27 mai 1999
Eram cam ametit in aceasta dimineata, din cauza oboselii si a stresului si, cand am iesit in soarele orbitor de afara, mi-a trebuit destul de mult sa ma obisnuiesc cu lumina. Ma grabeam catre Media Center, pentru ca primele stiri pe care le auzisem astazi anuntau ca, in Kosovo, bombardamentele continuau. NATO si-a reluat atacurile inca de la ora 7:00. Practic, oamenii nici nu si-au dat seama ca ar fi fost vreo pauza, pentru ca alarma nu s-a ridicat.
La 9:21, in timp ce ma indreptam spre Media Center, au sunat sirenele alarmei aeriene si la noi. Ma uitam, pentru a nu stiu cata oara, la oamenii de pe strazi, care nici n-au clipit. Isi vedeau in continuare de treaba lor si doar vreo doi sau trei au scapat printre dinti cate-un blestem. Avioanele au ocolit Belgradul si la 10:35, cand imi beam cafeaua si navigam pe Internet, incercand sa iau legatura cu sarbi din alte parti ale tarii, alarma a fost ridicata.
In Kosovo, primele explozii s-au auzit inca de la 7:10, cand un proiectil a cazut in satul Gojbulje si alte 3 au lovit depozitul de marfuri al firmei “Milan Zakic” din Vucitrn. La 7:15, o bomba a cazut la Urosevac, iar dupa 7:40, alte 3 au lovit localitatea Istok. La 8:38, o explozie puternica a fost auzita in suburbia Grmja din Pristina, urmata de inca una, in satul Deset Jugovic. La 9:45, asupra depozitelor “Jugopetrol” din orasul Bor, de pe Valea Timocului, au fost lansate din nou 8 rachete. La 11:55, a fost inca o data bombardat releul de televiziune de la Uzice. La 13:00, o bomba a explodat la Nis, iar 20 de minute mai tarziu, satul Donje Sinkovce, de langa Leskovac, a fost lovit de 8 proiectile.
Am extras din notitele despre efectele raidurilor aeriene cateva care demonstrau inca o data ca nu exista nici un criteriu al selectiei tintelor, ci doar o risipa de bombe. Se bombarda orice loc unde satelitii identificau o miscare cat de mica, chiar daca – intre momentul depistarii ei si cel al atacului propriu-zis – trecea destula vreme, in care militarii sarbi, chiar daca fusesera acolo, puteau sa dispara. Dupa racheta de azi-noapte, care explodase intr-o livada de langa Kraljevo, in aceasta dimineata, in satul Dobricevo, langa Cuprija, nu mai putin de 10 rachete au lovit o ferma de crestere a porcilor. Culmea eficientei a fost atinsa la marginea satului Ravna Reka, langa Despotovac, unde o serie de proiectile au avariat… un lan de grau !
Bill Clinton s-a declarat gata pentru pregatirea unui atac terestru impotriva fortelor sarbe din Kosovo, prin trimiterea a 90.000 de soldati, daca nici un acord de pace nu va interveni in urmatoarele 3 saptamani, a afirmat cotidianul britanic “Times“. Citand surse din cadrul NATO, ziarul precizeaza ca Londra si Washingtonul sunt din ce in ce mai inclinate sa creada ca Alianta trebuie sa organizeze cat mai repede o operatiune la sol, in cadrul careia trebuie mobilizati 150.000-160.000 de militari. Aceasta schimbare spectaculoasa a pozitiei lui Clinton, dupa mai multe saptamani de reticenta aparenta, isi are originea in raportul detaliat pe care generalul Wesley Clark i l-a prezentat saptamana trecuta. Militarii au atras atentia ca o decizie referitoare la trimiterea de forte terestre ar trebui luata inainte de a doua jumatate a lunii iunie, pentru a se putea permite refugiatilor din Kosovo sa se intoarca la casele lor inainte de inceperea iernii.
