5 mai 1999
De dimineață, m-am dus din nou la Centrul militar de presă, ca să întreb dacă mi-e gata acreditarea. Ușor contrariat, militarul de la biroul de acreditări mi-a răspuns că nu o gasește printre cererile aprobate, dar se va interesa ce se întâmplă. Mi-a spus să stau liniștit, pentru că totul se va rezolva până mâine.
M-am dus cu Mile Cărpenișan în piața din Novi Beograd, să verificăm dacă Dragan nu ne-a păcălit. În piață, printre vânzătorii de la tarabele unde găseai tot ce-ți trece prin minte, de la legume și fructe la baterii sau casetofoane, era mare veselie. În mijlocul lor, călare pe un butoi cu bere, stătea Cika Zika, un sârb între două vârste care dădea de băut tuturor și povestea cum a doborât el avionul inamic, ispravă pentru care a primit permisia. Ne-am așezat lângă el și am primit și noi câte un pahar cu bere. Cika Zika explica, cu lux de amanunte, cum a văzut avionul, a ochit și a tras. O explozie imensă a luminat cerul și șeful unității sale, un colonel, a venit să-i strângă mâna, în timp ce camarazii îl îmbrățișau. Fără prea mare experiență de luptă, Cika Zika nimerise avionul! Am rămas aproape o oră să-l ascultăm, pentru că, odată cu paharele ciocnite cu prietenii, povestea devenea tot mai frumoasă, la sfârșit semănând cu o scenă din “Războiul stelelor“. Ne-am amuzat copios și am plecat, pentru că aveam treabă.
Un elicopter american de atac de tipul AH-64 Apache s-a prăbușit dimineață devreme, într-un zbor de antrenament în Albania, la 75 de kilometri de aeroportul militar Rinas, cei doi membri ai echipajului pierzându-și viața, a anunțat un purtător de cuvânt american, citat de AFP. “Aparatul nu a fost confruntat cu tiruri ale armatei dușmane,” a afirmat acesta. Este pentru prima dată când militari ai forțelor aliate își pierd viața, în 7 săptămâni de la declanșarea intervenției NATO în Iugoslavia și al doilea aparat de acest tip care, în ultimele 9 zile, are un accident în Albania.
Accidentul a fost anunțat imediat de mass-media iugoslave, iar sârbii au făcut mare bășcălie de elicopterele Apache. “Cad singure,” râdea un amic la Media Center, “îți imaginezi ce se va întâmpla când ne vor ataca!” Adevărul este că, trăgând cu urechea la ce vorbeau doi ofițeri de la Centrul militar de presă, am înțeles că nu a fost vorba chiar de un accident, elicopterul fiind doborât de o rachetă bine țintită de sârbi.
Prăbușirea elicopterului de atac american Apache în nordul Albaniei a fost provocată, fără îndoială, de un tir al artileriei antiaeriene iugoslave și nu o deficiență tehnică, afirmă publicația germană “Welt am Sonntag“. Revista citează un raport confidențial întocmit de un grup de experți ai NATO, care a analizat circumstanțele incidentului, ajungând la concluzia că elicopterul s-a prăbușit după ce fusese lovit. Concluzia se bazează pe faptul că explozia elicopterului s-a produs în aer și nu la impactul cu solul.
La ora 13:00, a revenit curentul la Belgrad. Însă doar în centrul orașului și la obiectivele prioritare (spitale, Armată, Poliție, brutarii etc). Din cauza penei de curent, nici apa nu curgea la robinete, iar transportul în comun se făcea doar cu autobuzele, care circulau în regim de week-end. Posturile de radio și de televiziune continuau să facă apel la oameni, când aprovizionarea cu energie se va restabili, să nu folosească aparate electrice de mare putere și să-și facă rezerve de apă potabilă.
“Suntem pe punctul de a câștiga, iar conducerea iugoslavă și forțele ei militare și de securitate sunt aproape de prăbușire,” a afirmat generalul Wesley Clark, cu ocazia vizitei lui Bill Clinton la sediul NATO de la Bruxelles. “Campania aeriană dă rezultate,” a întărit, la rândul său, generalul german Klaus Naumann, președintele Comitetului Militar.
Un convoi umanitar al filialei din Grecia a organizației “Medecins du Monde” a fost bombardat de avioanele NATO în apropiere de orașul Urosevac. Convoiul transporta 10 tone de alimente și medicamente pentru populația din Kosovo. Conducerea NATO fusese informată despre ziua, ora și traseul pe care se va face deplasarea convoiului, iar cele 3 camioane aveau pânze imense, albe, pe care era pictată o cruce roșie și drapelele Greciei. Unul din proiectilele lansate din avioane a explodat în urma ultimului camion, însă, din fericire, nimeni nu a fost rănit. Cele 3 vehicule au fost imobilizate mai multe ore, timp în care dr. Lakis Nikolaou, care conducea delegația, a luat legătura printr-un telefon cu emisie prin satelit cu președintele “Medecins du Monde-Grecia” și i-a spus, speriat: “Cereți ajutor! Alertați pe toată lumea! Suntem bombardați!”
