost proba speciala, filmata in centrul comunei, in plina zi de targ.

finala am organizat-o pe scena centrului cultural “tudor gheorghe”, cel mai tare camin cultural pe care l-am intalnit intr-o comuna din romania. dotat cu mixere de sunet si lumina, cu trei grile de lumini si moving heads, sonorizare impecabila, videoproiector si internet wireless. a fost neincapator pentru cata lume ar fi dorit sa asiste la spectacolul nostru, asa ca am scos doua boxe pe balconul din fata si am proiectat imagini pe un ecran, pentru cei ramasi pe afara. cat de greu i-a fost lui andrei duban sa aleaga cea mai frumoasa fata din izbiceni se poate vedea din secventele urmatoare, in care cele sase concurente danseaza pe ritmuri moderne in tinuta sexy.

celebru pentru tolba plina de bancuri, andrei duban le-a dat tema de casa celor sase concurente sa vina la finala cu un banc a carui poanta sa n-o stie. au urmat momente surprinzatoare, mult gustate de publicul din sala.

proba pentru care concurentele au adus mancaruri traditionale gatite cu mana lor a iesit la fel de bine. andrei a fost in mare forma, a gustat din bucate si a cerut pareri de la cei din sala, care au intrat in jocul lui si au avut replici cu un umor aparte.

desi i-a fost greu sa aleaga, pana la urma, andrei s-a hotarat: mihaela musuroi din izbiceni va reprezenta oltenia in finala din 2 mai a emisiunii “miss fata de la tara“. 14 ani, eleva in clasa a VIII-a, cuminte si muncitoare. 1,72 m si 62 kg. impreuna cu fratele ei, isi ajuta tatal la gradinarit, pentru ca mama lor a fost operata de hernie de disc. ii place literatura, scrie poezii, este infipta ca o olteanca si are intotdeauna o replica intr-un dialog. cred ca va avea mari sanse sa castige luni seara premiul cel mare, de 15.000 de euro.

Share

miss fata de la tara: elena coteanu din dudestii noi, timis

by

prins in vartejul unor probleme urgente, era sa uit ca in 2 mai e finala de la “miss fata de la tara“, un reality show produs de media factory pentru prima tv. intre timp, formatul a fost cumparat de endemol france, va fi produs din toamna in ucraina de 1plus1 tv, e “optioned” in rusia, iar mai multe companii americane negociaza preluarea lui.

pentru sezonul doi, am filmat in dudestii noi, langa timisoara, cu aurelian temisan. locuita de multi timisoreni, comuna e oarecum tipica pentru banatul de azi: aproape urbanizata, inca sub amprenta gospodarilor nemti care o locuiau candva, curata si civilizata. celebra deja nu doar pentru ca are cel mai tanar primar din tara, ci si pentru ca acesta a ajuns pana in semifinala concursului eurovision. aurelian temisan a fost o surpriza placuta: plin de energie, cu simtul umorului, si-a intrat imediat in rol, desi la inceput se descurca mai greu in dialog cu localnicii intalniti pe strada.

am simtit ca temisan o va alege pe elena coteanu inca de cand am intalnit-o. zambetul superb, dublat de stralucirea unui cristal swarowski infipt in incisiv ne-a cucerit instantaneu pe toti. ii citeai in ochi dorinta de a intra in concurs. avea o poveste interesanta, experienta a doi ani petrecuti in spania, de unde s-a intors pentru ca isi dorea putin mai mult decat o viata de nevasta care gateste si creste copiii, un bun simt banatean, dar si suficient tupeu.

in dimineata finalei, le-am dus pe cele sase candidate in curtea la nea costica, ghidul nostru. le pregatisem o proba speciala amuzanta: sa prinda cinci purcelusi. fara ca restul echipei sa stie, le-am sugerat fetelor ca, la finalul probei, sa le faca o surpriza. elena si lavinia s-au descurcat cel mai bine.

in finala, mi-a placut mult de aurelian temisan. simpatic, profesionist, interactiona foarte bine cu sala, stia sa tina oamenii in priza si reactiona foarte bine la elemente neprevazute. primul: din cauza unei prize supraincarcate, in momentul in care incepea sa cante fanfara adusa de la timisoara sa deschida show-ul, sareau sigurantele panoului electric 🙂 la prima proba, fetele s-au intrecut sa obtina cea mai lunga coaja de mar, din trei incercari. desigur, proba cea mai asteptata a fost dansul modern. din cauza echipamentului fetelor: tricou si pantaloni scurti.

au urmat, printre altele, probele “clasice”: straie si dans populare, apoi mancare traditionala, gatita de concurentele alese. aurelian temisan a fost un showman perfect: a improvizat momente simpatice si a interactionat impecabil cu oamenii din sala.

pentru a prelungi tensiunea si emotiile concurentelor, aurelian temisan a cantat impreuna cu “celebra” formatie a lui nelutu din dudestii noi o piesa superba. apoi a ales fata care va reprezenta banatul in finala din 2 mai pentru “miss fata de la tara”: elena coteanu. cu mari sanse sa castige premiul cel mare, zic eu.