In timp ce occidentalii vorbesc tot mai des despre continuarea bombardamentelor si despre o eventuala invazie terestra, tot mai multi lideri ai albanezilor din Kosovo par sa inteleaga ca nu armele sunt solutia problemelor din provincie. Dupa eforturile lui Ibrahim Rugova, care a ajuns chiar sa fie amenintat cu moartea de liderii UCK, inca o personalitate a minoritatii albaneze a criticat astazi operatiunile NATO. Adem Demaci, fostul lider al politic al extremistilor din UCK, a declarat ca, in problema crizei din Balcani, “NATO se comporta ca un elefant intr-un magazin de portelanuri”. Demaci se afla in continuare la Pristina si a spus ca se poate plimba liber pe strazi si ca nu se teme pentru viata sa. A povestit ca, o singura data, a fost inconjurat pe strada de 20 de politisti sarbi, unul dintre ei urlandu-i in fata ca-l va omori. Ceilalti, insa, i-au sarit in aparare si l-au potolit, ba chiar i-au dat o gramada de numere de telefon, la care sa sune daca se simte in primejdie.
“Cand bombardamentele au inceput, credeam ca totul se va termina in cateva zile,” a declarat Demaci. “Nici o alta tara de pe pamant nu ar fi fost in stare sa reziste 60 de zile in fata celei mai teribile forte militare din lume.” Povestind despre negocierile de la Rambouillet, unde a fost unul dintre reprezentantii lor, Demaci considera ca albanezii din Kosovo au gresit. “Am venit nepregatiti,” explica el. “Si, daca nu suntem in stare sa stam fata in fata la masa tratativelor si sa discutam cu sarbii, cum am putea, atunci, sa traim impreuna in acelasi loc ?” Din pacate, insa, nu existau prea multi “Demaci”, nici intr-o tabara, nici in cealalta.
Am aflat mai multe despre liderul albanez chiar in restaurantul hotelului “Toplice“, unde obisnuiam sa mananc seara, cand nu aveam chef sau timp sa ies in oras. Remarcasem de cateva ori, la o alta masa, un sarb care manca intotdeauna singur. Era slab, cu fata supta, neras, imbracat saracacios, insa tot timpul cu haine curate. Parea pierdut intr-o lume a lui, asupra careia era foarte concentrat, insa, de cate ori isi oprea ochii asupra mea, privirea ii era foarte calda si prietenoasa.
Intr-o seara, auzindu-ma ca vorbeam cu Dule despre liderii UCK, s-a apropiat de masa mea, s-a asezat si a inceput sa-mi povesteasca despre Adem Demaci. “Am fost multa vreme colegi de celula,” mi-a spus sarbul. Stiam despre Demaci ca si-a petrecut 20 de ani din viata in inchisorile sarbesti, din cauza darzeniei cu care a aparat intotdeauna cauza albanezilor din Kosovo. “Eu eram acolo pentru a-mi ispasi un pacat de neiertat, insa asta nu are importanta pentru tine,” a continuat necunoscutul. “Rareori mi-a fost dat sa intalnesc in viata un asemenea om. Avea o intelegere a vietii, o intelepciune aparte, multa rabdare si iubea enorm oamenii. Din pacate, in loc sa-l foloseasca, sa il sprijine si sa discute cu el despre situatia albanezilor din Kosovo, ai mei l-au aruncat in inchisoare.” Mi-a povestit multe despre Adem Demaci, zugravindu-mi portretul unui sfant. Apoi mi-a multumit ca l-am ascultat, s-a ridicat si a plecat. Aveam sa-l mai vad si in alte zile, mancand linistit si singur si, de fiecare data, m-a salutat cu un zambet cald. Mi-ar fi placut sa mai stam de vorba, insa, prins in nebunia bombardamentelor, n-am mai reusit sa-mi fac timp pentru asta. Intr-o seara, vazandu-ma ca-l salut, Dule s-a aplecat si, cu o usoara rautate in glas, mi-a soptit la ureche: “A fost inchis pentru ca si-a omorat, dintr-o greseala, sotia.”