Convoiul cu ajutoare a ajuns la Priștina târziu, sârbii acuzând NATO că, după ce a bombardat trenuri, autobuze și convoaie cu refugiați, acum atacă și convoaiele umanitare. De altfel, Slobodan Milosevic îl prevenise pe președintele Crucii Roșii Internaționale că, deși membrii acestei organizații sunt liberi să vină oricând în ajutorul populației din Kosovo, nu le poate garanta securitatea, deoarece NATO bombardează zi și noapte provincia. După cum ne-au povestit niște jurnaliști ruși care s-au întors din Kosovo, antiaeriana sârbă este perfect camuflată și nu ripostează împotriva atacurilor aeriene decât foarte rar, când militarii sunt siguri că își ating țintele. De aceea, zi și noapte, avioanele Alianței se plimbă nestingherite în toate direcțiile, lansând proiectile în tot ce mișcă.
Alianța Nord-Atlantică susține că nu a atacat convoiul umanitar al organizației Medecins du Monde, relatează AFP. “Nu am atacat nici un convoi. Nu am atacat niciodată civili și nu am indicații referitoare la bombardarea de către NATO a convoiului respectiv,” a declarat, în cursul unei conferințe de presă, generalul Walter Jertz, purtător de cuvânt militar al Alianței.
Astăzi, a ajuns la Belgrad Aidan White, secretarul general al Federației Internaționale a Jurnaliștilor. Am vizitat împreună ruinele clădirii RTS, care l-au impresionat în mod deosebit: “În acest conflict, nimeni nu are mâinile curate,” a spus Aidan White. “Fac apel la ambele părți, să-i ocrotească pe jurnaliști, pentru că bombardându-i, nimeni nu va câștiga războiul.” Milorad Komrakov, președintele Uniunii Jurnaliștilor din Serbia a declarat că nici o bombă nu va putea ascunde adevărul despre ce se întâmplă acum în Iugoslavia.
Eram tot mai stresați de posibilitatea întreruperii curentului electric și – ca o consecință directă – a alimentării cu apă. Mai ales după ce Croația a respins cererea Iugoslaviei de a-i furniza energie, pentru a face față situației. Am cumpărat un bax cu apă plată la 1 litru și jumătate, aveam deja baia plină cu sticle din plastic umplute cu apă, să ne putem spăla, iar pe holul hotelului, Nelu pusese găleți pline cu apă. Menajerele hotelului ne spălau hainele pe apucate. Îmi cumpărasem 3 lanterne: una o purtam în geantă, aveam una în buzunar, iar pe a treia o țineam pe noptieră. Ne-am cumpărat lumânări groase și ne băteam capul ce altceva am mai fi avut nevoie. Cel mai tare mă deranja greutatea cu care puteam să scriu pe computer sau să-mi transmit materialele la București. Deja găsisem două Internet-cafe-uri, în zona diferite ale orașului.
În seara asta, la știrile RTS, am văzut un țăran din Kraljevo, care găsise pe câmp două rezervoare ale unui avion NATO, pline cu 100-150 de litri de carburant. Semn că avionul a fost atins de apărarea antiaeriană și a scăpat de ele, lansându-le pe câmp, pentru a putea să se retragă spre cel mai apropiat aeroport. Gospodar, țăranul le agățase de tractor și le târa spre casă, bucuros că are cu ce să-și alimenteze mașinile. A urmat un scurt reportaj despre o operațiune a Armatei iugoslave, în pădurile de lângă punctul de frontiera cu Albania de la Kosare, lângă Djakovica. Aici, soldații sârbi au lichidat un grup de luptători UCK, care încercau să intre în Kosovo, pentru a pregăti – spunea reporterul – infiltrarea unui grup important de teroriști albanezi. În zona de frontieră, atacurile NATO fac prăpăd zi și noapte. Astăzi, între 8:00 și 14:45, în regiunea Merdare, unde sunt camuflate trupele Armatei iugoslave care păzesc granița, au căzut peste 70 de proiectile și bombe cu fragmentație.
NATO a respins ideea de a trimite în Kosovo o forță internațională “echipată cu armament ușor” a căștilor albastre ale ONU, refuzându-i președintelui Slobodan Milosevic dreptul de a alege țările care să participe la o forță militară de pace în provincia Kosovo, informează AFP. Jamie Shea a declarat că “această forță trebuie să fie puternică și concepută de NATO. Ea trebuie să acționeze eficient, trebuie să aibă un mandat, un echipament și reguli de luptă solide, pentru a fi recunoscută de toată lumea și trebuie să creeze un climat de încredere propice întoarcerii refugiaților“.