Share

primul live din noul terminal al aeroportului henri coanda din bucuresti

by

profit ca b1 tv este, deocamdata, singura televiziune din romania capabila sa transmita in direct din locuri si situatii inaccesibile celorlalte posturi tv, pentru a marca inca o premiera. in seara de 29 martie, adrian bucur a realizat o spectaculoasa transmisie in direct pentru stirile b1 tv de la ora 20:00 din noul terminal al aeroportului henri coanda din bucuresti. proaspat inaugurat. cu deja celebrele backpack-uri, ne-am permis sa ne plimbam prin terminal, plecand din tunelul care asigura accesul spre avion, trecand prin usi glisante, scari rulante, lifturi de sticla si covoare rulante. totul live, filmat impecabil dintr-o bucata de daniel bosa.

in curand, nu vom mai fi singuri. am inteles ca mai multe posturi de televiziune se grabesc sa ne ajunga din urma si incearca sa-si cumpere “rucsacul magic“. pana atunci, fiti pe faza: mai urmeaza surprize la fel de spectaculoase 🙂

Share

primul live dintr-o ambulanta

by

continuam premierele romanesti in jurnalele de stiri ale b1 tv. inca suntem singura televiziune din romania capabila sa transmita in direct din vehicule in miscare sau din locatii in care ai nevoie de mobilitate totala. am explicat cum facem intr-un articol anterior. desigur, uneori nu ne iese perfect, dar progresam.

in jurnalul de stiri din 18 martie 2011, adrian bucur a relatat in direct interventia unui echipaj al ambulantei din bucuresti. nimic contrafacut, totul live. criticile pentru durata cam mare a interventiei pentru un jurnal de stiri mi le asum. dincolo de orice, ramane performanta lui adrian bucur si a lui george casagic, cameramanul care s-a descurcat perfect in dificila transmisie.

Share

raiffeisen bank – profesionalism si respect pentru clienti

by

ieri dimineata, am primit un mesaj prin sms de la raiffeisen bank, de la care am un card de credit:

cardul dvs de cumparaturi a fost reinnoit si il puteti ridica de la ag. victoria calea victoriei nr.21. cardul vechi expira la sfarsitul lunii.

foarte frumos, ar zice oricine. o banca moderna, profesionista, care isi respecta clientii. doar ca as adauga un mic detaliu: cardul respectiv a expirat la sfarsitul lunii ianuarie. am avut noroc ca il foloseam pentru plati prin paypal si primisem la timp un avertisment de la adevaratii profesionisti, asa ca m-am dus acum doua luni la agentia raiffeisen de pe calea victoriei si mi-am ridicat cardul cel nou. desigur, cucoana careia ii batusem obrazul ca nu m-au anuntat cand trebuia si-a lipit pe fata zambetul fortat la care o obliga regulamentul si m-a asigurat ca nu se va mai intampla. incercase initial sa-mi spuna ca poate am primit un sms pe care nu l-am bagat in seama si mi-a propus sa ma indulcesc cu o bomboana cacanie, invelita intr-un celofan dubios cu sigla bancii.

muriti, baaaaaa !

Share

miss fata de la tara: dorina colnita din prundu bargaului

by

dupa succesul primului sezon al emisiunii “miss fata de la tara“, prima tv a solicitat casei de productie media factory inca o serie. primul care a plecat la filmari a fost dan bordeianu. in bistrita, la prundu bargaului. n-am produs eu acest episod, ci adrian robe aka strumfu, cel care a avut ideea acestui reality show. restul echipei a fost aceeasi. imagine: alin barbu, cornel iancu aka giovanni si eduard brinzea aka edi. sunet: gabi rizescu. asistent de productie: ionut stoian. sef de productie: silvia rosca.

la fel ca in primul sezon, dan bordeianu nu a ales doar o fata frumoasa, autentic de la tara, ci si o poveste. impresionanta, zic eu. tipica pentru viata la tara din acesti ani. dorina colnita, dintr-o familie care lupta din greu cu viata, cu sistemul si cu ghinionul de a se naste intr-o tara in care cei care o conduc nu stiu cum se traieste in mediul rural decat din filme.