Autoritatile de la Tirana si-au exprimat regretul fata de refuzul lui Ibrahim Rugova de a se deplasa in Albania, dupa scurta sa vizita in tara vecina, Macedonia, relateaza DPA. Relatiile dintre Rugova si Guvernul albanez s-au racit in ultimul timp, ca urmare a sustinerii pe care Tirana o acorda UCK si lui Hashim Thaqi. “Refuzul sau de a veni la Tirana arata ca el nu doreste sa fie intrebat in legatura cu contactele pe care le-a avut cu Milosevic la Belgrad,” spunea premierul Paskal Milo. “Ibrahim Rugova nu se reprezinta decat pe el insusi si un mic grup de garzi de corp,” a afirmat liderul politic al UCK Hashim Thaqi, in cadrul unei receptii la Ambasada Albaniei din Paris, relateaza AFP. Rugova refuzase invitatia ambasadei de a participa la receptie, unde urma sa aiba loc prima intrevedere – chiar daca neoficiala – cu Thaqi, dupa incheierea negocierilor de pace de la Rambouillet si Paris.
Profitand ca nu se mai intampla mare lucru, m-am hotarat sa ma duc la cinema. Voiam neaparat sa vad ultimul film al lui Emir Kusturica, “Pisica alba, pisica neagra“, si mi-am luat bilet la unul din cinematografele din centru. Am intrat, m-am asezat in fotoliu si a inceput filmul. Eram fericit sa savurez doua ore libere, linistit, fara bombe si alte nebunii. M-am bucurat degeaba. Abia am apucat sa rad putin, vazand primele scene din film, ca, dintr-o data, imaginea a disparut si am ramas, impreuna cu ceilalti 30-40 de spectatori, in bezna. Din intuneric, s-a auzit vocea unei plasatoare, care si-a cerut scuze si ne-a rugat sa urmarim benzile luminoase de pe jos, pentru a iesi din sala. Se luase curentul in cartier. M-am luat dupa restul spectatorilor si am renuntat sa imi recuperez banii pe bilet, desi as fi putut.
Poate a fost mai bine asa, pentru ca o stire transmisa de toate agentiile de presa ne-a dat din nou o gramada de batai de cap. Nici nu am observat cand s-a ridicat alarma aeriana, anuntata de sirenele ce sunasera la 14:53. Stirea, care provoaca vii controverse si dispute pana in ziua de astazi, a venit de la Haga.
Slobodan Milosevic a fost inculpat oficial de TPI pentru crime de razboi si crime impotriva umanitatii comise in provincia Kosovo, a anuntat astazi, la Haga, procurorul Louise Arbour, citata de AFP. Ea a mai anuntat si inculparea altor oficiali iugoslavi cu rang inalt, printre care presedintele sarb Milan Milutinovic, vicepremierul iugoslav Nikola Sainovic, seful Statului Major General al Armatei iugoslave Dragoljub Ojdanic si ministrul sarb de Interne Vlajko Stojiljkovic. “Au fost emise mandate de arestare pe numele celor 5 acuzati, documentele urmand sa fie transmise tuturor tarilor membre ale Natiunilor Unite si Elvetiei,” a declarat Arbour. “Cei 5 sunt pusi sub acuzare pentru deportarea a 740.000 de albanezi din Kosovo si uciderea altor 340, ale caror cadavre au putut fi identificate. Continuam sa anchetam si alte incidente in Kosovo, precum si rolul jucat de unii dintre acuzati in Croatia si Bosnia, in cursul anilor precedenti.” Louise Arbour si-a exprimat indoiala privind posibilitatea ca Milosevic sa-si pastreze rolul de reprezentant al partii sarbe in relatiile cu comunitatea internationala.