Continuând să se joace cu speranțele oamenilor, RTS a prezentat pe larg decizia Camerei Reprezentanților a Adunării Naționale din Belarus, care a votat în unanimitate în favoarea aderării Iugoslaviei la Uniunea Rusia-Belarus. Ceva mai rezervat, Andrei Kozîr, președintele Comisiei pentru relații externe a afirmat: “Aprobarea aderării nu înseamnă că, imediat, Iugoslavia aderă la Uniune. Nici o aderare nu va fi posibilă decât după oprirea tuturor acțiunilor militare în Iugoslavia.” Adică frecție la un picior de lemn.
Se dă o adevărată bătălie în jurul liderului moderat al albanezilor din Kosovo, Ibrahim Rugova, care a fost lăsat să plece în Italia. A fost o mișcare iscusită a lui Milosevic, care și-a demonstrat afirmațiile că Rugova este liber să facă tot ce dorește. Ceea ce dovedea că nici când a semnat acordurile cu sârbii nu i-a fost forțată mâna, cum pretindeau liderii occidentali. Nebojsa Vujovic, purtătorul de cuvânt al Ministerului iugoslav de Externe a anunțat astăzi că reprezentanții regimului de la Belgrad se întâlnesc zilnic cu Rugova, cu care continuă să discute rezolvarea politică a situației din Kosovo. Pe de alta parte, Baton Haxhiu, redactorul-șef al cotidianului de limbă albaneză din Kosovo “Koha Ditore” s-a îndoit că Rugova s-a dus de bună voie la Roma, unde încearca să obțină, cu ajutorul italienilor, un acord de pace cu Belgradul. Vizibil iritat de reapariția liderului albanez în prim planul vieții politice internaționale, Sabri Godo, președintele Comisiei de politică externă a Parlamentului de la Tirana a declarat: “Sunt în permanentă legătură cu toate forțele politice din Kosovo, de la UCK și până la Hashim Thaqi, dar până astăzi, nu s-a vorbit niciodată de vreo misiune a lui Rugova, nici despre intenția de a i se încredința vreun mandat. Nu înțeleg ce se întâmplă.”
Tinerele refugiate de origine albaneză din Kosovo sunt obligate să se prostitueze de grupările mafiote în Albania, a afirmat Sadako Ogata, reprezentantul UNHCR, citat de AFP. “Fetele frumoase sunt luate și date pe mâna traficanților. Multe sunt trimise în Italia și sunt constrânse să se prostitueze.” Ea a avertizat că acest fenomen va lua amploare, dacă nu se vor lua măsuri energice urgente. Acest trafic exista și înainte de tulburările produse de război și este opera diferitelor grupări mafiote. Înaltul comisar și-a mai exprimat îngrijorarea cu privire la pericolul în care se află unii refugiați de a fi recrutați cu forța în UCK, pentru a fi trimiși să lupte împotriva forțelor sârbe.
Vuk Obradovic, președintele Partidului Social-Democrat din Serbia, un fost general care a deținut postul de purtător de cuvânt al Statului Major General, a dat un interviu incendiar (sau cel puțin așa credeau unii) cotidianului “Vecernji list” din Croația. Uitând că partidul său este unul “de buzunar”, Obradovic susținea că Slobodan Milosevic nu reprezintă nici Serbia, nici poporul sârb. “Ținând cont de funcția pe care o exercită, Milosevic este, cu siguranță, persoana cea mai vinovată ca țara este în conflict cu cea mai puternică mașinărie de război din lume. Cer cu insistență demisia președintelui Milosevic. El nu poate scăpa de răspundere.” Reacția lui Vuk Obradovic, care a candidat fără succes la alegerile prezidențiale din 1996, iar acum susținea că moralul poporului sârb e la pământ, se datora mai curând disperării că, odată cu fiecare bombă care cădea asupra Iugoslaviei, situația Opoziției sârbe devenea tot mai ingrată, iar Milosevic – tot mai puternic.
În seara asta, când ne-am întâlnit cu el în barul hotelului, “scriitorul” Dragan ne-a umilit din nou. Postul de radio Vocea Americii solicitase aprobarea CNA pentru a difuza programe în limba sârbă de pe teritoriul României. Agenția Națională pentru Telecomunicații, subordonată Guvernului român, a informat că există posibilitatea ca Vocea Americii să emită pe frecvența de 105,6 MHz, cu ajutorul releului de pe muntele Semenic. În zadar am încercat noi să-i explicăm că, în realitate, 80 % dintre români continuau să fie alături de sârbi în această dramă pe care o trăiau. În fiecare zi, Dragan ne aducea câte-o dovadă că lucrurile nu stăteau chiar așa. “E o decizie a Guvernului, care încă nici nu a fost luată,” îi spunea Mile. “Da. A unui guvern pe care voi, românii, l-ați ales,” ne replica el.