pentru ca filmarile sa fie mai spectaculoase, prietenii mei de la media factory au adaugat o proba speciala, cu specific local, prin care trebuie sa treaca fetele selectionate pentru finala locala. cand am vazut ce au nascocit la prundu bargaului, am ramas mut. nu cred ca as fi fost in stare sa o duc pana la capat, insa fetele n-au avut nici o problema ! dorina colnita, fata pe care dan bordeianu a ales-o pana la urma sa participe la finala de la bucuresti, a trecut prin proba speciala cu lejeritatea unui barbat, dar i-au dat lacrimile cand ne-a dezvaluit un detaliu al vietii sale. pentru ca fratele ei sa termine o facultate, intreaga familie a sacrificat multe: cot la cot cu tatal lor, dorina a muncit ca un rob in gospodarie, la animale, dupa lemne in padure, in arsita verii, in umezeala toamnei sau in gerul iernii, iar mama lor a plecat la munca in germania, situatie pe care am intalnit-o frecvent in satele romaniei.

am remontat un fragment din proba speciala la care au fost supuse fetele si cateva imagini din finala. in care dan bordeianu si echipa de productie le-au pus pe fete sa taie ceapa, sa defileze cu romica in brate sau sa jumuleasca contra cronometru cate o gaina. n-am mai vazut asa ceva de cand eram copil si bunica-mea sucea gatul unei oratanii din ograda.

ultima parte a finalei a fost mai feminina. fetele au defilat in rochii de seara, apoi in costume populare mostenite de la bunicile sau mamele lor si au fost invartite intr-un dans popular traditional. pentru dorina, a fost o seara de vis: nu numai ca dan bordeianu a ales-o miss fata de la tara, ci a avut parte si de o surpriza emotionanta, pe care o puteti descoperi in finalul imaginilor urmatoare.

Share

primul live din metrou

by

sa va spun eu cum sta treaba: in jurnalul de stiri b1 tv din 17 martie 2011, ati vazut o premiera in televiziunea din romania. prima transmisie in direct dintr-un vagon de metrou in miscare, cu coborare si iesire pe scarile rulante din piata universitatii. nu a fost inregistrare. b1 tv a cumparat cateva backpack-uri. eu sunt cam atehnic, dar stiu ca e vorba de un rucsac in care se afla un device conectat la sase modem-uri care functioneaza in sistem 3G. cate doua pentru fiecare retea de telefonie mobila pentru care optezi. scula iti tine tot timpul cel mai bun semnal, trecand automat de la o retea la alta. camera video se conecteaza la backpack si putem face live in orice conditii. joi seara v-am aratat doar o parte din ce stie.

singurul detaliu care ii incurca pe unii este ca, pentru o calitate cat mai buna a imaginii, backpack-ul are un delay de 11 secunde intre momentul in care reporterul din teren incepe sa vorbeasca si cel in care vocea lui se aude pe post. ceea ce vedeti in direct pe ecran s-a intamplat in realitate in urma cu 11 secunde. cu un pic de atentie, iese perfect 🙂

live-ul de joi l-ati vazut. putini stiu, insa, ca adrian bucur a mai facut un live la fel de spectaculos miercuri seara, in timpul unor jurnale de stiri de proba. tot cu catalin brencea la camera. memorabil !

Share

parov stelar – slabuti, noroc cu digweed

by

a fost cosmar aseara la arenele romane. organizatorii au ales un loc prea mic pentru cati ar fi dorit sa-i vada live pe austriecii de la parov stelar. au vandut prea multe bilete, au impartit prea multe invitatii si s-au trezit la realitate abia dupa miezul noptii, cand cortul era arhiplin si sute de tineri au ramas cu biletele in mana pe afara. o bere costa 10 lei, iar o apa – 5, dar nu cred ca s-a imbogatit cineva cu preturile astea. pe la 2:00, la unul din cele doua chioscuri din cort nu mai aveau nimic, iar la celalalt greu ajungeai sa-ti mai cumperi ceva.

parov stelar nu m-au impresionat. probabil ca albumele lor, bine masterizate in studio, suna bine. live, insa, au fost destul de banali si fara coaie. un r’n’b electronic lalait, numai bun de sucit mintile gagicilor slabe de inger. suflatorii (trompeta si sax) sunau ca o clapa, iar vocile nu transmiteau suficienta energie pentru a insufleti multimea.

sincer, eu venisem pentru john digweed. si nu doar eu. nu ne-a parut rau, mai ales ca o parte din fanii parov stelar s-au carat, asa ca se mai putea respira si dansa in cortul “the mission“. setul lui digweed mi-a placut. profesionist. a inteles imediat situatia si a inceput mai lejer, ca sa ajunga unde trebuia abia dupa vreo jumatate de ora. la after-party, in martin, n-am mai mers. mi-a fost sufienta aglomeratia de la arene.