Slobodan Milosevic a devenit primul sef de stat aflat inca in functie, impotriva caruia au fost formulate astfel de acuzatii. Imediat, prima intrebare pe care ne-am pus-o cu totii a fost pe ce criterii au fost selectate persoanele acuzate, atat timp cat a fost acuzat vicepremierul iugoslav, insa nu si primul ministru Momir Bulatovic. De ce a fost acuzat seful Statului Major General al Armatei iugoslave, dar nu si ministrul Apararii Pavle Bulatovic ? De ce a fost acuzat vicepremierul Nikola Sainovic, dar nu si vicepremierul Vojislav Seselj ? Sau chiar Vuk Draskovic, care a fost si el vicepremier al Guvernului federal ? Pe langa acestea, toata lumea de la Belgrad a fost de acord ca, in Iugoslavia, in acest moment, nu exista nici o personalitate politica cu o autoritate la fel de mare ca a lui Slobodan Milosevic, care ar putea prelua conducerea eventualelor negocieri de pace.
Desigur ca stirea a provocat o avalansa de reactii in capitala iugoslava. Primul a iesit la rampa Vojislav Seselj, care a organizat o conferinta de presa in calitate de lider al Partidului Radical din Serbia, acuzand ca decizia TPI este o incercare de a bloca procesul de pace. “In acest fel, SUA face tot posibilul pentru a impiedica negocierile de pace si a respinge initiativele Rusiei de rezolvare a crizei,” a declarat Seselj. “Tribunalul de la Haga nu este un instrument al Justitiei, ci o institutie politica, aflata in slujba Guvernului american. Daca Slobodan Milosevic este vinovat de crime de razboi, atunci, la fel de vinovati sunt si Tony Blair, Bill Clinton, Jacques Chirac si ceilalti lideri occidentali care ne ucid copiii, ne distrug orasele si ii alunga pe albanezi din Kosovo. In orice caz, poporul sarb nu asteapta din partea Occidentului decat suferinte si distrugeri.”
“Inculparea presedintelui iugoslav de TPI este de natura strict politica, au declarat surse din Ministerul rus al Afacerilor Externe, citate de agentia Interfax. “Aceasta decizie nu va ajuta procesul de reglementare pasnica a conflictului din Iugoslavia,” au precizat sursele citate, adaugand ca masura a fost luata in momentul in care se inregistrau unele progrese in procesul de solutionare a crizei. Ministrul francez de Interne Jean-Pierre Chevenement a declarat ca nu aproba inculparea lui Slobodan Milosevic de TPI, adaugand ca aceasta initiativa nu serveste pacii. “Cand se vrea sa se faca politica, se evita incriminarea adversarului, pentru ca altfel nu mai pot fi posibile negocierile,” a afirmat ministrul la postul de televiziune LCI. Chevenement, care a demisionat, in 1991, din postul de ministru al Apararii, pentru a protesta fata de participarea Frantei la razboiul din Golf, si-a facut cunoscut, indirect, dezacordul fata de atacurile NATO in Iugoslavia, distribuind colegilor din Guvern un text al unui filosof german care neaga fundamentele morale ale acestui tip de interventie.
Prima reactie din partea unui oficial al Puterii de la Belgrad a fost cea a lui Goran Matic, ministru fara portofoliu in Guvernul federal, care a spus ca acuzatiile impotriva liderilor iugoslavi constituie “o propaganda mincinoasa, care are ca scop blocarea negocierilor politice si diplomatice de rezolvare a crizei din Iugoslavia”. “Tribunalul de la Haga este tribunalul personal al lui Madeleine Albright, James Rubin si Wesley Clark,” a spus Matic, care a afirmat ca Guvernul federal nu are nici un motiv sa reactioneze in vreun fel la aceste acuzatii, atata timp cat Curtea Internationala de la Haga a devenit “un fel de Inchizitie, pusa in slujba celor care doresc continuarea bombardamentelor impotriva Iugoslaviei”.
Ivica Dacic, purtatorul de cuvant al Partidului Socialist din Serbia (SPS, condus de Milosevic), a declarat ca inculparea liderilor iugoslavi este o actiune monstruoasa, subliniind ca pe lista criminalilor de razboi ar trebui inclusa chiar Louise Arbour, procurorul TPI. “SPS se mandreste ca are un astfel de presedinte,” a afirmat Dacic. “Daca ar fi emise acte de acuzare pentru toti cei care isi apara tara, procurorul acestui tribunal ar fi coplesit, deoarece in Iugoslavia sunt peste 10 milioane de persoane care, daca s-ar urma aceeasi logica, ar trebui sa se afle pe acea lista. Actiunile TPI sunt un spectacol organizat de criminalii din NATO, care isi arata astfel ipocrizia si monstruozitatea. Sunt praf aruncat in ochi, care sa ascunda crimele comise impotriva tarii noastre.”