“Guvernul ungar a primit o solicitare a NATO pentru a poziționa 24 de avioane americane F-18 la baza aeriană de la Taszar,” a anunțat ministrul Apărării Janos Szabo. “În acord cu rezoluțiile Parlamentului, Guvernul a aprobat aceasta cerere.” Oficialul ungar a adăugat că aparatele urmează să sosească înainte de data de 10 mai. Baza de la Taszar servește, de la războiul din Bosnia, drept bază logistică pentru forța de stabilitate a NATO (SFOR). Ministrul ungar nu a exclus posibilitatea ca aceste avioane să fie folosite la raidurile aeriene împotriva Iugoslaviei.
Alarma aeriană a sunat abia la ora 23:00. De puțină vreme, se anunțase că alimentarea cu energie electrică a fost restabilită în Belgrad. Am urcat de câteva ori pe acoperiș, însă avea să fie o noapte liniștită, fără atacuri aeriene. La noi, pentru că în restul țării, bombardamentele au continuat. Au căzut bombe la Kraljevo, Uzice și Priștina, iar la Podgorica, avioanele NATO au încercat – fără succes – să distrugă podul autostrăzii spre Niksic. În schimb, un alt pod, lângă Novi Pazar, a fost distrus. Era al 52-lea pod din Iugoslavia prăbușit sub bombele Aliaților, de la începutul războiului. În majoritatea locurilor, traversarea râurilor se face acum cu bacul, contra unei taxe simbolice.
La Lipljan, în centrul provinciei Kosovo, două bombe au căzut peste casa lui Stojan Antic, rănind-o grav pe una din fiicele acestuia, în vârstă de 8 ani, în timp ce soția, tatăl său și cealaltă fiică au fost rănite ușor. Casa a fost distrusă complet, iar imobilele vecinilor – parțial avariate.
Mai gravă a fost situația în estul Iugoslaviei. Imediat ce Bulgaria a permis utilizarea spațiului său aerian de către NATO, avioanele au început să atace și dinspre această țară, situație subliniată accentuat de mass-media iugoslave. La 22:05, cel puțin 7 rachete au lovit instalațiile și rezervoarele companiilor Jugopetrol și Tehnogaz din nord-vestul orașului Niș. Flacăra unei explozii imense s-a ridicat spre cer, luminând întregul oraș. Căldura degajată de explozie a topit, efectiv, tabla automobilelor parcate la zeci de metri distanță, iar suflul a avariat zeci de case. Din fericire, rezervoarele de gaz și carburanți fuseseră parțial golite. Totuși, incendiile au putut fi localizate abia în zori, iar fumul negru și gros a format un nor imens deasupra orașului.
La 22:10, a fost atacat portul dunărean Prahovo. Și aici au fost bombardate două rezervoare de carburanți ale Jugopetrol și un transformator electric, iar un bărbat a fost rănit. Nici aceste rezervoare nu erau pline, dar incendiul se observa de pe malul românesc al Dunării. Bombardamentul a produs panică în județul Mehedinți. Oamenii s-au temut că ar putea deveni “pagube colaterale” ale unui război cu care nu aveau nimic în comun. Hidrocentrala Porțile de Fier II se află la numai 4 kilometri de terminalul petrolier de la Prahovo. Suflul exploziilor a spart geamurile mai multor case, însă dezastrul pe care l-ar putea provoca un proiectil rătăcit care ar lovi barajul i-a umplut pe toți de groază. Distrugerea barajului ar fi urmată de o viitură care ar pustii totul în cale. La Belgrad, alarma aeriană s-a ridicat la 6:32 și, cu toate că nu am auzit bubuituri, pe la 1:20, plafonul jos de nori era luminat în portocaliu și se putea zări o flacără de după dealurile dinspre estul orașului.
Nemulțumită de rezultatele conferinței donatorilor care s-a desfășurat astăzi la Paris și aflată în imposibilitatea de a mai primi noi refugiați din Kosovo, Macedonia și-a închis toate punctele de frontieră cu provincia sârbă, relatează AFP. UNHCR anunțase după-amiază că postul de graniță de la Blace, principalul punct de trecere dintre Kosovo și Macedonia, aflat la 30 de kilometri nord de Skopje, a fost închis și că 1.000 de refugiați au fost trimiși cu forța înapoi. Potrivit unei surse guvernamentale de la Skopje, toate punctele de trecere – cel de la Blace, precum și cele de la Jazince și Lojane – au fost închise începând cu ora 17:00.