Share

emalkay, un dj banal

by

a fost atmosfera misto sambata noaptea pe arenele romane. lume faina, suficient de multa cat sa poti dansa in voie, dar si sa te feresti de momentele de pogo sau de cocalarii house care apareau dracu’ stie de unde si oripilau lumea. nu era coada la bere (5 lei/cutia), in schimb riscai sa confunzi usor aglomeratia infernala de la garderoba cu cea de la toaletele inundate. am ajuns dupa miezul noptii si l-am prins pe gojira in mare forma, cu un set in care a indraznit de cateva ori sa starneasca mici momente de nebunie si pe care l-a terminat intr-un dubstep viguros, incalzind imaginatia pentru vedeta serii.

emalkay m-a dezamagit. un set banal, adormitor, cu rare momente mai vioaie si trei-patru piese mai de Doamne-ajuta pe final. la inceput am crezut ca “framanta aluatul” pregatindu-ne pentru ceva bun, dar atata l-a frecat, incat lumea a inceput sa plece. la 3:00 fix, si-a pus palma-n cur si s-a carat. nu stiu care dintre dj-ii de pe afis a urmat, pentru ca au uitat sa-i mai scrie numele pe ecrane. pofta de d’n’b s-a aratat imediat, dupa muzica lesinata de pana atunci, asa ca am mai dansat.

la un moment dat, cred ca nu mai era bere destula, pentru ca gagicile sau pareau prea urate sau se mozoleau gretos cu oricine altcineva decat cu tine. si am plecat acasa.

Share

varu’ zoran s-a dus…

by

cine-a mai vazut cal verde si sarb cuminte ? era unul din personajele celebre ale timisoarei, cu parpalacul bej si nelipsita umbrela neagra si lunga, calcand ca un armasar pe dalele din piata operei. suntem prieteni de vreo 30 de ani, din vremea in care casetele lui cu muzica trasa de la europa libera cu tot cu comentariile lui andrei voiculescu erau legendare. in clasa a IX-a, la fel de legendarul unchi din state ii trimisese o pereche de levi’s 501 adevarati, o bricheta zippo, o pereche de ray-ban si un radiocasetofon stereo care prindea incredibil de clar posturile straine. blugii cred ca au ajuns si pe mine, pe la sfarsitul existentei lor fizice, iar casetofonul zace in mod sigur printre lucrurile mele din podul unei case vechi din timisoara. radioul tot asa de bine merge !

nu stiu cati v-ati trait tineretea la fel de spectaculos si frumos ca noi. eram un grup de 5-6 prieteni care a trecut IMPREUNA, alaturi de fetele pe care le iubeam si de ceilalti prieteni, de gastile din generatiile dinaintea noastra si de cele de dupa noi, prin una din cele mai interesante si furtunoase perioade ale secolului XX. liceul cu nopti pierdute ascultand pink floyd sau frank zappa si fumand marlboro rosu in camera lui marlone de la giarmata. chefuri pe bijelo dugme sau eric clapton, cu kenturile lu’ hodoroaga, pana a crapat vecinul de la unu de inima rea. aventuri prin trenurile de noapte spre varias si cei cinci kilometri pe jos pana la totina. noptile de vara din campingul de la neptun si septicul romanesc pana la 40 fix la gura sobei din casa de vacanta de la brebu a corinei. nemaipomenitele discutii nocturne din apartamentul lui gabi de langa bastion si chefurile de la velimir, cand ai lui erau plecati la tara. povesti de dragoste, exmatriculari temporare din liceul c.d.loga pentru nazbatii rasunatoare, excursii memorabile la poiana marului sau herculane, examene, 9 luni de armata (eu – la diribau, el – voluntar la parasutisti), anii de studentie, in care eu ma apucasem sa cant jazz la contrabas si camerele numai de noi stiute ale arabilor din caminele de la medicina de unde puteai cumpara oricand marlboro cu 120. incredibilele zile ale Revolutiei din decembrie 1989 pe care le-am trait din plin la timisoara si noptile in care ne ascundeam de tirurile unui terorist nebun in casuta parintilor lui gabi. dupa care – nebunia anilor ’90 !

in ultimii 6-7 ani, ne-am vazut rar si am scapat cu greu de ironiile ca m-am mutat printre mitici. nu i se schimbase decat privirea, parca mai trista. ultima data, am vorbit cu el la telefon acum 10 zile. era vineri, pe la miezul noptii. surpriza a fost totala, pentru ca nu ma sunase niciodata de pe mobil. nu mai conteaza ca si acum ma apelase din greseala, dar ne-am bucurat sa ne auzim si mi-a atras atentia sa nu uit sa bem o bere cand mai trec prin timisoara.

asteapta-ma, prietene, promit sa vin.

21 februarie 2011

Share