Iugoslavia nu recunoaste incluparea presedintelui Slobodan Milosevic, a declarat reprezentantul Belgradului la ONU, citat de AFP. “Acest tribunal nu exista pentru noi si, deci, cu atat mai putin aceasta inculpare,” a afirmat ambasadorul Branko Brankovic in fata presei. Potrivit acestuia, Curtea de la Haga nu are legitimitate internationala. Ea a fost creata de Consiliul de Securitate fara mandat de drept international si in afara Cartei ONU. Curtea de la Haga a fost creata “din ratiuni politice” de numai 15 din cele 185 de tari membre ale organizatiei internationale, a subliniat el. “Este vorba de o inculpare a unui tribunal care nu exista si a unei doamne Arbour care nu exista.”
Pana si liderii Opozitiei sarbe au reactionat negativ la inculparea lui Milosevic. Goran Svilanovic, presedintele Aliantei civice si dusman neimpacat al presedintelui iugoslav, a declarat ca acuzatiile TPI nu pot ajuta procesului de pace. El a acuzat, in mai multe randuri, regimul de la Belgrad, ca izoleaza Iugoslavia de comunitatea internationala si ca a instituit o prigoana salbatica impotriva liderilor politici si a oamenilor care cer oprirea neintarziata a razboiului. Deci nu putea fi invinuit, in nici un caz, ca ar fi vreun simpatizant al lui Milosevic.
Desigur ca primii care s-au bucurat de anuntul TPI au fost albanezii. “Era timpul sa i se ceara socoteala celui care a comandat genocidul, masacrele, violurile si uriasele deportari ale unui intreg popor,” a declarat seful asa-zisului guvern din exil al albanezilor din Kosovo, Bujar Bukoshi. “In loc sa figureze pe agenda comunitatii internationale, Milosevic si-a ocupat, in mod oficial, locul pe banca acuzatilor, la Haga.” Era oarecum de inteles ca, in situatia lor, la kosovari sa primeze sentimentele in fata ratiunii.
Alianta Nord-Atlantica sustine in totalitate actiunea TPI, dar nu doreste sa faca speculatii despre inculparea lui Slobodan Milosevic, a declarat la Bruxelles Jamie Shea, citat de AFP. Ministrul britanic de Externe Robin Cook a afirmat ca, atat timp cat Slobodan Milosevic va ramane la putere, ar fi iresponsabil sa nu se mai poarte discutii cu acesta, excluzand posibilitatea ca presedintele iugoslav sa beneficieze de imunitate, relateaza AFP. “Alianta Nord-Atlantica va accepta semnatura lui Milosevic, daca asa se va garanta intoarcerea refugiatilor din Kosovo,” a precizat acesta, “dar nu se va pune niciodata problema unui acord care se impiedice aducerea lui Milosevic in fata Justitiei, pentru invinuirile care i-au fost aduse de TPI. Niciodata nu s-a beneficiat de amnistie in cazul crimelor de razboi.” Si SUA se vor opune oricarei tentative a presedintelui Milosevic de a obtine imunitate fata de acuzatiile formulate de TPI, a declarat purtatorul de cuvant al Departamentului de stat american, James Rubin. “Dorim ca Justitia sa isi urmeze calea si credem ca Milosevic trebuie sa se prezinte in fata tribunalului, pentru a fi judecat,” a spus el.
In vreme ce toata lumea era acaparata de subiectul inculparii lui Slobodan Milosevic si a oamenilor sai, NATO isi continua bombardamentele. La 13:25, un avion a coborat in picaj deasupra podului peste raul Jablanica de la Lebane, in apropiere de Leskovac, lansand 4 rachete. Trei au spulberat podul, iar una a cazut in apa. Patru civili care se aflau in apropiere au fost surprinsi de explozii, doi fiind ucisi pe loc, iar ceilalti grav raniti. La 16:20, a fost auzita o explozie la Srbobran, dupa care a fost inca o data bombardat Centrul de distrofici de la Izbica, langa Nova Pazova. Probabil ca in pavilioanele acestuia au fost ascunsi militari sarbi, singurul motiv care ar fi justificat atacarea centrului. La 16:34, a fost bombardata statia meteo de la Palic, de langa Subotica. Cele 4 proiectile care au explodat aici au ranit 4 barbati ce se indreptau spre casa.
Gherilele UCK au continuat ofensiva declansata ieri in zori, intr-o portiune de 10 kilometri de la granita cu Albania, incercand sa deschida un coridor prin care sa se inflitreze in Kosovo. Granicerii sarbi au ripostat puternic si luptele violente au continuat. Trei sate din Albania, apropiate de zona confruntarilor, au fost evacuate si un numar mare de luptatori UCK a fost vazut indreptandu-se spre frontiera. Inainte de a pleca spre hotel, pentru a-mi pregati transmisia pentru Stirile de la 19:30, am aflat ca sarbii erau pe cale sa respinga atacul.
Tarile membre NATO vor cere autoritatilor de la Skopje sa autorizeze desfasurarea in Macedonia a unor trupe suplimentare, ale caror efective ar putea ajunge pana la 14.000 de militari, ceea ce ar ridica numarul militarilor Aliantei din aceasta tara la 30.000, au declarat surse diplomatice, citate de AFP. In mod oficial, desfasurarile succesive in Macedonia, de la inceputul anului, vizeaza formarea avangardei unei forte de pace pentru Kosovo, numita KFOR. In realitate, odata cu trecerea timpului, problema unei eventuale ofensive terestre pentru a invinge regimul de la Belgrad este din ce in ce mai acuta. Macedonia nu va accepta noi trupe NATO pe teritoriul ei, daca nu va semna, in prealabil, un acord financiar, a declarat primul ministru Ljubco Georgievski.
Dupa transmisie, in care am vorbit fara sa-mi trag sufletul, pentru ca aveam atatea de povestit, am coborat sa mananc ceva. Dupa cina, am stat sa beau o cafea in barul hotelului. Citeam ziarele si mai schimbam cate o vorba cu Dule, care sedea in spatele barului si lustruia, tacticos, niste pahare. Morocanos cum ii era felul, Dule avea stilul sau de a-mi arata ca ma simpatizeaza. Lustruia paharul, il ridica in dreptul ochilor si il admira, dupa care – ca din intamplare – ii cadea privirea pe mine. “Bogdane, cand vine Mile ?” ma intreba el, ca sa deschida discutia. Ma amuza teribil cum imi pronunta numele de familie, cu accent pe “o”, numele acesta fiind un prenume sarbesc des intalnit. “Nu stiu ce face, ca in fiecare seara imi spune ca maine pleaca spre noi,” ii raspundeam eu. Si, ca sa intru in jocul lui, ma prefaceam si eu absorbit de lectura si imi ridicam ochii spre el doar cand ii raspundeam. “Nu cred ca mai vine,” se auzea, dupa cateva minute de tacere, din dosul barului. Ma uitam din nou la el. Dule privea concentrat paharele. “Ba vine,” raspundeam eu. “Sigur vine.” Si, in momentul in care ma uitam din nou spre ziar, il vedeam cu coada ochiului cum imi arunca pe furis o privire si zambeste. “Venea el pana acum, daca voia,” suna replica lui Dule. Dadeam din umeri, fara sa ma uit la el. Mai stateam un pic si il auzeam din nou: “Merge o bere ?” Incepeam sa rad: “Merge.” Radea si el si bombanea ceva de neinteles. Imi era tare drag.
La 20:20, sirenele anuntau alarma aeriana. “Cam devreme,” comentam noi. La 20:33, dupa ce au clipit de cateva ori, luminile hotelului s-au stins. Greu de reprodus injuraturile sofisticate ale lui Dule la adresa americanilor si a lui Milosevic, cu razboiul lui cu tot. Dupa care a aprins un felinar si cateva lumanari, pe care le-a insirat pe mese. “Astia nu sunt oameni,” comenta el si fata i se schimonosea sinistru in lumina sovaielnica a lumanarii. Acum semana cu Dracula interpretat de Bela Lugosi. “Te duci pe acoperis sa vezi ce s-a intamplat ?” ma intreba, vazand ca ma ridic de pe scaun. “Du-te, ca am eu grija de cafeaua si de berea ta.” Trecand pe langa el, l-am batut pe umar, incercand sa-l fac sa ma simta cu sufletul aproape. “Eh, si tu…” bombanea el, in timp ce eu urcam scarile.
Un grup de 28 de membri ai Camerei Reprezentantilor a SUA a cerut ca bombardamentele NATO impotriva Iugoslaviei sa fie suspendate pe o durata de 72 de ore, “pentru a incuraja partile sa ajunga la un acord de pace“, relateaza AFP. “Daca presedintele iugoslav va folosi aceasta ocazie pentru a pune capat crizei, trebuie sa fim gata in acel moment sa stabilim, prin toate mijloacele, o solutie de pace,” se arata in text. Printre semnatarii cererii figureaza reprezentantul democrat Rod Blagojevich, singurul membru de origine sarba din Camera Reprezentantilor. Estimand justificata reactia NATO, semnatarii scrisorii considera ca “este timpul sa se faca un pas inainte, sa se reconsidere optiunile si sa se ajunga la un acord de pace viabil, conform obiectivelor NATO“.
Belgradul si cea mai mare parte a Vojvodinei erau, din nou, cufundate in intuneric. NATO bombardase Bezanijska Kosa si Lestanima, doua statii de transformare din cartierul Novi Beograd, puncte-cheie ale sistemului energetic, unde ajungea energia produsa la Obrenovac si Bezdan. De pe acoperis, am vazut incendii si dare de fum negru din directia transformatoarelor, care fusesera lovite cu rachete de croaziera. Pentru fiecare, cate doua. La un interval de 3 minute. Cand am coborat inapoi in bar, sa-mi termin cafeaua si berea, Dule mi-a spus ca iar scade presiunea apei de la robinet.
Am urcat repede in camera, sa-mi verific sticlele cu apa de rezerva si am umplut cada. Am stat sa vad daca Studio B a filmat ceva la fata locului si asteptarile nu mi-au fost inselate. Mai mult, dupa primele doua explozii, un sarb care locuia langa cele doua transformatoare, care erau foarte apropiate, si-a luat camera video si, in timp ce filma incendiul de la Bezanijska Kosa, a surprins celelalte doua explozii. A dus caseta la Studio B, care a difuzat-o imediat.
Romania va inregistra pierderi de aproape 800 de milioane de dolari in acest an, din cauza situatiei din Iugoslavia, a declarat agentiei Mediafax, purtatorul de cuvant al Ministerului Afacerilor Externe Simona Miculescu. Cifra reprezinta cea mai recenta estimare a pierderilor Romaniei in urma conflictului. Ministerele care au comunicat cele mai mari pagube sunt cel al Transporturilor, al Industriilor si al Comertului. Estimarile sunt reactualizate din doua in doua saptamani.
Desi inca nu au venit asupra Belgradului, raidurile pilotilor NATO au continuat in celelalte orase. Totusi, cu o intensitate mai mica fata de ultimele 24 de ore. La 21:10, doua proiectile au lovit releul de televiziune de la Komoran (langa Glogovac). La 22:23, in doua atacuri asupra orasului Urosevac si a satelor din jur, au fost lansate 15 proiectile. In acelasi timp, erau bombardate Pristina si Djakovica. In padurile de langa Lipljan si Stimlje, au fost lansate 25 de rachete de semnalizare, adevarate mingi de foc care luminau intreaga zona, pilotii incercand sa depisteze tehnica militara a sarbilor, care era camuflata in regiune.
De la 23:00, nici Pristina nu a mai avut curent electric, iar 20 de minute mai tarziu, o explozie puternica a zguduit orasul. Am urcat inapoi pe acoperis si am observat ca, dupa miezul noptii, in cateva cartiere ale Belgradului incepea sa revina curentul electric. La 1:39, intregul oras avea din nou curent. Intre timp, insa, aviatia NATO si-a facut de cap prin alte parti. La 0:30, vreme de un sfert de ora, orasul Aleksinac a fost intens bombardat. 15 proiectile au lovit zona industriala din nord-estul orasului, distrugand 10 case si avariind alte cateva zeci. Bombardamentul a facut 3 morti si 3 raniti. In acelasi timp, in ciuda ripostei antiaerienei, a fost bombardat si Nis-ul, in special partea de nord-vest, unde erau amplasate mai multe fabrici, peste care au cazut 21 de bombe intr-o jumatate de ora. A fost avariata si autostrada spre Belgrad.
La 0:50, a fost bombardat orasul Pirot, satele din jur si releul de televiziune de pe Crni vrh. La 1:00, tinta a 4 rachete a fost podul peste Morava de sud de la Vladicin Han, care a fost greu avariat. La 3:23, dupa bubuiturile unor explozii, intre satele Preljina si Trepca de langa Cacak, se putea vedea un incendiu imens. La 4:00, cand atipisem, am auzit afara avioanele care atacau din nou Belgradul. M-am imbracat intr-o clipa si am fugit pe acoperis.
Ministerul rus al Apararii a apreciat ca exista pericolul de poluare a Marii Negre, din cauza bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, relateaza AFP. “O pata de petrol se deplaseaza in prezent pe Dunare, cu viteza de 5 kilometri pe ora, existand riscul de a ajunge in zona occidentala a Marii Negre,” a declarat generalul Boris Alekseiev, precizand ca produsele petroliere se scurg direct in mare sau se pot inflitra in apele subterane. El a denuntat utilizarea de catre NATO a munitiilor cu uraniu neimbogatit, care provoaca “afectiuni grave ale organelor si chiar cancer“.
In graba, mi-am pierdut pixul pe scari, asa ca nu am mai tinut socoteala bombelor care zguduiau capitala iugoslava. Atacul s-a concentrat asupra suburbiilor, mai ales cele din sud si vest. Au fost bombardate Makis, podul spre Lipovica, Obrenovac, Djakovo, Lazarevac, Strazevica si, desigur, aeroportul Batajnica. Antiaeriana tragea din plin, insa avioanele erau la inaltime foarte mare, de unde isi lansau nestingherite rachetele ghidate prin laser. Dupa ce atacul a incetat, m-am intors in camera si am sunat in redactie, insa mi-au spus ca nu trebuie sa le transmit nimic pentru emisiunea de dimineata. Vor difuza reportajul meu, ilustrat de Corina Hadarean, despre viata locuitorilor din Novi Sad.
M-am culcat si, la 6:20, cand au sunat sirenele de incetare a alarmei aeriene, am constatat ca din nou ramasesem fara curent electric. Ba chiar si fara apa ! Furiosi ca avaria de aseara a fost remediata atat de repede, Aliatii au mai tras doua rachete, in zori, asupra acelorasi statii de transformare. M-am chinuit sa nu ma gandesc la asta, pentru ca m-as fi enervat cumplit si mi-ar fi pierit somnul. Eram obosit si ma usturau ochii, de parca aveam nisip sub pleoape.
Aproximativ 500 de manifestanti s-au ciocnit astazi, cu fortele de ordine, in incercarea de a intra in baza NATO de la Aktion, din nord-estul Greciei, pentru a protesta fata de atacurile Aliantei Nord-Atlantice, au anuntat surse din cadrul Politiei, citate de AFP. Majoritatea militantilor erau comunisti si protestau fata de intoarcerea recenta la aceasta baza a doua avioane radar AWACS ale NATO. Fortele de ordine au folosit in final gaze lacrimogene pentru a-i imprastia.